Autori > Mark Twain
Print si cersetor - Capitolul 16 - Banchetul oficial
Ora banchetului se apropia. Lucru straniu, acest gand nu-i aducea lui Tom nici plictiseala, nici frica de pana aici. Experienţele de dimineaţa îi facusera încrederea ferma. Sarmana pisicuţa salbatica, era mai obişnuita cu straniul ei granar dupa patru zile de locuire, decat ar fi putut fi un adult, poate, dupa luni de zile. Uşurinţa unui copil de a se acomoda împrejurarilor n-a fost niciodata dovedita.
Sa aruncam o privire în sala cea mare a banchetului în vreme ce Tom se pregateşte pentru aceasta impunatoare solemnitate. Era o piesa vasta cu coloane şi pilaştri auriţi, împodobita cu picturi pe pereţi şi pe tavan. La uşa şedeau garzi înalte, îmbracate în costume bogate şi pitoreşti, înarmaţi cu halebarde.
Intr-o tribuna care înconjura sala, luasera loc muzicanţii şi un grup de notabili de ambele sexe, în mare ţinuta. In centrul încaperii, pe o estrada, era pusa masa lui Tom.
Dar sa ascultam un vechi cronicar:
"Un nobil cu o bagheta în mana, intra în sala. Era însoţit de un alt
nobil, care aducea o faţa de masa pe care o întinse pe masa, dupa ce îşi îndoira amandoi genunchii de trei ori, cu cea mai adanca reverenţa. Faţa de masa odata pusa, amandoi salutara din nou şi se retrasera...
Atunci venira alţi doi nobili, unul purtand o bagheta şi celalalt o solniţa, o farfurie şi o paine.
Dupa ce îngenuncheara ca şi cei doi dintai şi pusera pe masa obiectele ce aduceau, se retrasera cu acelaşi ceremonial, ca şi precedenţii.
Venira, apoi, doi seniori îmbracaţi bogat, unul purta un cuţit pentru gustat. Se prosternasera împreuna de trei ori cu cea mai frumoasa dintre maniere, apoi se apropiara de masa şi o frecara cu paine şi sare aşa de respectuoşi ca şi cand regele ar fi fost de faţa.
Preparativele solemne erau terminate. Acum, din fundul coridoarelor venea sunetul fanfarelor şi strigatele:
- "Loc pentru Rege! Loc Excelenţei Majestatii a regelui!"
Aceste strigate erau imediat repetate şi se apropiau din ce în ce. In curand, stralucitorul cortegiu se arata, intra pe uşa solemn.
Sa lasam din nou sa vorbeasca cronicarul:
"Intai vin Nobilii, Baronii, Conţii şi Cavalerii Jaretierei, toţi bogat îmbracaţi şi cu capul descoperit, apoi vine Cancelarul între doi nobili: unul purtand sceptrul regal, altul paloşul statului într-o teaca roşie împodobita cu flori de Lys din aur, cu varful în sus. Apoi vine regele însuşi, pe care îl saluta douasprezece trompete şi mai multe tambure la apariţie, în timp ce un tunet de bun venit umple galeriile unde toţi s-au ridicat şi striga: Dumnezeu sa tina pe Rege!. In urma regelui vin nobilii ataşaţi la persoana lui, iar la dreapta şi la stanga, merge garda lui de onoare, cei cincizeci de nobili ai sai pensionaţi, înarmaţi cu securi de lupta, aurite".
Era un spectacol frumos şi desfatator. Inima lui Tom batea cu putere şi ochii îi straluceau de bucurie. El se ţinea drept, cu graţie, cu atat mai mult cu cat nu se gandea la poziţia în care trebuie sa stea, caci spiritul lui era ocupat de spectacolul ce-l încanta şi de aclamaţiile ce auzea. De altfel nimeni nu putea fi antipatic în haine aşa de frumoase şi elegante, îndata ce avea oricat de putina rutina în asemenea societate.
Tom îşi aduse aminte de instrucţiunile primite şi îşi marturisi satisfacţia înclinand capul împodobit cu o palarie cu pene şi zise, curtenilor:
— Mulţumesc bunului meu popor!
Se aşeza la masa fara a-şi scoate palaria, ceea ce nu-i cauza nici o încurcatura, caci, a sta la masa cu palaria pe cap era singurul obicei pe care îl aveau regii comun cu Canty, aşa fel ca, referitor la acest capitol nici unii nici alţii nu aveau dreptul sa se mandreasca, nici sa se prevaleze de el.
Cortegiul se disloca şi acei care îl compuneau se grupara într-un mod pitoresc ramanand cu capetele descoperite.
Atunci, în sunetul unei muzici vesele Yeomenii de garda intrara. Cei mai mari şi cei mai puternici oameni din Anglia fusesera aleşi cu grija pentru aceasta funcţiune.
Iata ce spune cronicarul despre ei:
"Yeomenii de garda intrara, cu capetele dezvelite, cu haine de materie stacojie, cu trandafiri de aur brodaţi în spate; plecau şi veneau ducand la fiecare tur, diferite bucate servite în vesela de argint. Mancarurile erau primite de un nobil în ordinea în care erau aduse şi puse pe masa, în timp ce gustatorul dadea fiecarei garzi o îmbucatura sa manance, din teama de otrava".
Tom manca bine, cu toate ca îşi dadu seama ca sute de ochi urmareau fiecare bucata ce baga în gura şi îl priveau mancand, cu interes care n-ar fi fost mai mare decat daca ar fi absorbit o maşina exploziva destinata sa explodeze pe loc şi sa-i prefaca în bucaţi. El veghea sa nu se grabeasca, sa nu faca nimic de la el şi aştepta ca ofiţerul sa puna genunchiul la pamant şi sa-l serveasca. Scapa, astfel, fara accident. Ce triumf preţios!
Cand masa fu terminata şi el porni sa mearga în mijlocul stralucitorului sau cortegiu, însoţit de veselele lui aclamaţiuni simţi ca daca cea mai rea proba era sa dineze în public, el ar îndura-o cu draga inima de mai multe ori pe zi, daca prin acest mijloc ar putea sa se plateasca, în parte, de teribilele obligaţiuni ale meseriei sale de rege.
Sa aruncam o privire în sala cea mare a banchetului în vreme ce Tom se pregateşte pentru aceasta impunatoare solemnitate. Era o piesa vasta cu coloane şi pilaştri auriţi, împodobita cu picturi pe pereţi şi pe tavan. La uşa şedeau garzi înalte, îmbracate în costume bogate şi pitoreşti, înarmaţi cu halebarde.
Intr-o tribuna care înconjura sala, luasera loc muzicanţii şi un grup de notabili de ambele sexe, în mare ţinuta. In centrul încaperii, pe o estrada, era pusa masa lui Tom.
Dar sa ascultam un vechi cronicar:
"Un nobil cu o bagheta în mana, intra în sala. Era însoţit de un alt
nobil, care aducea o faţa de masa pe care o întinse pe masa, dupa ce îşi îndoira amandoi genunchii de trei ori, cu cea mai adanca reverenţa. Faţa de masa odata pusa, amandoi salutara din nou şi se retrasera...
Atunci venira alţi doi nobili, unul purtand o bagheta şi celalalt o solniţa, o farfurie şi o paine.
Dupa ce îngenuncheara ca şi cei doi dintai şi pusera pe masa obiectele ce aduceau, se retrasera cu acelaşi ceremonial, ca şi precedenţii.
Venira, apoi, doi seniori îmbracaţi bogat, unul purta un cuţit pentru gustat. Se prosternasera împreuna de trei ori cu cea mai frumoasa dintre maniere, apoi se apropiara de masa şi o frecara cu paine şi sare aşa de respectuoşi ca şi cand regele ar fi fost de faţa.
Preparativele solemne erau terminate. Acum, din fundul coridoarelor venea sunetul fanfarelor şi strigatele:
- "Loc pentru Rege! Loc Excelenţei Majestatii a regelui!"
Aceste strigate erau imediat repetate şi se apropiau din ce în ce. In curand, stralucitorul cortegiu se arata, intra pe uşa solemn.
Sa lasam din nou sa vorbeasca cronicarul:
"Intai vin Nobilii, Baronii, Conţii şi Cavalerii Jaretierei, toţi bogat îmbracaţi şi cu capul descoperit, apoi vine Cancelarul între doi nobili: unul purtand sceptrul regal, altul paloşul statului într-o teaca roşie împodobita cu flori de Lys din aur, cu varful în sus. Apoi vine regele însuşi, pe care îl saluta douasprezece trompete şi mai multe tambure la apariţie, în timp ce un tunet de bun venit umple galeriile unde toţi s-au ridicat şi striga: Dumnezeu sa tina pe Rege!. In urma regelui vin nobilii ataşaţi la persoana lui, iar la dreapta şi la stanga, merge garda lui de onoare, cei cincizeci de nobili ai sai pensionaţi, înarmaţi cu securi de lupta, aurite".
Era un spectacol frumos şi desfatator. Inima lui Tom batea cu putere şi ochii îi straluceau de bucurie. El se ţinea drept, cu graţie, cu atat mai mult cu cat nu se gandea la poziţia în care trebuie sa stea, caci spiritul lui era ocupat de spectacolul ce-l încanta şi de aclamaţiile ce auzea. De altfel nimeni nu putea fi antipatic în haine aşa de frumoase şi elegante, îndata ce avea oricat de putina rutina în asemenea societate.
Tom îşi aduse aminte de instrucţiunile primite şi îşi marturisi satisfacţia înclinand capul împodobit cu o palarie cu pene şi zise, curtenilor:
— Mulţumesc bunului meu popor!
Se aşeza la masa fara a-şi scoate palaria, ceea ce nu-i cauza nici o încurcatura, caci, a sta la masa cu palaria pe cap era singurul obicei pe care îl aveau regii comun cu Canty, aşa fel ca, referitor la acest capitol nici unii nici alţii nu aveau dreptul sa se mandreasca, nici sa se prevaleze de el.
Cortegiul se disloca şi acei care îl compuneau se grupara într-un mod pitoresc ramanand cu capetele descoperite.
Atunci, în sunetul unei muzici vesele Yeomenii de garda intrara. Cei mai mari şi cei mai puternici oameni din Anglia fusesera aleşi cu grija pentru aceasta funcţiune.
Iata ce spune cronicarul despre ei:
"Yeomenii de garda intrara, cu capetele dezvelite, cu haine de materie stacojie, cu trandafiri de aur brodaţi în spate; plecau şi veneau ducand la fiecare tur, diferite bucate servite în vesela de argint. Mancarurile erau primite de un nobil în ordinea în care erau aduse şi puse pe masa, în timp ce gustatorul dadea fiecarei garzi o îmbucatura sa manance, din teama de otrava".
Tom manca bine, cu toate ca îşi dadu seama ca sute de ochi urmareau fiecare bucata ce baga în gura şi îl priveau mancand, cu interes care n-ar fi fost mai mare decat daca ar fi absorbit o maşina exploziva destinata sa explodeze pe loc şi sa-i prefaca în bucaţi. El veghea sa nu se grabeasca, sa nu faca nimic de la el şi aştepta ca ofiţerul sa puna genunchiul la pamant şi sa-l serveasca. Scapa, astfel, fara accident. Ce triumf preţios!
Cand masa fu terminata şi el porni sa mearga în mijlocul stralucitorului sau cortegiu, însoţit de veselele lui aclamaţiuni simţi ca daca cea mai rea proba era sa dineze în public, el ar îndura-o cu draga inima de mai multe ori pe zi, daca prin acest mijloc ar putea sa se plateasca, în parte, de teribilele obligaţiuni ale meseriei sale de rege.
Print si cersetor - Capitolul 16 - Banchetul oficial
Aceasta pagina a fost accesata de 565 ori.