Autori > Mark Twain
Print si cersetor - Capitolul 23 - Arestarea printului
Hendon disimula un zambet şi şopti la urechea Regelui, încet, încet:
- Principe, fii prudent la vorba. Ţineţi-va limba nemişcata. Aveţi încredere în mine şi totul va sfarşi cu bine!
Si adauga aparte, numai pentru sine: "Sir Miles! Dumnezeu sa ma ierte, uitasem aproape de tot ca eram Cavaler! Doamne, ce lucru straniu! Pierderea memoriei sale se opreşte la invenţiile lui delicate şi nebune!... Un titlu gol şi hazliu ca al meu, dar e totuşi ceva de a-1 fi meritat, caci, gandesc, e mai onorabil sa fii un Cavaler, spectru în regatul viselor şi umbrelor, cu merit, decat sa obţii prin josnicii, pe cel de conte în unele regate reale ale acestei lumi".
Lumea se dadu la o parte spre a face loc poliţaiului care sosise. Acesta se grabi sa puna mana pe umerii Regelui cand Hendon îi zise:
— Aşteptaţi prietene. Luaţi-va mana. El va merge docil, raspund eu de el. Treceţi înainte şi noi va vom urma.
Ofiţerul de poliţie porni la drum însoţit de femeie şi de pachetul ei. Miles şi Regele îl urmau cu mulţimea dupa el. Regele vru sa se revolte; dar Hendon îi zise încet:
- Gandiţi-va, Sire, legile Voastre sunt rasuflarea binefacatoare a propriei Voastre regalitaţi. Daca însuşi autorul lor nu li se supune, cine mai poate obliga populaţia sa le respecte? In aparenţa una din aceste legi a fost calcata. Cand Regele va fi pe tronul sau îşi va
aduce aminte fara neplacere ca, în vremea cand nu parea decat un simplu supus, în mod loial a impus Regelui sa dispara în faţa cetaţenilor şi s-a supus autoritaţii legii.
- Ai dreptate. Nu mai adauga un cuvant. Vei vedea ca daca Regele Angliei cere ca supuşii lui sa sufere din partea Legii, el însuşi o îndura cand se gaseşte în stare de supus.
Cand femeia fu chemata sa marturiseasca în faţa judecatorului de pace, ea jura ca tanarul baiat adus la bara era hoţul ei. Nimeni neputand marturisi şi contrariul. Regele ramase inculpat. Se deschise atunci pachetul şi se gasi un grasun purceluş de lapte. Judecatorul se tulbura. Hendon îngalbeni şi corpul îi fu scuturat de groaza, ca şi cand ar fi primit o descarcare electrica. Regele protejat de neştiinţa lui, era fara grija. Judecatorul se gandi destul de îndelung, apoi, întorcandu-se catre femeie, o întreba:
— La cat îl preţuieşti?
Femeia saluta şi raspunse:
— Trei şilingi şi opt pence, Domnia-Voastra! Nu pot sa reduc nici o para şi va spun adevaratul preţ.
Judecatorul plimba o privire severa peste mulţime şi facand semn poliţaiului, ordona:
— Evacueaza sala şi închide uşile.
Aşa se facu. Nu ramasera decat cei doi oameni ai legii, acuzatul, acuzatorul şi Miles Hendon. Acesta, era trist şi palid. Pe fruntea lui straluceau picaturi mari de sudoare rece, care se împreunau, curgand pe faţa.
Judecatorul se întoarse din nou, spre femeie şi cu o voce compatimitoare, zise:
— E un copil sarac şi neştiutor. Poate ca era chinuit de foame caci aceste timpuri sunt aspre şi nenorocite. Priveşte-l, el n-are aerul sa fie rau; dar cand foamea te împinge ... Buna femeie! Ştii tu ca, dupa lege, cine fura un lucru în valoare mai mare de treizeci de pence şi jumatate, trebuie sa fie spanzurat?
Micul Rege tresari, deschise ochii mari şi consternaţi; dar se domina şi nu se mişca din loc. Nu tot astfel facu femeia. Ea sari în sus prinsa de groaza şi striga:
- O, Doamne, Dumnezeule! Ce am facut eu? Aveţi mila. N-am vrut, pentru nimic în lume, sa fac pe acest mic sarman sa fie spanzurat. Va rog, foarte mult, scutiţi-ma de aşa ceva, Senioria Voastra. Ce trebuie sa fac? Ce pot face?
Judecatorul, foarte calm, zise simplu:
- Fara îndoiala, e posibil sa pui un alt preţ fiindca preţul celalalt al pachetului, n-a fost consemnat înca în procesul-verbal.
— In acest caz, în numele lui Dumnezeu, puneţi ca purcelul valoreaza opt pence şi, binecuvantata sa fie ziua care îmi elibereaza conştiinţa de acest lucru mon struos!
Miles Hendon, în bucuria lui, uitand locul unde se gasea, spre surprinderea Regelui şi fara respect pentru demnitatea sa, îl lua în braţe şi îl saruta.
Femeia îşi lua ziua-buna respectuos şi se retrase cu purcelul ei. Dar, deschizandu-i uşa, poliţaiul o urma în holul stramt. Judecatorul se apuca sa scrie în registrul lui. Hendon mereu la panda, vru sa ştie daca poliţaiul urmarea pe femeie. Se strecura, deci, uşor, în holul întunecos şi asculta. Auzi urmatorul dialog:
- E gras purcelul şi promite o masa buna ... Aş vrea sa ţi-l cumpar. Iata opt pence.
- Opt pence! Aţi vrea! Ma costa trei şilingi şi opt pence bani noi nouţi de ai ultimului regim. Duceţi-va la plimbare cu opt pence ai dumneavoastra.
- A! Aşa! Ai minţit, deci, spunand sub juramant ca nu face decat opt pence. Urmeaza-ma şi ai sa raspunzi de aceasta crima, în faţa Senioriei Sale. Şi, atunci baiatul va fi spanzurat.
— Poftim, poftim, omul lui Dumnezeu şi nu spuna nimic. Consimt. Daţi-mi opt pence şi sa nu mai avem vorba.
Femeia pleca strigand. Hendon reveni în sala de justiţie şi poliţaiul îl urma dupa ce îşi pusese în loc sigur prada.
Magistratul scrise înca multa vreme, apoi CAII Regelui o judecata buna şi înţeleapta care îl condamna la închisoare pe un timp scurt, urmat de pedeapsa biciuitului în piaţa publica.
Regele ramase naucit, deschise gura, fara îndoiala, pentru a ordona decapitarea imediata a bunului judecator; dar observand un semn al lui Hendon, reuşi s-o închida înainte de a fi scos un sunet.
Hendon îl lua de mana, se înclina în faţa magistratului, cu poliţaiul dupa ei, luara drumul închisorii. Deodata în strada, monarhul care fierbea, se opri, îşi trase cu violenţa mana şi striga:
— Imbecilule, crezi tu ca voi intra viu într-o închisoare?
Hendon se apleca spre el şi îi zise puţin cam-sever:
— Aveţi încredere în mine? Linişte şi nu compromiteti şansele voastre prin cuvinte periculoase. Nu se întampla decat aceea ce Dumnezeu vrea, nu puteţi nici sa-l grabiţi, nici sa-l modificaţi, iata de ce trebuie sa fiţi liniştit. Aşteptaţi. Va fi timp de lamentat sau de bucurat cand ceea ce va trebui sa se întample se va întampla.
- Principe, fii prudent la vorba. Ţineţi-va limba nemişcata. Aveţi încredere în mine şi totul va sfarşi cu bine!
Si adauga aparte, numai pentru sine: "Sir Miles! Dumnezeu sa ma ierte, uitasem aproape de tot ca eram Cavaler! Doamne, ce lucru straniu! Pierderea memoriei sale se opreşte la invenţiile lui delicate şi nebune!... Un titlu gol şi hazliu ca al meu, dar e totuşi ceva de a-1 fi meritat, caci, gandesc, e mai onorabil sa fii un Cavaler, spectru în regatul viselor şi umbrelor, cu merit, decat sa obţii prin josnicii, pe cel de conte în unele regate reale ale acestei lumi".
Lumea se dadu la o parte spre a face loc poliţaiului care sosise. Acesta se grabi sa puna mana pe umerii Regelui cand Hendon îi zise:
— Aşteptaţi prietene. Luaţi-va mana. El va merge docil, raspund eu de el. Treceţi înainte şi noi va vom urma.
Ofiţerul de poliţie porni la drum însoţit de femeie şi de pachetul ei. Miles şi Regele îl urmau cu mulţimea dupa el. Regele vru sa se revolte; dar Hendon îi zise încet:
- Gandiţi-va, Sire, legile Voastre sunt rasuflarea binefacatoare a propriei Voastre regalitaţi. Daca însuşi autorul lor nu li se supune, cine mai poate obliga populaţia sa le respecte? In aparenţa una din aceste legi a fost calcata. Cand Regele va fi pe tronul sau îşi va
aduce aminte fara neplacere ca, în vremea cand nu parea decat un simplu supus, în mod loial a impus Regelui sa dispara în faţa cetaţenilor şi s-a supus autoritaţii legii.
- Ai dreptate. Nu mai adauga un cuvant. Vei vedea ca daca Regele Angliei cere ca supuşii lui sa sufere din partea Legii, el însuşi o îndura cand se gaseşte în stare de supus.
Cand femeia fu chemata sa marturiseasca în faţa judecatorului de pace, ea jura ca tanarul baiat adus la bara era hoţul ei. Nimeni neputand marturisi şi contrariul. Regele ramase inculpat. Se deschise atunci pachetul şi se gasi un grasun purceluş de lapte. Judecatorul se tulbura. Hendon îngalbeni şi corpul îi fu scuturat de groaza, ca şi cand ar fi primit o descarcare electrica. Regele protejat de neştiinţa lui, era fara grija. Judecatorul se gandi destul de îndelung, apoi, întorcandu-se catre femeie, o întreba:
— La cat îl preţuieşti?
Femeia saluta şi raspunse:
— Trei şilingi şi opt pence, Domnia-Voastra! Nu pot sa reduc nici o para şi va spun adevaratul preţ.
Judecatorul plimba o privire severa peste mulţime şi facand semn poliţaiului, ordona:
— Evacueaza sala şi închide uşile.
Aşa se facu. Nu ramasera decat cei doi oameni ai legii, acuzatul, acuzatorul şi Miles Hendon. Acesta, era trist şi palid. Pe fruntea lui straluceau picaturi mari de sudoare rece, care se împreunau, curgand pe faţa.
Judecatorul se întoarse din nou, spre femeie şi cu o voce compatimitoare, zise:
— E un copil sarac şi neştiutor. Poate ca era chinuit de foame caci aceste timpuri sunt aspre şi nenorocite. Priveşte-l, el n-are aerul sa fie rau; dar cand foamea te împinge ... Buna femeie! Ştii tu ca, dupa lege, cine fura un lucru în valoare mai mare de treizeci de pence şi jumatate, trebuie sa fie spanzurat?
Micul Rege tresari, deschise ochii mari şi consternaţi; dar se domina şi nu se mişca din loc. Nu tot astfel facu femeia. Ea sari în sus prinsa de groaza şi striga:
- O, Doamne, Dumnezeule! Ce am facut eu? Aveţi mila. N-am vrut, pentru nimic în lume, sa fac pe acest mic sarman sa fie spanzurat. Va rog, foarte mult, scutiţi-ma de aşa ceva, Senioria Voastra. Ce trebuie sa fac? Ce pot face?
Judecatorul, foarte calm, zise simplu:
- Fara îndoiala, e posibil sa pui un alt preţ fiindca preţul celalalt al pachetului, n-a fost consemnat înca în procesul-verbal.
— In acest caz, în numele lui Dumnezeu, puneţi ca purcelul valoreaza opt pence şi, binecuvantata sa fie ziua care îmi elibereaza conştiinţa de acest lucru mon struos!
Miles Hendon, în bucuria lui, uitand locul unde se gasea, spre surprinderea Regelui şi fara respect pentru demnitatea sa, îl lua în braţe şi îl saruta.
Femeia îşi lua ziua-buna respectuos şi se retrase cu purcelul ei. Dar, deschizandu-i uşa, poliţaiul o urma în holul stramt. Judecatorul se apuca sa scrie în registrul lui. Hendon mereu la panda, vru sa ştie daca poliţaiul urmarea pe femeie. Se strecura, deci, uşor, în holul întunecos şi asculta. Auzi urmatorul dialog:
- E gras purcelul şi promite o masa buna ... Aş vrea sa ţi-l cumpar. Iata opt pence.
- Opt pence! Aţi vrea! Ma costa trei şilingi şi opt pence bani noi nouţi de ai ultimului regim. Duceţi-va la plimbare cu opt pence ai dumneavoastra.
- A! Aşa! Ai minţit, deci, spunand sub juramant ca nu face decat opt pence. Urmeaza-ma şi ai sa raspunzi de aceasta crima, în faţa Senioriei Sale. Şi, atunci baiatul va fi spanzurat.
— Poftim, poftim, omul lui Dumnezeu şi nu spuna nimic. Consimt. Daţi-mi opt pence şi sa nu mai avem vorba.
Femeia pleca strigand. Hendon reveni în sala de justiţie şi poliţaiul îl urma dupa ce îşi pusese în loc sigur prada.
Magistratul scrise înca multa vreme, apoi CAII Regelui o judecata buna şi înţeleapta care îl condamna la închisoare pe un timp scurt, urmat de pedeapsa biciuitului în piaţa publica.
Regele ramase naucit, deschise gura, fara îndoiala, pentru a ordona decapitarea imediata a bunului judecator; dar observand un semn al lui Hendon, reuşi s-o închida înainte de a fi scos un sunet.
Hendon îl lua de mana, se înclina în faţa magistratului, cu poliţaiul dupa ei, luara drumul închisorii. Deodata în strada, monarhul care fierbea, se opri, îşi trase cu violenţa mana şi striga:
— Imbecilule, crezi tu ca voi intra viu într-o închisoare?
Hendon se apleca spre el şi îi zise puţin cam-sever:
— Aveţi încredere în mine? Linişte şi nu compromiteti şansele voastre prin cuvinte periculoase. Nu se întampla decat aceea ce Dumnezeu vrea, nu puteţi nici sa-l grabiţi, nici sa-l modificaţi, iata de ce trebuie sa fiţi liniştit. Aşteptaţi. Va fi timp de lamentat sau de bucurat cand ceea ce va trebui sa se întample se va întampla.
Print si cersetor - Capitolul 23 - Arestarea printului
Aceasta pagina a fost accesata de 638 ori.