Autori > Mark Twain
Print si cersetor - Capitolul 24 - Evadarea
Scurta zi de iarna era pe sfarşite. Pe strazi nu se vedeau decat caţiva trecatori, foarte rari, care îşi iuţeau paşii cu mimica oamenilor preocupaţi în mod unic de a termina cat mai repede ceea ce aveau de facut şi sa ajunga acasa unde sa stea la adapost de vantul care începuse sa bata şi de noaptea care venea.
Nu se uitau nici la dreapta nici la stanga şi nu dadeau nici o atenţie eroilor noştri ce pareau a nu se vedea nici ei între ei. Eduard al VI-lea se întreba cu mirare daca spectacolul ce da un rege care merge la închisoare, întalnise vreodata asemenea indiferenţa. In sfarşit, poliţaiul ajunse în piaţa complet goala şi începu s-o traverseze. Cand fu în mijlocul pieţei, Hendon îi puse mainile pe braţ şi îi zise încet:
- Opriţi-va un moment, domnul meu. Aici nu ne poate auzi nimeni şi aş dori sa va spun o vorba.
- Datoria mea îmi interzice, domnule. Va rog sa nu ma inoportunaţi ... ne apuca noaptea.
- Totuşi, aşteptaţi caci afacerea va priveşte în aproape. Intoarceti-va un moment, faceţi-va a nu vedea nimic şi lasaţi acest sarman baiat sa scape.
- Imi faci o asemenea propunere! Te arestez ...
- Nu. Nu aşa repede. Luati seama sa nu comiteri o eroare nebuna ... Apoi, coborand şi mai mult vocea, şopti la urechea omului:
- Porcul pe care l-ai cumparat cu opt pence, poate sa te coste capul, omule!
Sarmanul poliţai, cu totul surprins, nu putu scoate, deodata nici o vorba; apoi, regasindu-şi vocea, începu sa fanfaroneze şi sa ameninţe. Dar Hendon era liniştit şi aştepta cu rabdare pana ce poliţaiul nu va mai avea rasuflare.
Atunci, relua el:
— Am o slabiciune pentru dumneavoastra, prietene, şi nu va vreau raul. Ascultaţi ... Am înţeles tot fara sa pierd o vorba. Va voi face dovada.
Şi, repeta vorba cu vorba conversaţia poliţaiului cu femeia, în hol şi termina:
— Vedeti ca e exact. Aş putea, deci, s-o repet în faţa judecatorului şi ocazia s-ar prezenta.
Pentru un moment, omul ramase mut de teama şi de groaza; apoi lua totul în bataie de joc şi zise cu un zambet silit:
- O afacere de care cu drept cuvant trebuie sa razi. Am speriat femeia numai ca sa ma distrez1.
- Şi, tot de distracţie i-ati luat purcelul?
Omul raspunse suparat:
- Nimic mai mult, domnul meu. Va repet ca a fost o gluma.
— Incep sa va cred, zise Hendon cu un ton pe jumatate batjocoritor, pe jumatate convins. Dar aşteptaţi-ma un moment, numai timpul cat sa alerg la Senioria Sa sa-l întreb, caci fara discuţie, este un om foarte
cunoscator în materie de legi, daca este o gluma sau ...
Şi, se pregati sa plece. Poliţaiul era nehotarat; dadea din maini şi din picioare, bombani o înjuratura sau doua, apoi striga:
- Aşteapta, aşteapta, draga domnule, aşteapta puţin! Judecatorul ... Ce, el nu înţelege gluma! Vino, vom discuta ... Ei, ce! Cazul meu pare încurcat. Şi toate acestea pentru o nevinovata şi stupida gluma. Eu sunt tata de familie şi, nevasta-mea şi copiii mei ... Fi raţional, dragul meu domn: ce vrei de la mine?
- Numai sa fiţi orb, mut şi paralitic pe timpul cat numeri pana la o suta de mii, raspunse Hendon cu tonul omului care cere o favoare raţionala şi minima.
- Sunt pierdut! exclama poliţaiul disperat. Ah! Domnule, fiţi raţional; examinaţi lucrurile sub toate aspectele şi veţi vedea ca era o simpla gluma, ca în mod manifest, şi fara aviz nu era decat atat.
- Şi chiar daca ar fi stabilit ca nu e o simpla gluma, greşeala e aşa de mica încat, cea mai grea penalitate pe care ar comporta-o ar fi o reprimare şi un avertisment al judecatorului.
Hendon îi raspunse cu o gravitate care îngheţa aerul în jurul lui:
- Aceasta gluma poarta un nume în lege, îl cunoaşteţi?
- Nu. Din întamplare n-am fost raţional. Nici n-am visat ca asta ar avea un nume ... Ah! Cerule drept, cre deam ca este un caraghioslac ...
- Da, asta are un nume. In lege, aceasta crima se enunţa: Non compos mentis lex talionis sei transit gloria mundi.
- Ah, Doamne! Crima pedepsita cu moartea.
- Dumnezeu sa aiba mila de mine, pacatosul!
- Profitand de greşeala unuia, pentru a-l tine la cheremul dumneavoastra ati platit cu o bagatela un lucru preţuind mai mult de treisprezece pence şi jumatate. Aceasta în prevederile legii constituie crima de frauda, din partea autoritaţii, comisa asupra cetaţeanului, complicitate la înşelaciune, calcarea datoriei, ad hominem expurgatis în statu quo, crima pedepsita cu moartea prin ştreang, fara despagubiri, fara comutaţie sau beneficiu de slujba religioasa.
- Sprijiniţi-ma, sprijiniţi-ma, bunul meu domn, picioarele mi se încovoaie! Fiţi generos ... Scapaţi-ma de aceasta sentinţa şi ma voi întoarce cu spatele facandu-ma ca n-am vazut nimic din ce se va petrece.
- Bun. Iata ca deveniţi raţional. Şi veţi da înapoi purcelul?
- Da, da, va promit şi, niciodata nu ma voi mai atinge de un altul chiar daca cerul mi l-ar trimite şi arhanghelul mi l-ar aduce. Plecaţi. Eu sunt orb, pentru dragostea de dumneavoastra. Nu voi vedea nimic. Voi spune ca mi-aţi smuls cu forţa prizonierul din mainile mele. Uşa este veche şi viermanoasa, o voi desfunda eu însumi între miezul nopţii şi rasaritul soarelui.
— Inţeles suflet bun şi nimic rau nu va ieşi de aici. Judecatorul era plin de compatimire pentru acest sarman baiat şi pentru aceasta evadare, n-o sa verse lacrimi şi nici n-o sa sparga oasele temnicerului.
Nu se uitau nici la dreapta nici la stanga şi nu dadeau nici o atenţie eroilor noştri ce pareau a nu se vedea nici ei între ei. Eduard al VI-lea se întreba cu mirare daca spectacolul ce da un rege care merge la închisoare, întalnise vreodata asemenea indiferenţa. In sfarşit, poliţaiul ajunse în piaţa complet goala şi începu s-o traverseze. Cand fu în mijlocul pieţei, Hendon îi puse mainile pe braţ şi îi zise încet:
- Opriţi-va un moment, domnul meu. Aici nu ne poate auzi nimeni şi aş dori sa va spun o vorba.
- Datoria mea îmi interzice, domnule. Va rog sa nu ma inoportunaţi ... ne apuca noaptea.
- Totuşi, aşteptaţi caci afacerea va priveşte în aproape. Intoarceti-va un moment, faceţi-va a nu vedea nimic şi lasaţi acest sarman baiat sa scape.
- Imi faci o asemenea propunere! Te arestez ...
- Nu. Nu aşa repede. Luati seama sa nu comiteri o eroare nebuna ... Apoi, coborand şi mai mult vocea, şopti la urechea omului:
- Porcul pe care l-ai cumparat cu opt pence, poate sa te coste capul, omule!
Sarmanul poliţai, cu totul surprins, nu putu scoate, deodata nici o vorba; apoi, regasindu-şi vocea, începu sa fanfaroneze şi sa ameninţe. Dar Hendon era liniştit şi aştepta cu rabdare pana ce poliţaiul nu va mai avea rasuflare.
Atunci, relua el:
— Am o slabiciune pentru dumneavoastra, prietene, şi nu va vreau raul. Ascultaţi ... Am înţeles tot fara sa pierd o vorba. Va voi face dovada.
Şi, repeta vorba cu vorba conversaţia poliţaiului cu femeia, în hol şi termina:
— Vedeti ca e exact. Aş putea, deci, s-o repet în faţa judecatorului şi ocazia s-ar prezenta.
Pentru un moment, omul ramase mut de teama şi de groaza; apoi lua totul în bataie de joc şi zise cu un zambet silit:
- O afacere de care cu drept cuvant trebuie sa razi. Am speriat femeia numai ca sa ma distrez1.
- Şi, tot de distracţie i-ati luat purcelul?
Omul raspunse suparat:
- Nimic mai mult, domnul meu. Va repet ca a fost o gluma.
— Incep sa va cred, zise Hendon cu un ton pe jumatate batjocoritor, pe jumatate convins. Dar aşteptaţi-ma un moment, numai timpul cat sa alerg la Senioria Sa sa-l întreb, caci fara discuţie, este un om foarte
cunoscator în materie de legi, daca este o gluma sau ...
Şi, se pregati sa plece. Poliţaiul era nehotarat; dadea din maini şi din picioare, bombani o înjuratura sau doua, apoi striga:
- Aşteapta, aşteapta, draga domnule, aşteapta puţin! Judecatorul ... Ce, el nu înţelege gluma! Vino, vom discuta ... Ei, ce! Cazul meu pare încurcat. Şi toate acestea pentru o nevinovata şi stupida gluma. Eu sunt tata de familie şi, nevasta-mea şi copiii mei ... Fi raţional, dragul meu domn: ce vrei de la mine?
- Numai sa fiţi orb, mut şi paralitic pe timpul cat numeri pana la o suta de mii, raspunse Hendon cu tonul omului care cere o favoare raţionala şi minima.
- Sunt pierdut! exclama poliţaiul disperat. Ah! Domnule, fiţi raţional; examinaţi lucrurile sub toate aspectele şi veţi vedea ca era o simpla gluma, ca în mod manifest, şi fara aviz nu era decat atat.
- Şi chiar daca ar fi stabilit ca nu e o simpla gluma, greşeala e aşa de mica încat, cea mai grea penalitate pe care ar comporta-o ar fi o reprimare şi un avertisment al judecatorului.
Hendon îi raspunse cu o gravitate care îngheţa aerul în jurul lui:
- Aceasta gluma poarta un nume în lege, îl cunoaşteţi?
- Nu. Din întamplare n-am fost raţional. Nici n-am visat ca asta ar avea un nume ... Ah! Cerule drept, cre deam ca este un caraghioslac ...
- Da, asta are un nume. In lege, aceasta crima se enunţa: Non compos mentis lex talionis sei transit gloria mundi.
- Ah, Doamne! Crima pedepsita cu moartea.
- Dumnezeu sa aiba mila de mine, pacatosul!
- Profitand de greşeala unuia, pentru a-l tine la cheremul dumneavoastra ati platit cu o bagatela un lucru preţuind mai mult de treisprezece pence şi jumatate. Aceasta în prevederile legii constituie crima de frauda, din partea autoritaţii, comisa asupra cetaţeanului, complicitate la înşelaciune, calcarea datoriei, ad hominem expurgatis în statu quo, crima pedepsita cu moartea prin ştreang, fara despagubiri, fara comutaţie sau beneficiu de slujba religioasa.
- Sprijiniţi-ma, sprijiniţi-ma, bunul meu domn, picioarele mi se încovoaie! Fiţi generos ... Scapaţi-ma de aceasta sentinţa şi ma voi întoarce cu spatele facandu-ma ca n-am vazut nimic din ce se va petrece.
- Bun. Iata ca deveniţi raţional. Şi veţi da înapoi purcelul?
- Da, da, va promit şi, niciodata nu ma voi mai atinge de un altul chiar daca cerul mi l-ar trimite şi arhanghelul mi l-ar aduce. Plecaţi. Eu sunt orb, pentru dragostea de dumneavoastra. Nu voi vedea nimic. Voi spune ca mi-aţi smuls cu forţa prizonierul din mainile mele. Uşa este veche şi viermanoasa, o voi desfunda eu însumi între miezul nopţii şi rasaritul soarelui.
— Inţeles suflet bun şi nimic rau nu va ieşi de aici. Judecatorul era plin de compatimire pentru acest sarman baiat şi pentru aceasta evadare, n-o sa verse lacrimi şi nici n-o sa sparga oasele temnicerului.
Print si cersetor - Capitolul 24 - Evadarea
Aceasta pagina a fost accesata de 595 ori.