Autori > Mark Twain
Print si cersetor - Capitolul 26 - Renegat
Regele statu visator un moment, apoi, ridicand capul, pronunţa:
- E ciudat, mai mult decat ciudat! Eu nu pot înţelege asta.
- Nu, nu e ciudat, seniore. Eu îl cunosc şi purtarea lui e foarte naturala. E un scelerat din naştere.
- Oh! Eu nu vorbesc de el, domnule Miles.
— Nu de el? De cine atunci? Ce este ciudat atunci?
- Ca nimeni nu cauta pe Rege.
- Cum? Ce? Nu înţeleg.
— Adevarat? Nu vi se pare ciudat ca ţara nu e strabatuta în lung şi în lat de curieri şi crainici, descriind persoana mea şi cautandu-ma? Nu e un subiect demn de framantare şi de anchete, dispariţia Şefului Statului? Ca am disparut astfel, ca m-am pierdut?
— Asta e adevarat, Rege. Uitasem.
Hendon ofta şi zise:
-Sarman suflet detracat; înca ocupat de mişcatorul sau vis!
— Dar am un plan care ne va salva pe amandoi. Voi scrie o scrisoare în trei limbi, latina, greaca şi engleza, şi tu o vei duce, degraba, la Londra în cursul dimineţii. Vei preda-o în mainile unchiului meu lordul Hertford. Cand va vedea-o îmi va recunoaşte scrisul şi va trimite sa ma caute.
— N-ar fi mai bine, principe sa aşteptam, aici, pana ce am facut eu însumi, dovada şi am stabilit drepturile mele, recucerindu-mi domeniile? Aş fi atunci, în mai bunastare de a ...
— Tacere! Ce sunt saraciile tale de domenii, afacerile tale vulgare, în comparaţie cu afacerile în care consta binele naţiunii şi taria Tronului!
Apoi, ca şi cand ar fi regretat severitatea cu care vorbise, adauga cu voce blanda:
~ Supune-te şi n-ai frica, eu te voi stabili în drepturile tale, eu te voi face sa reintri în posesia drepturilor tale şi chiar mai mult. Voi şti sa-mi aduc aminte şi sa ma platesc.
Spunand aceasta, el lua o pana şi se apuca sa scrie: Hendon îl privi un moment cu dragoste, apoi îşi zise:
- Daca ar fi noapte aş gandi ca e într-adevar un rege care vorbeşte. Nu se poate nega, cand dispoziţia îl ajuta, el tuna şi fulgera ca un adevarat rege. Unde a putut sa înveţe aceste maniere? Iata-l mazgalind cu ravna şi tragand labele lui de muşte pe care le ia drept scriere latineasca şi greceasca. Şi, daca imaginaţia mea nu va nascoci o poveste cu care sa-l fac sa uite acest proiect, voi fi silit sa ma prefac maine ca plec în strania misiune pe care va inventa-o pentru mine.
Dar, în curand gandurile domnului Miles erau departe de acest incident.
Era atat de obosit de gandurile sale, ca atunci cand regele îi încredinţa hartia scrisa, el o lua şi îi dadu drumul în buzunar, fara a-şi da, macar, seama de acest gest.
- Ce atitudine stranie avea ea! îşi zicea el. Cred ca m-a recunoscut ... şi cred ca nu m-a recunoscut ... Aceste doua pareri contradictorii lupta în mine. Le simt şi nu le pot împaca, aşa cum nu pot, prin raţionament, sa le separ ori sa le dau macar, o preferinţa uneia sau alteia. Lucrurile se prezinta astfel: ea trebuie sa fi recunoscut figura mea, trasaturile mele, vocea mea. Cum putea sa fie altfel? Cu toate acestea, spune ca nu ma cunoaşte şi, asta e sigur, pentru ca ea nu poate sa minta. Dar, ia sa vedem, eu cred ca încep a înţelege. Probabil ca el a influenţat-o; i-a poruncit sa minta, ar fi constrans-o. Iata soluţia! Enigma este acum, dezlegata. Ea parea moarta de frica. Da. Era sub dominarea lui. Am s-o caut, o s-o gasesc, şi, acum cand el nu mai e de faţa, va vorbi cu sinceritate, îşi va aduce aminte trecutul, cand eram tovaraşi de jocuri şi acest lucru îi va înmuia inima. Astfel, nu ma va mai nega şi ma va recunoaşte, în ea, nu poate fi nimic din tradare ... Nu. A fost întotdeauna loiala şi sincera. Ma iubea, odata. Şi, asta e salvarea mea, caci nimeni nu poate trada ceea ce a iubit o data.
El se îndrepta repede spre uşa, care, în chiar acel moment se deschisa şi Lady Edith intra.
Era foarte palida; dar mergea cu un pas sigur, iar ţinuta ei era plina de graţie şi demnitate.
Faţa ei era tot aşa de trista ca randul trecut.
Miles se repezi în faţa ei, vesel şi încrezator; dar ea îl opri cu un gest, parca, de regret. Se aşeza şi îl ruga sa faca la fel; aceasta cu tonul cu care se vorbeşte unui oaspete strain şi nu unui prieten vechi.
Surpriza, încurcatura prin care trecu Hendon îl determina sa se întrebe daca, dupa toate acestea, era cu adevarat acel ce se pretindea ca este.
— Domnule, începu Lady Edith, am venit sa va împartaşesc o parere. Nebunul nu poate fi eliberat de iluziile lui; dar, fara nici o îndoiala, poate fi convins sa evite pericolele. Gandesc ca visul dumneavoastra va pare a fi realitate şi, în consecinţa n-are nimic criminal în el. Dar, trebuie sa va debarasaţi, caci e periculos...
Privi pe Miles drept în faţa apoi adauga:
- E, cu atat mai periculos, cu cat dumneavoastra sunteţi exact aceea ce ar fi fost acel pe care l-am pierdut, daca era în viaţa.
- Pe cerul sfant, madam, eu sunt!
- Gandesc cu sinceritate ca sunteţi convins. Nu ma îndoiesc de onestitatea dumneavoastra. Va pun în garda, numai. Asta e tot. Barbatul meu este stapan în aceasta regiune, puterea lui e mare şi fara limite; lumea prospera sau piere, dupa voinţa lui! Daca n-ati fi semanat cu omul ce pretindeţi a fi, soţul meu ar fi putut sa va lase placerea de a continua în linişte, visul dumneavoastra. Dar credeţi-ma, îl cunosc bine şi ştiu ce va face: va spune la toţi ca sunteţi un nebun, un impostor şi toata lumea va crede.
Oprind asupra lui Miles, privirea ei grava, relua:
— Daca aţi fi fost Miles Hendon şi daca el ar fi ştiut-o, daca toata lumea ar fi ştiut-o, ascultaţi bine ce va spun şi cantariţi bine cuvintele mele, aţi fi trecut prin acelaşi pericol, pedepsirea dumneavoastra n-ar fi fost mai puţin sigura şi tot nimeni n-ar fi îndraznit sa va ia apararea.
— Cred, zise Miles cu amaraciune. Puterea care este în stare sa ordone şi sa te supui, se face ascultata peste tot unde painea şi viaţa sunt în joc, peste tot unde nu mai subzista nici loialitatea nici onoarea.
O roşeaţa uşoara colora un moment, obrajii lady-ei Edith facand-o sa plece ochii în pamant. Vocea ei, însa, nu trada nici un pic de emoţie, cand relua:
— V-am prevenit. Trebuie sa va sfatuiesc, înca, sa plecaţi de aici. Acest om va va distruge. E un tiran care nu cunoaşte mila. Eu, care, sunt sclava lui, o ştiu. Sarmanii Miles şi Arthur ca şi scumpul meu tutore Richard, sunt în afara de orice contact cu el şi, de fapt, va fi mai bine de dumneavoastra, de a fi cu el decat sa va gasiţi aici în mainile acestui mizerabil. Pretenţiile dumneavoastra sunt o ameninţare pentru titlul şi posesiile lui. L-aţi atacat în propria sa casa, sunteţi pierdut daca mai ramaneţi aici. Plecaţi, nu staţi la îndoiala. Daca n-aveţi bani luaţi punga aceasta, va rog, şi cumparaţi servitorii prin bacşişuri ca sa va lase sa treceţi ... Iata-va prevenit, sarman suflet, fugiţi cat mai este înca timp.
Miles refuza punga, se ridica şi apropiindu-se de faţa ei, zise:
- Acordaţi-mi o favoare ... Priviţi-ma bine în faţa ... Aşa ... Acum, raspundeţi-mi: Sunt eu Miles Hendon?
- Nu, nu va cunosc.
— Juraţi-va.
Raspunsul dat cu voce slaba, fu categoric:
- Jur.
- Oh! Asta e de nerecunoscut!
- Fugiţi! De ce pierdeţi un timp preţios? Fugiţi, nu va mai gandiţi decat la salvarea dumneavoastra
In acest moment garzile se oprira în mijlocul camerei şi o lupta violenta începu. Dar Hendon fu în curand trantit la pamant şi ridicat. Regele fu arestat de asemenea şi, amandoi, puşi în fiare, fura aruncaţi în închisoare.
- E ciudat, mai mult decat ciudat! Eu nu pot înţelege asta.
- Nu, nu e ciudat, seniore. Eu îl cunosc şi purtarea lui e foarte naturala. E un scelerat din naştere.
- Oh! Eu nu vorbesc de el, domnule Miles.
— Nu de el? De cine atunci? Ce este ciudat atunci?
- Ca nimeni nu cauta pe Rege.
- Cum? Ce? Nu înţeleg.
— Adevarat? Nu vi se pare ciudat ca ţara nu e strabatuta în lung şi în lat de curieri şi crainici, descriind persoana mea şi cautandu-ma? Nu e un subiect demn de framantare şi de anchete, dispariţia Şefului Statului? Ca am disparut astfel, ca m-am pierdut?
— Asta e adevarat, Rege. Uitasem.
Hendon ofta şi zise:
-Sarman suflet detracat; înca ocupat de mişcatorul sau vis!
— Dar am un plan care ne va salva pe amandoi. Voi scrie o scrisoare în trei limbi, latina, greaca şi engleza, şi tu o vei duce, degraba, la Londra în cursul dimineţii. Vei preda-o în mainile unchiului meu lordul Hertford. Cand va vedea-o îmi va recunoaşte scrisul şi va trimite sa ma caute.
— N-ar fi mai bine, principe sa aşteptam, aici, pana ce am facut eu însumi, dovada şi am stabilit drepturile mele, recucerindu-mi domeniile? Aş fi atunci, în mai bunastare de a ...
— Tacere! Ce sunt saraciile tale de domenii, afacerile tale vulgare, în comparaţie cu afacerile în care consta binele naţiunii şi taria Tronului!
Apoi, ca şi cand ar fi regretat severitatea cu care vorbise, adauga cu voce blanda:
~ Supune-te şi n-ai frica, eu te voi stabili în drepturile tale, eu te voi face sa reintri în posesia drepturilor tale şi chiar mai mult. Voi şti sa-mi aduc aminte şi sa ma platesc.
Spunand aceasta, el lua o pana şi se apuca sa scrie: Hendon îl privi un moment cu dragoste, apoi îşi zise:
- Daca ar fi noapte aş gandi ca e într-adevar un rege care vorbeşte. Nu se poate nega, cand dispoziţia îl ajuta, el tuna şi fulgera ca un adevarat rege. Unde a putut sa înveţe aceste maniere? Iata-l mazgalind cu ravna şi tragand labele lui de muşte pe care le ia drept scriere latineasca şi greceasca. Şi, daca imaginaţia mea nu va nascoci o poveste cu care sa-l fac sa uite acest proiect, voi fi silit sa ma prefac maine ca plec în strania misiune pe care va inventa-o pentru mine.
Dar, în curand gandurile domnului Miles erau departe de acest incident.
Era atat de obosit de gandurile sale, ca atunci cand regele îi încredinţa hartia scrisa, el o lua şi îi dadu drumul în buzunar, fara a-şi da, macar, seama de acest gest.
- Ce atitudine stranie avea ea! îşi zicea el. Cred ca m-a recunoscut ... şi cred ca nu m-a recunoscut ... Aceste doua pareri contradictorii lupta în mine. Le simt şi nu le pot împaca, aşa cum nu pot, prin raţionament, sa le separ ori sa le dau macar, o preferinţa uneia sau alteia. Lucrurile se prezinta astfel: ea trebuie sa fi recunoscut figura mea, trasaturile mele, vocea mea. Cum putea sa fie altfel? Cu toate acestea, spune ca nu ma cunoaşte şi, asta e sigur, pentru ca ea nu poate sa minta. Dar, ia sa vedem, eu cred ca încep a înţelege. Probabil ca el a influenţat-o; i-a poruncit sa minta, ar fi constrans-o. Iata soluţia! Enigma este acum, dezlegata. Ea parea moarta de frica. Da. Era sub dominarea lui. Am s-o caut, o s-o gasesc, şi, acum cand el nu mai e de faţa, va vorbi cu sinceritate, îşi va aduce aminte trecutul, cand eram tovaraşi de jocuri şi acest lucru îi va înmuia inima. Astfel, nu ma va mai nega şi ma va recunoaşte, în ea, nu poate fi nimic din tradare ... Nu. A fost întotdeauna loiala şi sincera. Ma iubea, odata. Şi, asta e salvarea mea, caci nimeni nu poate trada ceea ce a iubit o data.
El se îndrepta repede spre uşa, care, în chiar acel moment se deschisa şi Lady Edith intra.
Era foarte palida; dar mergea cu un pas sigur, iar ţinuta ei era plina de graţie şi demnitate.
Faţa ei era tot aşa de trista ca randul trecut.
Miles se repezi în faţa ei, vesel şi încrezator; dar ea îl opri cu un gest, parca, de regret. Se aşeza şi îl ruga sa faca la fel; aceasta cu tonul cu care se vorbeşte unui oaspete strain şi nu unui prieten vechi.
Surpriza, încurcatura prin care trecu Hendon îl determina sa se întrebe daca, dupa toate acestea, era cu adevarat acel ce se pretindea ca este.
— Domnule, începu Lady Edith, am venit sa va împartaşesc o parere. Nebunul nu poate fi eliberat de iluziile lui; dar, fara nici o îndoiala, poate fi convins sa evite pericolele. Gandesc ca visul dumneavoastra va pare a fi realitate şi, în consecinţa n-are nimic criminal în el. Dar, trebuie sa va debarasaţi, caci e periculos...
Privi pe Miles drept în faţa apoi adauga:
- E, cu atat mai periculos, cu cat dumneavoastra sunteţi exact aceea ce ar fi fost acel pe care l-am pierdut, daca era în viaţa.
- Pe cerul sfant, madam, eu sunt!
- Gandesc cu sinceritate ca sunteţi convins. Nu ma îndoiesc de onestitatea dumneavoastra. Va pun în garda, numai. Asta e tot. Barbatul meu este stapan în aceasta regiune, puterea lui e mare şi fara limite; lumea prospera sau piere, dupa voinţa lui! Daca n-ati fi semanat cu omul ce pretindeţi a fi, soţul meu ar fi putut sa va lase placerea de a continua în linişte, visul dumneavoastra. Dar credeţi-ma, îl cunosc bine şi ştiu ce va face: va spune la toţi ca sunteţi un nebun, un impostor şi toata lumea va crede.
Oprind asupra lui Miles, privirea ei grava, relua:
— Daca aţi fi fost Miles Hendon şi daca el ar fi ştiut-o, daca toata lumea ar fi ştiut-o, ascultaţi bine ce va spun şi cantariţi bine cuvintele mele, aţi fi trecut prin acelaşi pericol, pedepsirea dumneavoastra n-ar fi fost mai puţin sigura şi tot nimeni n-ar fi îndraznit sa va ia apararea.
— Cred, zise Miles cu amaraciune. Puterea care este în stare sa ordone şi sa te supui, se face ascultata peste tot unde painea şi viaţa sunt în joc, peste tot unde nu mai subzista nici loialitatea nici onoarea.
O roşeaţa uşoara colora un moment, obrajii lady-ei Edith facand-o sa plece ochii în pamant. Vocea ei, însa, nu trada nici un pic de emoţie, cand relua:
— V-am prevenit. Trebuie sa va sfatuiesc, înca, sa plecaţi de aici. Acest om va va distruge. E un tiran care nu cunoaşte mila. Eu, care, sunt sclava lui, o ştiu. Sarmanii Miles şi Arthur ca şi scumpul meu tutore Richard, sunt în afara de orice contact cu el şi, de fapt, va fi mai bine de dumneavoastra, de a fi cu el decat sa va gasiţi aici în mainile acestui mizerabil. Pretenţiile dumneavoastra sunt o ameninţare pentru titlul şi posesiile lui. L-aţi atacat în propria sa casa, sunteţi pierdut daca mai ramaneţi aici. Plecaţi, nu staţi la îndoiala. Daca n-aveţi bani luaţi punga aceasta, va rog, şi cumparaţi servitorii prin bacşişuri ca sa va lase sa treceţi ... Iata-va prevenit, sarman suflet, fugiţi cat mai este înca timp.
Miles refuza punga, se ridica şi apropiindu-se de faţa ei, zise:
- Acordaţi-mi o favoare ... Priviţi-ma bine în faţa ... Aşa ... Acum, raspundeţi-mi: Sunt eu Miles Hendon?
- Nu, nu va cunosc.
— Juraţi-va.
Raspunsul dat cu voce slaba, fu categoric:
- Jur.
- Oh! Asta e de nerecunoscut!
- Fugiţi! De ce pierdeţi un timp preţios? Fugiţi, nu va mai gandiţi decat la salvarea dumneavoastra
In acest moment garzile se oprira în mijlocul camerei şi o lupta violenta începu. Dar Hendon fu în curand trantit la pamant şi ridicat. Regele fu arestat de asemenea şi, amandoi, puşi în fiare, fura aruncaţi în închisoare.
Print si cersetor - Capitolul 26 - Renegat
Aceasta pagina a fost accesata de 565 ori.