Autori > Grigore Ureche
Grigore Ureche - Aprecieri critice
In masiva si de neinlocuit pana astazi Istorie a literaturii in secolul al XVIII-lea, Nicolae Iorga dezvolta, inca din primele pagini, legaturile foarte stranse ce au existat intre boierii moldoveni si Polonia, de-a lungul catorva secole. La finele veacului al XVI-lea si in cel urmator, numarul nobililor moldoveni ce isi gaseau, dupa imprejurari, adapost in tara vecina de la nord se inmulteste. Mai mult, numerosi boieri si negustori considerau Polonia ca a doua tara a lor, unde isi aveau staniste permanenta si unde, mai ales, isi instruiau copiii la scolile de la Bar, Liov sau Zolkiev. Printre acesti boieri, des pomeniti de Miron Costin in capitolele cronicii, figureaza si Nestor Ureche, tatal lui Grigore Ureche, autorul celui dintai letopiset in limba romana. A celui dintai letopiset ce s-a pastrat, caci daca este sa extindem asertiunea asupra intregii istoriografii de limba romaneasca trebuie sa avem in vedere cronica oficiala a lui Mihai Viteazul, redactata de Teodosie Rudeanu, logofatul sau, topita mai apoi in aceea a lui Baltasar Walther, care nu mai era de limba romaneasca, dar care il prezinta pe marele voievod in cele mai autentice culori.
Se mai vorbesc despre un Letopiset moldovenesc, tot in limba romana, anterior celui al lui Ureche - pierdut si el - pe care Miron Costin il atribuie lui Eustratie logofatul si care ar sta la baza cronicii de fata. Eustratie a fost un om instruit, cunoscator al legislatiei care circula in epoca - el a tradus Pravila lui Vasile Lupu, tiparita la Iasi in 1646 si nu numai - si nu este exclus sa fi redactat Letopisetul amintit, bazat pe vechile anale slavone din secolele XV si XVI si pe Letopisetele celor trei ecleziasti: Macarie, Eftimie si Azarie. Dar Ureche n-a copiat Letopisetul, nu s-a multumit numai cu documentatia interna pe care i-o furnizau sursele amintite. Ca om trait in Polonia, cu scoala temeinic facuta la Liov, dar si cu evidente inclinatii spre istorie, este putina - a inregistrat despre Moldova si framantarile ei. Din acest amalgam de date, anale si cronici moldovenesti, coroborate si completate cu stirile marilor istorici polonezi a iesit Letopisetul Tarii Moldovei de la 1359 si pana la 1595.
Nu ne este cunoscuta data nasterii sale; cu aproximatie aceasta se situeaza intre 1590-1595. Era fiul lui Nestor, mare logofat sub Aron voda, vornic de Tara de Jos sub Ieremia Movila, descendent dintr-o familie ce coboara pana la Stefan cel Mare, fara sa fi fost insa de prima stralucire, pana la Aron voda. Nestor era membru al Fratiei Ortodoxe ucrainene din Liov si, dupa cat se pare, acolo si-a desavarsit fiul sau studiile, la colegiul iezuit. Grigore era bun cunoscator al limbilor slava, latina si polona. Putinele documente autografe ce ne-au parvenit de la el tradeaza o grafie deosebit de energica si foarte frumoasa.
S-a bucurat de aprecierea unor domnitori si a avut o viata destul de linistita. Miron voda Barnovschi l-a ridicat in 1628 la rangul de logofat al treilea, demnitate ce se incredinta boierilor scoliti, cunoscatori de limbi straine.
In vremea lui Alexandru Ilias, pe cand era spatar, la 1633, era sa fie omorat de acest inegal domnitor. Impreuna cu Vasile Lupu, se ridica impotriva acestuia si determina scoaterea lui din scaun. Vasile Lupu il face mare spatar, drepgatorie pe care o detine pana in 1642, cand este numit mare vornic al Tarii de Jos. Moare relativ tanar, in 1647, inainte de 3 mai, cand se imparte marea sa avere de 23 de sate, mostenita de la Nestor, ctitorul manastirii Secu. Il nu isi doarme somnul de veci langa parntii sai si in vecinatatea lui Varlaam mitropolitul, care isi avea metania tot la Secu, unde in tinerete fusese staret, ci in satul Goesti din tinutul Carligaturii sau, si mai probabil, in manastirea Bistrita, unde, dupa scriptele asezamantului, exista o cripta facuta de Nestor Ureche.
Grigore Ureche, care sufeirse presiunea lui Alexandru Ilias, nu putea fi adeptul domniilor autoritare. Mai mult, era intarit, in convingerea drepturilor boieresti de starile de lucruri din Polonia, pe care le cunostea in amanuntime si unde puternica era legea, apoi sleahta, adica nobilimea, si numai in al treilea rand regele. Absenta unor legi scrise, care sa reglementeze raporturile dintre domnie si boierime, o regreta el in cuprinsul cronicii. Este stiut ca Pravila lui Vasile Lupu apare cu un an inaintea mortii sale, dar acesta nu sanctiona, oricum, pretentiile de independenta ale marii boierimi. Si apoi Ureche n-avea de unde sa prevada ca tocmai exageratul spirit independent al nobilimii poloneze va duce, printre altele, la dezagregarea regatului al Poloniei.
Grigore Ureche si-a conceput Letopisetul dintr-un adanc spirit patriotic "ca sa nu sa inece a toate tarale anii trecuti si sa nu sa stie ce s-au lucrat, sa sa aseamene fiarelor si dobitoacelor celor multe si fara minte"
Ideea va fir eluata si mult largita de succesorul sau in ale istoriografiei, Miron Costin, mai ales in De neamul moldovenilor.
A folosit, dupa metoda vremii, cand nu se punea problema proprietatii literare, operele istoricilor polonezi. In ordinea vechimii si nu a importantei il amintim mai intai pe Jan Dlugosz, apoi pe Martin Kromer, si, in sfarsit, pe cel dintai istoric in limba polona, Martin Bielski.
Ureche nu va folosi insa atat Cronograful lui Martin Bielski, cat mai ales extrasul fiului sau, Ioachim Bielski, cu privire la istoria Poloniei, aparut in 1597, multt largit cu date noi si cu un substantial adaos pentru anii 1548-1597. Aiic va gasi cronicarul nostru material documentat deosebit de pretios pentru Letopisetul sau, pe care l-a folosit direct din limba polona.
In sfarsit, o alta sursa documentara folosita de Grigore Ureche a fost Atlasul lui Gerard Mercator. Numeroasele sale aluzii geografice la Polonia, la Tara Tatarasca, elemente privind originea noastra latina, sunt luate din Cosmografia lui Gerard Mercator.
Grigore Ureche nu si-a scris cronica la ordinul vreunui domnitor. De altfel, nici n-avea cum, de vreme ce nici unul din voievozii ce au domnit in epoca in care el a trait nu sunt prezentati in paginile Letopisetului sau. Vom observa aceeasi independenta la urmasi, in special la Miron Costin si Ion Neculce, desi acestia au fost, in parte, contemporani cu evenimentele povestite. Cum pe buna dreptate observa regretatul P.P.Panaitescu, Letopisetul romanesc al lui Ureche a fost impus de dorinta boierimii moldovenesti - care nu putea studia limba slavoneasca - de a cunoaste trecutul neamului sau, in limba romana. Se iveau zorile unor vremuri noi care vor elimina, treptat, limba de imprumut atat din administratie, cat si din biserica.
Grigore Ureche a trait intre contemporani de stralucita cultura si de mari implicatii in conducerea tarii si, departe de a fi facut nota discordanta, si-a unit cu acestia sentimentele sale de bun moldovean si om cu frica lui Dumnezeu. A fost coleg de divan cu Ioan Costin, tatal lui Miron Costin: a actionat impreuna cu Vasile Lupu pentru salvarea Moldovei de titania lui Alexandru Ilias; a fost legat prin multe fire de Varlaam mitropolitul si, ca vechi admirator al Movilestilor, il va fi cunoscut si pe cel ce conducea destinele bisericii ucrainene, mitropolitul Petru Movila. Pacat ca stirile despre el sunt atat de lacunare, caci este de presupus ca el a fost un element foarte activ al vremurilor sale in accelerarea procesului de romanizare culturala a tarii.
Cronicarul a fost un patriot, un mare iubitor al neamului sau. Apar cu atat mai dureroase ideile false despre originea romanilor, strecurate perfid de interpolatorii sai, evident, dupa moarte: Simion Dascalul si Misail Calugarul. Pe buna dreptate Miron Costin in De neamul moldovenilor coboara fulgere de indignare impotriva lor. Cel de al treilea interpolator, Axinte Uricariul, adauga doar cateva date extrase din documente si ne lasa un excelent text al lui Ureche, inglobat in Cronica paralela a Tarii Romanesti si a Moldovei.
Interpolarile, care nu puteau fi intotdeauna delimitate de textul lui Ureche, i-au facut pe unii editori sa atribuie cronica atat lui Grigore Ureche, cat si lui Simion Dascalul. Eroare grava, de vreme ce insusi Miron Costin, aproape contempoan cu Grigore Ureche, ii atribuie acestuia, fara echivot, paternitatea Letopisetului.
Grigore Ureche - Aprecieri critice
Aceasta pagina a fost accesata de 2039 ori.