• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cantecul lebedei

M-am intors intr-o zi in sat
Sa mai adoarma in mine tristetea
si toti salcamii m-au intrebat
Unde? Unde ti-e tineretea?

Am pierdut-o – le-am spus – am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o si noapte cu noapte.
Mi-au mancat-o orasul plin de tumult
si cantecele toate rostite in soapte.

Am vrut sa vad casa in care-am crescut,
Poarta a ramas zavorata.
De ce te-ai intors? Ce mai cauti aici?
S-a rastit la mine o umbra urata.

Nu te speria, i-am raspuns, n-am sa-ti cer
Nici paine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atat: sa-mplinesc
Ce e scris in stravechile zodii.

Am sa cad intr-un somn adanc,
Cu nimic n-o sa te mai supar,
O sa ma schimb intr-o trestie
Ori poate intr-o floare de nufar.

O sa ma urc pe-o creasta de nor,
Cu norul sa ma duc pan’ la soare.
Sa suflu printre buze in el
Sa arda mai repede si mai tare.

Am sa calatoresc cu norul apoi,
Mult mai sus si mult mai departe,
Poate ca voi ajunge intr-o zi la o stea
Pe care sa fie si viata, si moarte.

Miezul Universului o sa-l caut,
Va fi de aur? Va fi de rubin?
Cand eram tanar, aveam ochii
Albastri ca lanul de in.

Acum, ochii mei sunt tulburi de tot,
Prea mult i-am tinut scaldati in lumina.
Vad cu ei lumea prin care-am trecut
si lumea care e pe drum si-o sa vina.




Cantecul lebedei


Aceasta pagina a fost accesata de 751 ori.