Esti singura vioara pe care-as vrea sa cant, Esti singurul izvor la care-as vrea s-adap si setea mea si setea acestui vast pamant in care intr-o zi va trebui sa-ncap.
Esti singura-nflorire pe cerul larg si gol, si glasul tau e-acela pe care-l tot aud. Ai mainile asemeni zapezii de la pol, Ai parul tumultos, ca marile din sud.