Autori > Stancu Zaharia
Halucinatii
Cerul nu e decat un urias iaz,
Ma plimba pe apele lui corabia norilor.
incotro ma intorc vad acelasi obraz,
Aceiasi ochi mirati, ca ai florilor.
Tu intinde-mi mana, doar mana,
iti voi citi in miezul gandului.
N-ai mai putea sa-mi purifici tarana
Nici dac-ai da foc pamantului.
Poate sunt samanta de lotru,
Nici o stanca nu ma striveste,
Dar la marginea marelui codru
intunericul gras ma pandeste.
Floarea-soarelui a crescut prea inalta
Tot uitandu-se mereu dupa soare.
Cartitele uitate pe camp
si-au sapat singure, in pamant, inchisoare.
Lasa-ma, crancen caine al vietii,
Sa iau in brate o stea mai noua.
Zorile suna zdrentele cetii
Peste campuri de roua.
Halucinatii
Aceasta pagina a fost accesata de 532 ori.