Autori > Duiliu Zamfirescu
Iulie
Călin, jitarul de la sat,
Cu puşca vecinic de-a spinare,
Era pe holde împărat
Şi statul lui n-avea hotare.
În el tot câmpul se-ncredea,
Toţi fluturii şi toată floarea:
Sulfina, seara-l adormea
Şi-l deştepta în zori cicoarea.
Odată, deşteptat în zori
De-acel miros de dimineaţă,
Îşi ridică ochii din flori
Şi se uită peste fâneaţă.
Din pricina zilelor calde,
Mărica, zână printre fete,
Se coborâse să se scalde
Ş-acum... se descingea de bete.
Jitarul nostru, năzdrăvan,
Se subţi? ca o şopârlă,
Ş-ascuns de-un ciot, de-un bolovan,
Se strecură până la gârlă...
Cuptior, cuptior, câte mai faci
Cu vinovata ta căldură!...
Noroc numai că poţi să taci.
Aşa şi eu: streajă la gură.
(vol. Lunile 1886-1887)
Iulie
Aceasta pagina a fost accesata de 601 ori.