Autori > Carroll Lewis


Capitolul 06 - Coco-Cocou



Capitolul 06

Coco-Cocou



Insa oul doar crestea intruna si semana tot mai mult a om; cand Alice ajunse la cativa pasi de el, vazu ca avea ochi, si nas, si gura - si, cand se apropie si mai mult, vazu bine ca era insusi Coco-Cocou. Nu poate fi decat el! isi spuse Alice. Sunt atat de sigura de parca i-ar sta scris numele pe fata!
Ar fi putut lene sa fie scris si de o suta de ori pe fata aceasta enorma. Coco-Cocou sedea, cu picioarele incrucisate turceste, pe creasta unui zid inalt si atat de ingust, incat Alice se mira de-a binelea cum de-si putea tine echilibrul, si, cum ochii lui erau atintiti in directia opusa, iar pe dansa n-o baga in seama catusi de putin. Alice crezu pana la urma ca nu era decat o papusa impaiata.
- Dar ce bine seamana cu un ou! spuse ea cu glas tare, oprindu-se si intinzand mainile, gata sa-l prinda, fiindca se astepta sa cada din clipa in clipa.
- E foarte suparator, rosti dupa o lunga tacere Coco-Cocou, uitandu-se nu spre Alice, ci intr-o alta directie, si poate sa te scoata din tatani ... sa fii asemuit cu un ou!
- Am spus ca semanati cu un ou, domnule, lamuri Alice cuviincios. Si sunt unele oua foarte dragute, adauga, sperand sa preschimbe observatia de adineauri intr-un compliment.
- Sunt unii care n-au mai multa minte ca un tanc, spuse Coco-Cocou, privind in continuare nu spre Alice, ci in alta directie.
Alice nu prea stia ce sa spuna. Asta nu era defel o conversatie, gandi, deoarece el nu-i spusese nimic de-a dreptul; de fapt, ultima lui observatie era evident adresata unui copac, asa ca Alice ramase locului si-si repeta incetisor poezioara-ghicitoare:

Coco-Cocou, gras burduf,
De pe-un zid a facut buf.
Toata oastea regelui
Nu-l mai poate pune la locul lui.

- Randul asta din urma e mult prea lung fata de restul poeziei, adauga Alice, aproape tare, uitand ca o va auzi Coco-Cocou.
- Ce tot stai si flecaresti de una singura? zise Coco-Cocou, uitandu-se pentru prima oara la ea. Mai bine spune-mi care ti-e numele si ce treaba ai pe-aici.
- Numele meu este Alice, dar...
- E un nume destul de nerod, o intrerupse nerabdator Coco-Cocou. Ce inseamna?
- Oare un nume trebuie sa insemne ceva? intreba cu indoiala Alice.
- Fireste ca trebuie, spuse Coco-Cocou razand scurt. Numele meu inseamna forma mea - si e o forma foarte buna si placuta. Cu un nume ca al tau poti sa ai aproape orice forma.
- De ce stai singur aici, afara? schimba vorba Alice, nevrand sa inceapa o discutie in contradictoriu.
- Cum asa, pai fiindca nu e nimenea cu mine! striga Cococ-Cocou. Ce, credeai ca n-o sa stiu sa raspund la asta? Intreaba-ma alta!
- Nu credeti c-ati fi mai in siguranta daca ati sta jos. pe pamant? continua Alice, nu cu gandul sa-i dea altceva de ghicit, ci doar dintr-o binevoitoare grija fata de aceasta ciudata faptura. Peretele asta este atat de ingust!
- Ce ghicitori usoare mai spui si tu! icni suparat Coco-Cocou. Fireste ca nu cred asa ceva! Pai, chiar si daca as cadea candva - ceea ce n-are cum sa se intample - da, ma rog, sa zicem ca s-ar intampla ... Aici isi tuguie buzele si lua o expresie atat de solemna si de falnica, incat Alice nu se putu impiedica sa nu rada. Sa zicem ca as cadea intr-adevar, continua, doar mi-a fagaduit Regele ... a, degeaba te ingalbenesti, n-ai decat! Nu credeai c-o sa spun asta, hmm? Da, Regele mi-a fagaduit - chiar el, cu gura lui - sa ... sa ...
- Sa trimita toata oastea lui, il intrerupse Alice, cam necugetat.
- Ei, asta-i prea de tot! izbucni Coco-Cocou, manios. Ai ascultat la usi, si pe dupa copaci, si prin hornuri, altfel n-ai avea cum sa stii!
- Ba nu, serios ca nu! spuse Alice, cu glas foarte bland. E dintr-o carte.
- A! Asa? ... Poate ca intr-o carte se scriu asemenea lucruri spuse Coco-Cocou pe un ton mai calm ... Asta se cheama Istoria Angliei, da. Ei, acu' uita-te bine la mine. Eu sunt cineva care am stat de vorba cu un rege, da, da! S-ar putea sa nu te mai intalnesti niciodata cu unul ca mine; si, ca sa-ti arat ca nu sunt trufas, uite, te las sa dai mana cu mine!
Si se hlizi de mai ca i se lati gura de la o ureche la alta, in timp ce se apleca inainte (cat p-aci sa cada) si-i intindea lui Alice mana. Luandu-i-o, ea il urmarea cu oarecare teama. Isi zicea in gand: " Daca ar zambi si mai mult, te pomenesti ca i s-ar intalni colturile gurii pe dinapoi, si-atunci, nu stiu, zau, ce s-ar alege de capul lui! Ma tem ca i-ar cadea."
- Da, toata oastea lui! continua Coco-Cocou. M-ar culege de pe jos si m-ar pune la loc intr-un minut, nici vorba c-asa ar fi! Ce nu poate oastea Regelui! ... Totusi, conversatia asta a noastra prea merge repede; hai sa ne intoarcem la ce-am spus mai inainte de ultima oara.
- Ma tem ca nu mai tin bine minte, spuse Alice, foarte politicos.
- In cazul acesta, o luam de la inceput, zise Coco-Cocou, si e randul meu sa hotarasc despre ce. ("Vorbeste de parca am juca un joc! gandi Alice). Hai sa te-ntreb ceva: Cati ani ai zis ca ai?
Alice facu o mica socoteala apoi spuse:
- Sapte ani si sase luni.
- Nu-i adevarat! exclama Coco-Cocou triumfator. N-ai zis niciodata asa!
- Am crezut ca vreti sa ma intrebati: Cati ani ai? explica Alice.
- Daca as fi vrut sa te intreb asa, asa te-as fi intrebat! striga Coco-Cocou.
Alice nu voia sa se contrazica iar cu dansul, asa ca nu mai spuse nimic.
- Sapte ani si sase luni! repeta Coco-Cocou ingandurat. Ce varsta incomoda. Da-mi cereai mie sfatul, ti-as fi spus: Opreste-te la sapte! Dar acum e prea tarziu.
- Nu cer sfatul nimanui cat sa cresc, riposta Alice indignata.
- Din mandrie? intreba cu interes Coco-Cocou.
Alice fu si mai revoltata fata de aceasta insinuare.
- De crescut, cresti sngur, n-ai cum sa nu mai cresti.
- Singur poate ca n-ai cum, spuse Coco-Cocou, da' ia sa fie doi! Sa ai cine sa te ajute cum trebuie, ai putea sa te opresti la sapte.
- Ce cordon frumos aveti! observa brusc Alice (Vorbisera indeajuns despre varsta - gandi ea - si, daca intr-adevar trebuiau sa hotarasca amandoi, pe rand, despre ce sa fie conversatia, acum era randul ei). Sau, vreau sa spun, se corecta ea, dupa ce se mai gandi un pic, ce cravata frumoasa ... ba nu, cordon am vrut sa spun, iertati-ma! adauga descurajata, deoarece Coco-Cocou arata jignit cum nu se mai poate, iar ea incepusa sa-si spuna ce bine ar fi fost sa nu fi ales acest subiect. Daca as sti, isi zicea, unde e gatul si unde e mijlocul!
Evident, Coco-Cocou era foarte suparat, desi nu vorbi deloc, un minut-doua. Cand, in cele din urma, incepu din nou, spuse maraind:
- Zau ca poate sa te scoata din tatani cineva care nu e in stare sa deosebeasca o cravata de un cordon!
- Recunosc ca sunt foarte nestiutoare, facu Alice cu glas atat de smerit, incat Coco-Cocou se mai imblanzi.
- E o cravata fetito, si chiar ca-i frumoasa, precum spui. E un dar de la Regele Alb si de la Regina. Asa sa stii!
- Intr-adevar? se minuna Alice, foarte bucuroasa ca totusi alesese un subiect potrivit.
- Mi l-au dat, continua ganditor Coco-Cocou, punand un genunchi peste celalalt si cuprinzandu-si-i pe-amandoi cu mainile, mi l-au dat ca dar de ne-ziua mea.
- Nu va suparati ... cum ati spus? facu Alice o mutra uluita.
- Nu ma supar, raspunse Coco-Cocou.
- As vrea sa inteleg ce inseamna un dar de ne-ziua cuiva?
- Un dar care se da cand nu e ziua cuiva, vezi bine.
Alice chibzui putintel.
- Mie imi plac mai bine darurile de ziua cuiva, spuse ea in cele din urma.
- Habar n-ai ce spui! striga Coco-Cocou. Cate zile sunt intr-un an?
- Trei sute saizeci si cinci, spuse Alice.
- Si de cate ori pe an e ziua ta?
- O data.
- Si, daca scazu o data din trei sute saizeci si cinci, ce-ti ramane?
- Trei sute saizeci si patru, bineinteles.
Coco-Cocou o privi cam cu indoiala.
- As prefera sa vad socoteala facuta pe hartie ... spuse.
Alice zambi fara sa vrea, isi scoase carnetelul de insemnari si facu socoteala pe hartie.


3 6 5 -
       1
_____
3 6 4

Coco-Cocou lua carnetelul si se uita foarte atent la socoteala.
- Pare sa fie corect facuta, incepu.
- Dar o tineti cu susu-n jos! il intrerupse Alice.
- Chiar asa! facu vesel Coco-Cocou, in timp ce Alice intorcea caietul.
- Mi se pare mie ca e cam ciudata! Cum spuneam, pare sa fie corect facuta - cu toate ca n-am timp s-o cercetez cu de-amanuntul - ei, si dovedeste ca raman trei sute saizeci si patru de zile cand ai putea sa primesti daruri de ne-ziua ta.
- Asa e, incuviinta Alice.
- Si numai una pentru daruri de ziua ta, intelegi? Soare! Ce zici?
- Nu stiu ce intelegeti prin soare, facu Alice.
Coco-Cocou rase dispretuitor:
- Fireste ca nu stii, pana nu ti-oi spune. Inteleg ca asta-i o dovada cum nu se poate mai buna, care te face praf!
- Dar "soare" nu inseamna "o dovada cum nu se poate mai buna, care te face praf!" obiecta Alice.
- Cand folosesc eu un cuvant, spuse Coco-Cocou, pe un ton cam dispretuitor, inseamna exact ce vreau eu sa insemne - nici mai mult, nici mai putin.
- Intrebarea este, spuse Alice, daca e ingaduit sa faci vorbele sa insemne atatea lucruri deosebite.
- Intrebarea este, hotara
Coco-Cocou, cine e stapan - asta-i tot.
Alice era mult prea uluita ca sa mai spuna ceva, asa ca dupa un minut
Coco-Cocou reincepu:
- Sunt tafnoase unele - mai cu seama verbele; ele-s cele mai trufase. Cu adjectivele poti sa faci orice; da' cu verbele nu ... Numai ca eu, unul stiu sa le strunesc pe toate! Impenetrabilitate! Asta spun eu!
- Vreti sa fiti asa bun si sa-mi explicati si mie ce inseamna?
- Ei vezi, acum vorbesti ca un copil cu cap, zise
Coco-Cocou, cu un aer foarte multumit. Prin "impernetrabilitate" am vrut sa spun c-am vorbit destul despre chestia asta si c-ar fi mai bine daca mi-ai da a intelege cam ce vrei sa faci de-acum incolo - fiindca presupun ca n-ai de gand sa te-ncleiezi aicea tot restul vietii tale.
- Astea ar fi foarte multe lucruri spuse cu o singura vorba, zise Alice pe ganduri.
- Eu cand pun o vorba la atata treaba, o platesc suplimentar, rosti
Coco-Cocou.
- O! facu Alice
Era prea uluita ca sa-si mai dea vreo alta parere.
- A! Sa le vezi cum se-nghesuie la mine sambata seara, ca sa-si primeasca plata! continua
Coco-Cocou, clatinand grozav din cap.
(Alice n-a cutezat sa intrebe cu ce le platea, asa ca nici eu nu pot sa va spun voua)
- Pareti foarte priceput in explicarea cuvintelor, domnule, spuse Alice. N-ati vrea sa fiti asa de bun si sa-mi explicati si mie ce inseamna poezia Trancaniciada?
- S-o auzim! spuse
Coco-Cocou. Eu pot explica toate poeziile care s-au nascocit vreodata - si multe care nu s-au nascocit inca pan' acum.
Asta suna foarte promitator, incat Alice ii reciti prima strofa:

Era friglind, linsoase zavi
Se tot gyrau, gimblau in ob,
Numai minsoare borogavi,
Cand momii sor desciob.

- Ajunge pentru inceput! o intrerupse
Coco-Cocou. Sunt destule cuvinte grele aici! Friglind inseamna ora patru dupa pranz, cand incepe sa se friga pentru cina pestii (linii si asa mai departe)
- Asta ar avea oarecare inteles, foarte bine, dar linsoase?
- Pai, linsoase inseamna line, si linse, si osoase. Vezi, e ca si cum ai avea in fata ta o valiza. Mai multe intelesuri impachetate intr-o singura vorba.
- Inteleg acum ... observa ganditoare Alice. Si ce inseamna zavi?
- Pai zavile seamana oarecum cu niste bursuci, si nitelus cu soparlele, si nitelus cu tirbusoanele.
- Trebuie sa fie niste fapturi foarte ciudate.
- Da, asa si sunt, spuse
Coco-Cocou, si cuiburile si le fac pe sub cadranele solare, si de hranit se hranesc cu branza.
- Si ce inseamna gyrau si gimblau?
- A gyra inseamna a se invarti intruna ca un giroscop. A gimbla inseamna a umbla in pas gimnast, sfredelind cu botul.
- Si ob o fi pajistea din jurul cadranelor solare? completa Alice, mirandu-se de propria-i iscusinta.
- Fireste c-asa! Se cheama ob - intelegi - fiindca se intinde o buna bucata inainte si o buna bucata inapoi...
- Si o buna bucata de jur-imprejur, adauga Alice
- Intocmai! ... Ei, si minsoare inseamna cu oase mici si cu pene ca soarele (alta valiza, poftim!). Si borogavi sunt niste pasari slabanoage, cu pene de jur-imprejur - ca un fel de pamatufuri vii.
- Si apoi momii sor? intreba Alice. Ma tem ca va ostenesc din cale afara.
- Pai, momii sunt un fel de porci verzi; cat despre sor, nu sunt prea sigur. Cred ca e un fel de a spune mai pe scurt: "Plecati de acasa de la rasaritul soarelui si rataciti".
- Si ce poate insemna desciob?
- Pai, a desciobi e ceva intre a mugi si a suiera, cu un fel de stranut la mijloc; poate c-ai s-auzi candva asta - colo-n padurea cealalta - si cand o s-auzi o data, o sa fii pe deplin multumita ... Dar cine ti-a spus versurile astea atat de grele?
- Le-am citit intr-o carte, spuse Alice. Dar mi s-au spus si niste versuri cu mult mai usoare ca astea - mi se pare ca Tiuici mi le-a spus.
- Cat despre poezie, spuse
Coco-Cocou, intinzand o mana mare, si eu stiu sa recit poezii, ca si altii, daca-i vorba...
- A, nu, nu e vorba! interveni Alice repede, sperand sa-l opreasca.
- Poezia ce-o voi recita, continua
Coco-Cocou, fara sa ia in seama ce spusese ea, a fost scrisa numai si numai ca sa te amuze pe tine.
Alice isi dadu seama ca in cazul asta trebuie neaparat s-o asculte; asa ca se aseza jos si spuse: "Multumesc" cu un glas cam trist.

Iarna, cand campu-i plin de nea,
Iti cant cu drag poezia mea...

- Atata ca n-o cant, adauga in chip de lamurire.
- Vad si eu asta, spuse Alice.
- Daca poti tu sa vezi asta, ai niste ochi foarte ageri, observa cu severitate
Coco-Cocou.
Alice tacu.

In mai, cand crangul e-nverzit,
Ti-oi spune la ce m-am gandit;

Vara, cand timpul este bun,
Poate-i pricepe ce iti spun;

Toamna, cand frunza-i cafenie,
Scrie-ti poezia pe hartie.

- Numai s-o tin minte pan-atunci, observa Alice.
- Nu trebuie sa tot faci observatii, zise
Coco-Cocou, n-au nici un rost si ma fac sa uit ce-am de spus.

Trimis-am pestilor solie
Pana la mine ca sa vie.

Din mare pestii mi-au trimes,
Indata un raspuns expres.

Raspunsul pestilor era:
- Nu putem, dom'le ... chiar asa?!

- Ma tem ca nu prea inteleg, zise Alice.
- Mai incolo e mai usor, raspunse
Coco-Cocou.

Atunci trimis-am sa le spuna
Ca bine-ar fi sa se supuna.

Dar ras-au pestii-n gura mare:
- De ce atata suparare?!

Eu tot ii invatam de bine,
Si tot degeaba! Atunci, vezi bine,

Am luat degraba un ceaun,
Curat, nout si tocmai bun.

Ce tare inima-mi batea,
Umpland ceaunul in cismea!

De stire cineva mi-a dat
Ca pestisorii sunt in pat.

Aceluia i-am spus pe sleau:
- Atunci trezeste-i! C-asa vreau!

I-am spus-o foarte raspicat,
Ca sa m-auda, am tipat.


Coco-Cocou ridicase vocea; aproape ca tipa recitand acest vers, iar Alice gandi, infiorandu-se: "Bine ca n-a trimis vorba prin mine. Pentru nimic in lume n-as fi facut una ca asta!".

Dar el semet nevoie mare:
- Te rog sa nu strigi asa tare!

Tantos imi spuse: - Stii ceva?
Du-te mai bine dumneata!

Luai surubelnita din cui:
- Ma duc eu singur sa le spui!

Cand am vazut c-au pus zavor,
La usa am tot batut de zor.

Impins-am, tras-am - in zadar.
Manios suceam de clanta, dar...

Urma o pauza lunga.
- Asta-i tot? inteba sfios Alice.
- Asta-i tot! zise
Coco-Cocou. La revedere!
Era un sfarsit cam brusc, se gandi Alice; dar, pentru ca i se daduse a intelege atat de lamurit ca trebuia sa plece, stia ca nu prea era politicos sa mai stea. Asa ca se ridica si intinse mana.
- La revedere, sper sa ne mai intalnim! spuse ea cat putu de voios.
- Nici nu te-as recunoaste daca ne-am intalni, raspunse
Coco-Cocou posac, intinzandu-i un deget. Prea semeni intru totul cu toata lumea.
- De obicei deosebesti dupa fata, observa Alice, dupa ce se gandi nitel.
- Tocmai asta nu-mi place, spuse
Coco-Cocou. Ai o fata ca toti ceilalti; doi ochi pusi asa (insemnandu-le locurile in aer, cu degetul sau mare), nasul la mijloc, gura dedesubt. Asa arata toata lumea. Ei, ia sa ai ochii amandoi de-aceeasi parte a nasului ... de exemplu! ... Ori gura pe deasupra! ... Ei, atunci te-as deosebi mai usor!
- Nu prea as fi draguta! obiecta Alice.
Coco-Cocou inchise doar ochii si spuse:
- Asteapta sa vezi!
Alice mai statu nitel, crezand ca poate-i mai spune ceva, dar, cum el nu mai deschise ochii si nici n-o baga in seama, rosti inca o data: 'La revedere!" si, neprimind niciun raspuns, se departa binisor. Dar, in mers, nu se putea impiedica sa-si spuna: "Asa ceva ... ne-mai-po-me-nit..." (repeta asta tare, fiindca simtea ca-si mai vine in fire avand de rostit un cuvant atat de lung):
- Asa ceva ... ne-mai-po-me-nit ... n-am...
Nu termina fraza, fiindca in clipa aceea un trosnet greu zgudui padurea de la un capat la altul.





Alice in tara oglinzii - Cuvant inainte al autorului
Capitolul 01 - Casa din oglinda
Capitolul 02 - Gradina cu flori vii
Capitolul 03 - Ganganiile din oglinda
Capitolul 04 - Tiuici si Tiuila
Capitolul 05 - Lana si apa
Capitolul 06 - Coco-Cocou
Capitolul 07 - Leul si cu Unicornul
Capitolul 08 - "E inventia mea!"
Capitolul 09 - Regina Alice
Capitolul 10 - Scuturarea
Capitolul 11 - Desteptarea
Capitolul 12 - Cine pe cine a visat?
Alice in tara oglinzii - Poezie


Aceasta pagina a fost accesata de 784 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio