Autori > Anton Pann


Despre minciuni iarasi - Povestea vorbii



Un țigan furase două gîște grase
Și să le ascunză-n desagi le băgase
Gîndind întru sine ce minciuni să zică
De-l va-ntîlni-n cale vreun român.
Merse dar cît merse, îl și-ntîlni-n grabă
Un român c-o bîtă și stînd îl întreabă,
Zicînd: - Spune, ce ai în desagi, țigane?
El răspunse: - Icea am niște ciocane.
- Dar dincolo ce ai? El întîi mințise,
Dar greșindu-i gura: - Altă gîscă, zise.

Gura păcătosului adevărul vorbește.
Și-a pierdut cumpătul ca găina umbletul.
L-a luat gura pe dinainte.
Minciuna are loc și ea pe unde se trece.

(Alt țigan o dată a intrat să fure)

Alt țigan o dată a intrat să fure,
Cînd iată stăpînul în mîini c-o secure.
- Ce cauți, țigane, (îi zise)-n grădină?
- M-a aruncat vîntul, nu sînt eu de vină.
- Te-a aruncat vîntul? Asta nu te scapă,
Dar ce cată gheara-ți înfiptă în ceapă?
- M-apucai de dînsa să nu mă ia vîntul.
- Degeabă, țigane, nu ți-ai găsit sfîntul!
Dacă e așa dar, de ce-ți umpluși traista?
Apoi, românico, vezi, asta e asta!

Dracu a mîncat plăcintele și crăpătorul stă de față.
Minciună negîndită.
Minciună cît Colțea de mare.
Minciună cît toate zilele de mare.
Minciuna sparge și case de piatră.









Despre minciuni iarasi - Despre minciuni iarasi
Despre minciuni iarasi - A fost o-nsotire ce traia-n iubire
Despre minciuni iarasi - Povestea vorbii


Aceasta pagina a fost accesata de 644 ori.