Autori > George Zamfirescu


Idolul si Ion Anapoda - Actul 01 - Tabloul 01 - Scena 01



Idolul si Ion Anapoda


Comedie amara in trei acte




Personajele


STAVAROAIA, o matusa care n-a renuntat inca la viata

MIOARA, o nepoata frumoasa si proasta

FROSA, idolul din vis

ION, un om anapoda

VALTER, un baiat destept

ARISTOTEL, un mosafir nepoftit

ICU DANICEL, o haimana inteligenta


Actul 1

In intuneric creste lumina unui felinar, pe o strada linistita si departe de centrul orasului mare si frumos. Afara, fireste, e un inceput vremelnic dar cuminte de iarna pentru ca - prin fereastra - se vad, in lumina felinarului, cum cad fulgi mari de zapada. Poate sa treaca pe strada un automobil sau sa se auda glasul in fuga al unui vanzator de ziare de dupa-amiaza. Un ceasornic de edificiu undeva, in apropiere, sau o pendula, in casa, anunta ora opt.
Usa din ultimul plan a fost deschisa si in antreu e aprinsa lumina.
Ion, care a venit de afara, isi dezbraca si pune paltonul o data cu palaria, dupa ce i-a scuturat zapada de pe boruri - in cuier.
In urma, intra in scena, atent sa nu faca zgomot, cauta o clipa comutatorul, si, dupa ce l-a intors, tot asa de atent porneste in varful picioarelor spre camera lui, care e in stanga primului plan.
Omul are un patefon in mana si cateva placi abia atunci cumparate de la magazin si - din nefericire pentru el - a uitat sa-si lase galosii, plini de lapovita de pe strazi, in antreu.
Dar asta e o poveste pe care o s-o aflam ceva mai tarziu.
Acum, vede decorul: un salonas incapator, dar de moda veche, care serveste si de sufragerie. Asadar, o masa in mijloc, sub lampa electrica si patru scaune. Salonasul are patru usi, cate doua de o parte si de alta. In fata camerei lui Ion, sta Valter. In planul secund al dreptei, usa duce la odaia doamnei Stavar si de aici in dependinte (prin urmare, iesirile din si intrarile in bucatarie, ale Frosei, pe care noi o stim servitoare acum, se vor face prin aceasta usa), iar alaturi de locuinta lui Ion e dormitorul Mioarei.
In salon, care - dupa cum vedem - e cea mai mare incapere din apartamentul ocupat de vaduva doamna Stavar, au fost aglomerate toate nimicurile ce aduc amitne de viata de odinioara a gazdei, dar, mai ales, a sotului decedat - fost ofiter activ. Astfel, intre usile din stanga deasupra unei mescioare ramase - din garnitura de altadata - numai cu doua scaune, e o panoplie cu doua sabii puse crucis, un chipiu de maior, cu cozorocul prins in tinta, ca pe capacul unui cosciug, un pampon si eghiletii de parada ai decedatului. Pe mescioara este un vas cu flori.
Deasupra canapelei dintre usile din dreapta sunt, de asemenea, aglomerate fotografii ale sotului, in grade, varste si atitudini diferite. Oricum, aceatsa atmosfera demodata si de cavou al unei inimi pioase - desi nu a renuntat inca la viata cu desavarsire - e inviorata de gustul tineresc al Mioarei, prezent in desenul si culoarea tapetului, a draperiilor de la fereastra din fund si a perdelutelor de la usa cu geamuri din interior, asa cum ii canta inima cu dorurile si elanurile ei tineresti in florile din vasul de pe masa din mijloc. Ne vom apropia de ideea si de sentimentul generator al acestei intamplari ca oricare alta, in masura in care vom realiza, intr-un tot armonic, contrastul acesta dintre odinioara si acum, dintre tinerete si ultimul popas al declinului sau, mai precis: dintre zburdalnicia de copil a nepoatei si masca serioasa, uneori severa chiar, a matusii. Pentru alte amanunte, in decor: libera fantezia lectorului, a regizorului si a pictorului scenograf. Despre Frosa insa, care nu-i o servitoare ca oricare alta, sunt necesare cateva cuvinte lamuritaore, ca personajul sa fie pus, de la inceput, in adevarat lumina. Mult mai tanara si mai putin urata de cum pare la prima vedere, Frosa e o fata necajita, inraita de viata pe care a dus-o si o duce in casa maioresei. Pentru ca n-a fost invatata si nici ea singura n-a fost lasata - sicanata pas cu pas de necazuri, de gura celor din casa si de munca pe care a facut-o si o face - sa se caute si sa se recunoasca, in gandul si in constiinta ei, faptura a pamantului si mai presus de toate femeile, o vom intalni, de la prima ridicare de cortina, sub masca pe care i-au impus-o, in egala masura, oamenii si imprejurarile. Se piaptana ca odinioara, cand era mica si purta o funda de carpe, cu parul strans in varful capului, are o privire de animal speriat, indobitocit, iar corpul, banuit sanatos si foarte frumos, e ascuns daca nu deformat de rochiile unoeri largi, alteori stramte, toate date de pomana de stapana sau de nepoata, dupa ce nu au mai avut ce face cu ele. Rar, Frosa are totusi momente cand adevaratul ei suflet, nestiut, nebanuit, se tradeaza; prin melancolia privirii, prin felul cum spune ori recunoaste un adevar, prin gest si mai ales printr-o intelegere intuitiva a oamenilor si a momentelor. Desi nu-si cunoaste destinul - capricios ca orice destin al unui idol din vis - Frosa are pentru Ion un fel de mistica intelegere - cu toate ca omul, anapoda cum o sa-l cunoastem, ii face la inceput fel de fel de neajunsuri.


Tabloul I


Scena 1

Ion, Frosa

In trecere, atent cum merge sa nu faca zgomot, Ion loveste cu patefonul, mescioara de sub panoplie. Vasul cu flori se clatina.
Omul a dat drumul la placi si cu mana liberata abia are timp sa-l prinda. Dar, in pasul apropierii de mescioara, pe care l-a facut, a calcat pe placi. A incremenit asa, speriat si in egala masura, indurerat, cu ochii la placile de sub picior si cu mana pe vasul de pe mescioara.

Frosa ( i se aude glasul, din camera stapanei)
Ce-i, cine-i acolo? (Priveste in scena, dupa o clipa numai capul scos prin deschizatura usii. Speriata la inceput, are acum un gest de liniste dar si de ciuda ca si-a facut spaima de nimic) Ptiu, ca iar mi-ai smuls inima de spaima. (Vorbind cu stapana care e dincolo, in incapere) Nu-i nimic, saru' mana. A venit dansu de la banca. (Ramane in scena, dupa ce a inchis usa) Ba nu, zau, ca nu-s ce sa mai zic! Cum intri pe usa, faci ce faci si ma treci prin racorile mortii. (Apropiere de masa) Da' ce-ai ramas asa?

Ion (a ridicat incet privirile, se uita la servitoare si clatina capul, trist)
Lasa-ma, Froso, ca-mi vine sa plang! Tu nu vezi ce paguba si ce nenorocire? (Moale, pe scaun) Mai bine ma calca tramvaiul sau ma intoxicam la pranz, cu ciuperci!

Frosa
Pacatele mele, da' ce facusi?

Ion (aproape cu disperare)
Patru si toate frumoase! Patru si le caut de o luna! Abia le-am gasit, dupa ce am rascolit toate magazinele din centru, intr-o pravalioara de pe Dudesti. Patru - toate frumoase, toate scumpe (ridica placile, bucatele, si i le arata, indurerat) si uite-le acum: tuspatru farame ... (Ii cade barbia in piept asa cum a ramas cu cioburile negre in palme) Mai bine ma calca tramvaiul pe bulevardul Ferdinand...

Frosa (dimpotriva are motive sa se bucure)
Acu am inteles si spui drept: mai bine ca s-au spart! Ori ... te pomenesti ca iar ne-ai adus in casa...

Ion (a tresarit)
Patefonul? Sigur ca l-am adus. Nu era sa-l las cadou reparatorului.

Frosa
Vai de mine, ca iar ai sa ne faci balamuc. Abia scapasem de pacoste. Iar o s-o doara capul pe stapana si sa vezi suparare la domnisoara, ca sa nu mai vorbim de conasul Valter, care...

Ion (speriat ca o sa-i auda gazdele vaicarelile)
Sst, taci, frumusico, sau ... mai domol, cu surdina la limba, ca eu te aud si inteleg si fara ... (Ii face semn sa vina mai aproape de el, ca sa-i spuna o taina) Nici n-au sa afle ca mi-am adus patefonul, ca n-am sa mai cant ... Adica, o sa cant eu, dar ... n-au sa auda, ca nu mai am ac de metal. M-a invatat negustorul de la care am cumparat, adineauri, placile, sa pun un varf de scobitoare in loc de ac. Cantecul, m-a asigurat el, o sa se auda ca in vis, numai pentru mine ... Nici o frica, frumusico, - eu, nu voi, am scapat de balamuc.

Frosa
Noi am scapat, matale ai scapat - cum o fi, totuna ... numai sa n-o mai aud pe cucoana, pe domnisoara so pe conasul Valter...

Ion (cu suras launtric)
Hm, parca stiu ei ce-i cantecul - ce paine a sufletului flamand, ce apa invioratoare pentru ganduri, ce aroma si ce dulce de strugur turcesc, pentru simtire...

Frosa
O fi cum zici matale, "dansule" ca eu sunt proasta si n-am mai vazut struguri cu cantec inauntru, da' e vorba ca, daca nu le place lor, ce sa-i faci?

Ion

Vezi, tocmai asta nu inteleg eu sau, daca inteleg, ma mahneste adanc! La urma urmei, putin imi pasa de hahalera de Valter. Suntem amandoi chiriasi cu pensiune si fiecare e liber, la el in camera, sa traiasca asa cum crede. Dar o femeie respectabila ca madam Stavar si o fiinta dulce ca Mioara, pentru care sunt in stare sa ma arunc in foc ... Sa nu le placa lor havaiana, un vals de Strauss sau Elegia lui Massenet, sa nu simta ele ca...

Frosa (categoric)
Stai soro, ca domnisoara asta a spus: muzica e una si patefonul alta! Lor nu le place vartelnita din cutia aia care urla, cand ii dai drumul, de parca ar fi ascuns in ea un caine turbat!

Ion (s-a ridicat ca un clocot imediat stapanit in el, cum a fost stapanit pumnul cu care a atins numai masa ca sa ramana singur gestul energic)
Pardon, ca sa fiu sincer, ca nici mie nu-mi plac toate metehnele lor si le rabd, ca asa se face intre oameni culti si gentili! M-ai auzit pe mine sa ma plang de dureri de cap, dupa ce o ascult pe Stavaroaia, vorbindu-mi cateva ore de pintenii si de pampoanele pe care le purta raposatul la parada, de crizele lui de ficat, de calul balan cu picatele pe burta, pe care l-a incalecat respectabilul mort acum un sfert de secol? Dar Mioarei cine-i face toate gusturile, acasa, pe strada si la banca si cine se supune la toate capriciile ei de copil rasfatat? Stii bine de cate ori m-a sculat ca sa alerg, in toiul noptii, pe ploaie sau pe viscol, de la noi din Dudesti si pana la Cotroceni, in cautarea unui farmacist care sa nu ma ia la palme ca-i stric somnul cel mai dulce pentru o aspirina sau un pachetel de vata. Parca vad ca, intr-o buna zi, o sa ma puna sa-i fac si pantofii. Am refuzat sau am protestat, cel putin? Nu! Atunci? Mai mult, toti in casa asta imi zic "dansu", un fel de asta sau ala, un om de pe strada, fara nume si fara identitate, ca si cum Ion ar fi o vorba de rusine ... Dar scarba de Valter? Vezi, imi pare rau ca-i zic, pentru intaia oara si inca fata de tine, scarba, dar e un nerecunoscator de prima clasa! Azi si-a scos masca si ... nu-l mai cunosc! Cum s-o intoarce acasa, ii trag o rafuiala s-o tina minte pana la mormant si pe urma nu-i mai vorbesc, in cazul cel mai bun pentru el, cel putin treizeci si sase de ore - adica pana poimaine la sapte si trei sferturi, cand plecam la banca.

Frosa
Feri, sfantule, te cred in stare sa ne aduci in casa, dupa balamucul patefonului, si scandalul! (In panica) Attat ne mai lipseste acum: ura, scandal si ... poate, cum a citit domnisoara in jurnal...

Ion (la randu-i prins de panica, ii face semn sa nu mai tipe, ca sa n-o auda gazda)
Mai domol, fato - cu surdina la limba, frumusico, sa n-auda Stavaroaia, ca iar o apuca migrena! M-ai inteles anapoda, ca intotdeauna. Am vrut sa spui numai ca fiecare din noi are metehne: gazda cu pintenii si cu calul balan, eu cu patofonul, tu cu fisticurile si acadelele pe care le rumegi...

Frosa (atinsa)
Acum de ce te legi de mine? Ce ti-am facut eu sa ma batjocoresti?

Ion
Dar nici nu mi-a trecut prin gand asa ceva. Am vrut numai sa te conving ca suntem datori sa ne iertam, reciproc, micile slabiciuni - ca nu e om pe pamant sa nu aiba o patima. Mie imi place muzaica, gazda e ferciita cand inviaza mortii, altul are darul bauturii...

Frosa (coltoasa)
Eu, adica? (Plans) Bine c-am ajuns si de batjocura! (Categorica) La urma urmei cine ce are cu mine si cu gologanii mei? Fac ce-mi place! (Plans) Ca muncesc, singura, in toata casa asta, de ma seaca la inima uneori si poftim acum, in loc de multumire...

Ion (nenorocit)
Froso, pe cuvantul meu de onoare ca...

Frosa (continua plans)
Lasa-ma, ca numai necazuri ne-ai adus acum: patefonul, s-o imbolnavesti pe cucoana, ura pe conasul Valter, batjocura pentru mine si...

Ion (suras amar)
Ma mir ca nu spui ca tot eu am adus si iarna d-afara...

Frosa
Ba bine ca nu! Ti-a spus domnisoara, cand ai plecat la banca, sa nu iei galosii ca se strica vremea si n-ai ascultat-o! (Printre dinti numai pentru ea) Pacoste! Numai ponoase...

Ion (surprins, o priveste lung, tot mai trist, si are, in cele din urma, un gest de renuntare)
Nu ne intelegem ... (Aduna sfaramaturile placilor de jos) Mai bine sa-mi vad de necazuri. (Oftat) Ce minune de placi si ce nenorocire ... (In picioare, cu patefonul intr-o mana si cu sparturile de placi, in cealalta) Sa nu ma chemi la masa. Spune-i doamnei Stavar, daca o sa intrebe de mine, ca o rog sa ma scuze dar... nu ma simt tocmai bine. Dupa masa, daca ... intamplator mai ramane o cafeluta si pentru mine...

Frosa
Sa vedem, daca...

Ion

Sau, mai bine - ca sa nu te supar - lasa ca-mi fac eu, la masina de spirt.

Frosa
Ba sa te astamperi matale - ca iar arzi fata de masa!

Ion
(a ramas un moment cu ochii in jos, ingandurat, nehotarat)
Adevarat! Te pomenesti ca iar ard fata de masa ... Mai bine renut ... Las-o-ncolo de cafeluta, ca n-o sa mor daca ... (A pornit spre camera lui, dar abia ajuns in prag incremeneste, pentru ca...)

Frosa (scpaa, pliciuind palmele sub barbie, un strigat)
Vai de mine, ai intrat cu galosii...

Ion (n-a inteles)
Cum?

Frosa (disperata)
Of, ca nu mor, sa scap, fi-mi-ar viata...

Ion
(palid, nedumerit, cu glasul alb)
Ce mai facui, pacatele mele?

Frosa
Poftim de ce muncesc, de ce-mi rup oasele frecand pe jos si-mi smulg mainile din umeri, scuturand! (Cu necazul crescut, vazand ca Ion tot n-a inteles) Galosii, nu vezi c-ai intrat cu galosii?

Ion (si-a privit repede picioarele - moale, se reazima de usa si scapa patefonul din mana. Ar voi sa spuna ceva si nu gaseste un singur cuvant. Tot ce poate sa faca e sa-si priveasca din nou picioarele si sa ramana asa, strans in el, vinovat, coplesit)

Frosa (dand la o parte scaunul pe care a stat Ion)
Toata lapovita de pe galosi s-a scurs pe covor. Maine alta munca, iar sa spal si sa scutur - ca sa nu mai vorbim de necazul stapanei, cand o sa afle...

Ion (tresarit)
De ce sa afle, de la cine sa afle? Sa nu-i spui, te implor, sa nu ... Recunosc, frumusico, sunt vinovat! Am uitat - venisem acasa asa de fericit ca am gasit placile si asa de nerabdator sa le ascult, la patefonul meu, cu ac de scobitoare, ca... am uitat sa las galosii in ... Scuza-ma, Froso, lasa ca sterg ... am eu carpa si ... (Intra repede cu patefonul si placile la el in camera)

Frosa
Asa, acum ai intrat si dincolo cu galosii! Ce om, sfantule mare, ce om anapoda...






Idolul si Ion Anapoda - Actul 01 - Tabloul 01 - Scena 01
Idolul si Ion Anapoda - Actul 01 - Tabloul 01 - Scena 02
Idolul si Ion Anapoda - Actul 01 - Tabloul 01 - Scena 03
Idolul si Ion Anapoda - Actul 01 - Tabloul 01 - Scena 04
Idolul si Ion Anapoda - Actul 01 - Tabloul 01 - Scena 05
Idolul si Ion Anapoda - Actul 01 - Tabloul 01 - Scena 06
Idolul si Ion Anapoda - Actul 01 - Tabloul 02 - Scena 01
Idolul si Ion Anapoda - Actul 01 - Tabloul 02 - Scena 02


Aceasta pagina a fost accesata de 403 ori.