• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Pana Trasnea Sfantul - Partea 02

II.

Multe mai face si desface vremea scurgandu-se incetinel, si mult se schimba si se prefac lucrurile. Aceasta se vede pretutindeni, dar mai indeosebi se vede in tarile care, indelunga vreme ramase in urma, vin deodata in atingere cu altele, ajunse la cea mai inalta treapta de inaintare. Caci atunci, din ravna de a ajunge si ele cat mai degraba acolo unde celelalte n-au ajuns decat printr-o nepripita prefacere fireasca, se ingramadesc innoirile unele peste altele, si in vreme de abia cativa ani, se schimba lucrurile de nu le mai cunosti. Si o fi spre binele unora, si o fi si spre raul altora.

Iar daca aceste schimbari mira chiar pe aceia care au trait in ele si le-au vazut cum s-au petrecut, cu cat mai batatoare la ochi ar parea cui ar vedea infatisarea lucrurilor la doua date deosebite, departate numai de cativa ani?

Lucruri cunoscute de toata lumea. Si iar de toata lumea e stiut ca multe s-au mai prefacut in tara la noi.

Nici n-a fost gandul meu sa arat ceva nou, ci numai sa-mi fac drum pentru a spune ca in timp de douazeci si patru de ani, cat s-au scurs de la intamplarile povestite, oraselul in care s-au petrecut a ajuns de necunoscut.

S-a facut drum-de-fier care, fara a-l muta din loc, l-a apropiat de Bucuresti cu cale de o zi; s-au astupat ulite care erau, s-au desfundat altele care nu erau, si li s-au pus la toate felinare si caldaramuri noi; s-au cladit case frumoase in stil modem si localuri pentru autoritati; scoala care era s-a marit, facandu-se gimnaziu, si s-au infiintat inca alte doua: una de baieti si alta de fete. Din imprejurarea deschiderii unei fabrici de pulbere si a unor bai de pucioasa in apropiere, acum se perindeaza prin oras lume mult mai multa.

Nu mai e de cunoscut ulita targului, asa mandrete de pravalii cu marfuri de toate soiurile s-au deschis si pe-o parte, si pe alta. Cine ar sti sa spuie cati prefecti, cati primari si cati magistrati s-au schimbat in vremea asta? Si cine ar putea iar sa spuie cat s-au schimbat oamenii si la port, si la vorba, si la obiceiuri, si la credinte, si la gusturi?

Ca s-au schimbat multe. Si de cand boierul Manolache Moldoveanu a facut ruptoarea, s-au stins unul cate unul, la rastimpuri mici, toti oamenii de neam; iar din pricina ca in apropiere de oras s-au descoperit niste mine de pacura si de carbuni, negustorasi altadata nebagati in seama, cumparand pe nimica pamanturile de la tarani, au ajuns cu averi mari si duc azi treburile orasului si stau in fruntea bucatelor,de nu-ti vine sa crezi cum s-a implinit de cu prisos, in timp asa de scurt, vorba de la Evanghelie, ca vor cadea neamurile si se vor ridica noroa- dele.

Dar, precum in unele morminte, daca piere tot ce fusese ingropat, mai ramane inelul mortului frumos si stralucitor ca in ziua dintai - asa, in mijlocul goanei de prefaceri si de innoiri, a ramas Pana Trasnea, neclintit si acelasi, uitat in mormantul in care se ingropase de viu. Gradina lui, prin marimea copacilor, semana acum mai mult a parc decat a gradina; trunchiurile de iedera si de glicinie imbatranind s-au ingrosat, au rupt stalpii chioscului care acum nu se mai sprijina decat pe ele. Maria slujnica a albit si s-a indoit de mijloc sub povara celor optzeci de ani, pe care cu toate astea ii duce in intregimea mintii; numai el a ramas tot asa cum l-a pomenit cine l-a vazut acum douazeci si sase de ani.

Acelasi trup lung, subtire si drept, acelasi par tuns dupa aceeasi moda muscaleasca, cu abia ici, colo cateva fire albe, aceeasi fata supta si smeada, cu ochi albastri si blanzi, cu fruntea larga si cinstita, cu profil osos si parca incremenit, acelasi port de haine negre incheiate cu ingrijire, si aceeasi palarie mare de paie, fara de care nici nu si-l poate inchipui cine l-a cunoscut.

Iar daca aceasta neschimbare, pusa alaturi de noua infatisare pe care o luase toate celelalte lucruri, ar fi mirat pe cineva, mai de mirat i s-ar fi parut sa-l vaza altfel dupa ce ar fi aflat ca in tot acest timp, neintrerupt, n-a dus decat aceeasi si aceeasi viata, cu aceleasi indelet- niciri: cititul, scrisul de lucruri stiute numai de el, si ingrijitul de flori, neiesind in lume decat in Joia si Vinerea Pastelui, nearatandu-se decat o saptamana pe an lucratorilor care coseau fanul, o alta saptamana celor care culegeau prunele vandute, arareori chiriasilor celeilalte perechi de case si vaduvei lui Moldoveanu - mai tarziu fiului ei - si in toata vremea Mariei.

Trei sunt singurele schimbari facute in viata lui.

Intaia este ca la sapte ani de la moartea ei i-a dezgropat ramasitele si le-a ingropat in gradina lui, acolo, langa liliacul de sub fereastra; a doua, ca acum trei ani slujnica Maria i-a adus in casa pentru inveselirea traiului lor pe Florica, o fetita acum de sapte ani, a unei nepoate a ei moarta la Sandulesti, din pricina ticalosului ei de barbat, Niculae Taciune; iar a treia, aceea ca de doi ani tinea in casa pe Hager, intr-o odaie de langa florarie, in schimbul binelui nepretuit ce-i facuse venind in toate zilele si tinandu-i de urat, si in schimbul a cat de rau ii mersese cu gradinaria de la marginea orasului, poate mai cu seama din aceasta venire adesea.

Ce om cumsecade acest neamt. Tot atat si poate mai de isprava decat raposatii si mult plansii doctorul Sober si mama Luxandra Si ce dovada vie de adevarul zicatoarei ca cine se aduna se aseamana. Caci si dansul avea aceeasi fire visatoare, si dansul avusese in trecut intamplari triste de care niciodata nu vorbea, ci cand din orasenii care se obisnuisera cu el, vreunul, in schimbul paharului de vin cu care-l cinstea la cofetaria mai de seama din oras, cauta sa-l descoase, intrebandu-l ce a fost si cum a fost, el isi lua palaria linistit si iesea zicand baiatului de pravalie: "Pleteste tomnu cinci picatur". Asa numea el un paharut de vin: "cinci picatur".
*

Iata-i pe amandoi. E spre apusul unei zile de mai. Sunt in gradina. Hager ia cu stropitoarea apa din putina cea mare de langa fantana si stropeste rand pe rand toate brazdele de flori; apoi ia o scara de cele care se deschid si urcandu-se pe dansa stropeste de sus glicina si iedera care imbraca chioscul.

In vremea asta Pana Trasnea sta la o masuta mica mai departe sub un cais. Pe masa o bucata de scandura de brad, alte bucatele mai mici, o sticla cu cerneala, un condei si un catalog de flori ilustrat. Cu un briceag el taie lemnul in bucatele deopotriva de mici, le subtiaza, le lustruieste si apoi scrie pe dansele nume de flori dupa catalog:petunia hybrida diantus barbatus mimulus moschatus

Din cand in cand isi ridica ochii si urmareste lucrul lui Hager, care merge tacticos, de la putina la flori, de la flori la putina.

- Hager, fereste tiparoasele.

- Ta, ta necresit.

Apoi isi incepe din nou scrisul: elichysum monstruosum dielytra spectabilis phlox drumondi grandiflora.

Si cand te gandesti ca timp de douazeci si sase de ani n-a facut decat ast lucru nevinovat; si cand mai stii ca in asta vreme nu i-a venit o data Carol cizmarul sa se planga de lipsa, fara ca sa-l ajute cu prisos; ca n-a venit o data Ionita pasararul fara ca sa-i dea cu ce sa-si cumpere haine copiilor; ca nu treceau doua saptamani fara ca sa vie in ajutorul lui Grigore Radulescu si al lui Vasile Culea, vlastare de neamuri scapatate, trimitandu-le bani in ascuns de Maria; si ca nu era zi in care sa nu pandeasca de la portita ceasul iesirii de la scoala si sa nu cheme de pe ulita copilasi, carora, ducandu-i in gradina, unde ii mustra frumos sa nu calce decat pe poteci si sa nu se atinga de nimic, le impartea poame

Era un loc pe care nu-l stropea decat el cu mana lui O brazda frumoasa de nu-ti venea sa-ti crezi ochilor dedesubtul ferestrei un mozaic facut din begonii de toate culorile si dinpyretrum, in mijlocul carora era scris un E de lobelii albastre ca marea de la Triest.
*

Dupa-masa, o seara incantatoare. Batuse de mult noua ceasuri la ceasornicul de la primarie, si spre apus tot se mai vedeau urme de lumina rasfranta a zilei care se dusese; iar spre rasarit, cuvioasa, se inalta luna plina, cu raze blande ca o mangaiere. Sedea pe o banca din gradina. In fata doua alei cu bolti de verdeata pline de intuneric, la spate ulucile imbracate cu iasomie, la stanga intre pomi un loc deschis prin care se vedeau, departe-departe, dealurile cu vii dimpre- jurul orasului, iar spre dreapta, dedesubtul lunii, siluetele bisericii si ale ruinelor palatului domnesc.

Farmecul tremurator al impresiilor de tot felul, care se imbinau asa de bine intre ele: lumina linistita, miros imbatator, freamat de frunze, suspine de greieri inmuiau atat inima lui, buna si in afara de stapa- nirea lor, incat il faceau sa sufere: se vedea din tristetea fetei si din mana pe care din cand in cand si-o trecea peste frunte, miscarea lui obisnuita pentru inlaturarea durerii.

A stat asa multa vreme, avand vie in fata, parca i s-ar fi intamplat ieri, singura imprejurare de capetenie din viata lui si care incet, pe nesimtite si cu ajutorul firii lui de mai-nainte il adusese sa fie ce era acum - pustnicul uitat de toata lumea care se schimbase in jurul lui.

Si mult ar fi stat asa, daca nu-l trezea sunetul unui pas greoi pe pietrisul aleii.

- Ai sa racesti, boierule. Poftim in casa. Era Maria.

Indreptandu-se spre odaia lui de culcare, fiind deschisa usa odaii Mariei, fara sa vrea vazu dormind pe Florica; si in varful degetelor si el, si femeia se apropiara de patul copilei: dormea frumos, cum dorm toti copiii, ba mai frumos, caci avea acum pe chip o seriozitate de-ti venea sa pufnesti de ras si s-o destepti in o suta de sarutari.

Cu o zi mai-nainte, mai bine de un ceas stase Pana Trasnea s-o priveasca jucandu-se cu randunicile in portita. Randunicile zburau, razand pamantul, de-a lungul ulitei dintr-o parte in alta, iar ea isi scutura batista ca sa le sperie si atunci ele se ridicau nitel in sus cu gingasie si-i dadeau tarcoale ciripind, parca intelegeau ca era joc amenintarea si parca veneau sa se intovaraseasca la petrecerea ei.

Si acum, stand in picioare langa pat, nevinovatia ei, venita peste blandetea icoanei din trecut ce i se infatisase in minte, impreunata cu farmecul serii si cu un fel de presimtire, pe care i-o lasase boala de care abia de cateva zile scapase, ii inchega in minte o hotarare de pus la cale foarte in curand.
*

La noua ceasuri, a doua zi, a venit la dansul Mitica Moldoveanu, acum om in toata firea, de treizeci si sase de ani, foarte cinstit si cu multa stiinta de carte.

- Uite, nene Pana, nici n-am lasat din mana biletul dumitale. Mi- am luat repede palaria si am venit. A ramas in urma Hager. Ce e porunca?

Pana tinea in mana dreapta un briceag, in mana stanga un fir de tei si in gura un altoi de trandafir.

- Nu e vorba de porunca, dragul meu, a raspuns el, lasand lucrurile pe scaunelul pe care sedea cand altoia trandafirii. Apoi, trecandu-i mana pe dupa mijloc si ducandu-l spre chiosc: Uite de ce e vorba.

Si in fraze linistite si masurate, ii arata hotararea ce si-a luat: ca inainte de a inchide ochii sa daruiasca orasului casele lui de alaturi, pentru a se face din ele o scoala de fete. Copii n-avea; fanul, prunele si banii pusi deoparte din chiria de pana acum a casei ii erau de ajuns pentru a duce si pe viitor viata dusa pana in vremea de fata - si multa nu mai avea de dus - loc la biserica avea - banii ingropaciunii - banii ingropaciunii "Uite, asta mi-e gandul; dumneata ce zici?"

Ce era sa zica Mitica Moldoveanu? i-a luat mana miscat de simpli- tatea cu care isi aratase hotararea, caci si dansul era un baiat tare de isprava, si pacat ca nu mai traia boierul Manolache, ca sa fi vazut cum i se implinise vorba, ca "ce iese din neam bun, bun e".

- Mi-a mai trecut mie o data prin gand s-o fac asta, acum vreo patru ani; dar m-am lasat din pricina ca era primar pe atunci Ionita Protopopescu, care m-a injurat in toate chipurile si pe toate cararile pentru ca n-am vrut Acum tu stii ca atata patima am si eu: florile. Si era sa-mi jumulesc eu gradina ca sa-i dau lui cu ce sa-si impodobeasca salonul la primirea prefectului Dar acum, fiindca se brodeste sa fie primar Tache Urlateanu, pe care-l stiu ce om de treaba e, mi-ar parea bine s-o fac cat o mai sta el.

Toate bune, dar nu se pricepea cum s-o faca si de aceea trimisese sa-l cheme, ca era avocat si stia formele care se cereau pentru ca sa faci o danie cuiva.

- Negresit Vrei s-o faci curand?

- Apoi, cu cat s-o putea mai devreme, cu atat mai bine o sa fie. Contractul cu Sarateanu se ispravea la Sfantul Dumitru, asa ca pana la anul tot nu se putea face scoala; dar vorba era sa se stie el impacat ca a facut-o.

- Am toate zapisele casei in regula. Numai un lucru sa fie bine inteles, Mitica draga, si anume ca vreau sa se faca o scoala unde sa invete fetele nu carte multa, ci mai cu seama cusatorie, croitorie, in sfarsit cunostintele de toate zilele, trebuincioase fetelor care vor sa ajunga mume bune si cinstite. Se poate?

- Se poate, nene Pana.

Si strangandu-i mana cu induiosare si parca cu recunostinta tuturor celor care aveau sa se bucure de binele pe care-l facea, Mitica Moldo- veanu pleca - si Pana Trasnea isi relua briceagul, firul de tei si altoiul de trandafir.

Iar la doua luni dupa aceasta, cand s-au ispravit formele daniei si corespondenta cu ministerul, a venit prefectul si primarul de i-au multumit: si tot orasul a vorbit catava vreme de fapta lui Pana Trasnea. Ca se credea ca Pana Trasnea e cam ticnit, ca Pana Trasnea e asa, ca

Pana Trasnea e altminteri - si uite acum: a daruit cogeamite casa pentru scoala, si inca ce scoala!

"Laseti in pace, raspundea Hager cui spunea asa,toate viata a fost pun, dar nu le cunoasteti."

*

La cincisprezece august, anul urmator, s-a deschis scoala, deocam- data cu o singura clasa, la care treptat, in fiecare an, trebuia sa se mai adauge cate una, pana la patru; iar printre cele nouasprezece fetite inscrise era si Florica, stranepoata Mariei. Singura profesoara a fost numita o absolventa a Scoalei Centrale din Bucuresti, menita sa devie directoare, cand se vor fi completat clasele - domnisoara Elena Melicescu, ruda cu Ionita Protopopescu, care se bucura de mare trecere la minister, pentru un frumos capitalas de voturi ce avea in oras si in judet.

Ramasesera uimiti toti cand au vazut-o intaia seara, la cofetaria din mijlocul orasului, la taraba, locul de intalnire al oamenilor mai de seama din oras. Si cum se intampla foarte rar ca sa nu se stie de indata toti noii-veniti, se intrebasera toti cu ciuda cine era fata frumoasa de pica si tunsa baieteste, cum se plimba de colo pana colo, cu neamul lui Ionita Protopopescu si cu prefectul Alexandru Alger.Ca era cu adevarat foarte frumoasa si se plimba leganandu-se usor, si-i suna vocea ca un paharut de clestar cand raspundea prefectului, care-i spunea zambind ca e prea tanara: "Vous croyez?"

Pe urma, cand se asezasera la masa, unde dansa ceruse sa-i aduca uncaféglacé, lucru pe care nici din nume nu-l cunostea cofetarul, s-a aflat cine era, si toata lumea soptise: "Frumoasa e, Doamne!", numai Mitica Moldoveanu, care era poate cel mai destept, sculandu-se soptise nevesti-sii: "Numai de n-ar fi prea frumoasa"

Pana Trasnea era incantat. Parca nu facuse el un bine altora, ci parca altii ii facusera lui un bine nepretuit. Ii crestea inima cand auzea ciripitul fetitelor care se jucau zglobii in curte langa ulucele lui - ori seara cand urca pe Florica pe scaun langa dansul si-i arata cum trebuie tinut condeiul sa faca slovele frumoase

Ca mult era draguta Florica si mult i se rupea lui inima cand o auzea zicandu-i nazuroasa: "Nu asa, boierule, uite asa"

Se dusese de vreo cateva ori la scoala ca sa-si dea si el seama de ce invatau fetele; dar ori ca asa o fi fost, ori ca i s-a parut lui, ca

"domnisoara" i-a vorbit cam scurt si cam de sus

Astepta vara cu mare nerabdare si acum se bucura vazand ca se imprimavareaza si ca va avea prilejul, intotdeauna dupa iesire de la scoala, sa cheme fetitele in gradina la el si sa le imparta poame, fiecareia dupa cum s-o purta si o invata: careia o invata si s-o purta rau, mai rele, careia o invata si s-o purta mai bine, mai bune. Numai atata, ca nu pomenise el niciodata primavara mai tarzie ca acuma. Poftim de vezi, poimaine era intai aprilie si mugurii nici habar n-aveau sa dea
*

Ziua de 23 aprilie. O zi ploioasa si rece. S-a oprit la poarta casei luiPana Trasnea o trasura, din care s-a coborat repede Mitica Moldo- veanu l-a deschis Maria

- Unde e nenea Pana?

- Aici aici vino-ncoa a raspuns Pana Trasnea insusi din odaie.

Sedea la o masa si scria.

- Cum s-a intamplat, nene Pana? Ia spune-mi si mie.

Pana Trasnea isi stranse hartiile, le baga in sertarul mesei, isi scoase ochelarii de la ochi si incepu sa-i povesteasca cele ce se intamplasera in ajun si de care vorbea tot orasul. El insa le povestea intocmai cum au fost, pe cand cei ce le vorbeau le infloreau pentru profesoara si le inraiau in sarcina lui.

- Sezi aici Eram in gradina - asta acum douasprezece zile. Ma uitam cum da sa inmugureasca liliacul, asa ca eram ascuns pe juma- tate Ma pomenesc ca slujnica ei - era pe la cinci dupa-pranz - varsa un lighean cu apa murdara peste uluce in gradina la mine. Ies de dupa liliac, vrand sa cert pe slujnica, si vazand-o pe ea stand pe un scaun in pridvor, ma apropii de uluce si o rog foarte cuviincios - nici nu e in firea mea sa vorbesc altfel - sa-i dea porunca sa nu mai faca astfel de necuviinte, ca eu am flori aici la spune, Mitica, ce ai fi facut?

- As fi dat o gura slujnicei.

- Asa e? Ei as! Nici nu-ti pot arata chipul dispretuitor in care, intinzandu-se peste pridvor si inchizand ochii pe jumatate, mi-a raspuns: "Ei si?! dar eu nu vaz nici o floare"

Mitica Moldoveanu s-a inchinat, iar Pana Trasnea urma inainte. Aceasta insa nu-l suparase, caci intelegand la urma cu cine avea a face, a ridicat din umeri si s-a intors in casa, fara sa mai adauge vreun cuvant. Ceea ce insa l-a suparat - si suparat nu era bine zis, ci mai bine ceea ce l-a mahnit, l-a indurerat, l-a facut sa vina sa planga si sa- si doreasca singur rau - erau altele, in privinta carora duminica trecuta scrisese prefectului o scrisoare, prin care-i arata ca nu intelegea cum poate cineva, dintr-un lucru de nimic, sa prinza vrajmasie si sa- si razbune asupra unui copil nevinovat

- Ca uite, da sunt aproape doua saptamani de-atunci, si nu mi s-a intors o data Florica, fara ca sa nu planga cu suspine de crezi ca are sa i se franga cosuletul pieptului o pune in genunchi o trage de par o bate

Cateva clipe de tacere. Moldoveanu il privea cu inima plina de rascoala impotriva purtarii profesoarei, de mila pentru suferinta lui; iar el sta cu fata intoarsa spre fereastra, cu capul ridicat pentru ca sa impiedice caderea a doua lacrimi, care ii dadeau navala din ochi: "Se vede ca asa am fost eu ursit de la Dumnezeu"

Pe urma s-a sculat si s-a plimbat in tacere de la un capat al odaii la celalalt. Ii era rusine sa-l vaza asa de miscat.

Si n-avea totusi nici o vrajmasie impotriva ei - nu i-ar fi vrut raul ci, dimpotriva, i-ar fi dat orisice, numai sa se abata din calea lui, sa-l lase in linistea si in odihna in care se ingropase E! dar omul nu e numai minte

Ieri fusese ziua inmormantarii ei Mitica era un copil pe-atunci n-avea cum s-o tie minte In toti anii, la ziua asta isi scotea florile din florarie si-i impodobea brazda de sub fereastra Le scosese de dimineata si le asezase cu ulcelele lor, colo langa uluce, fiind locul cel mai batut de soare, si avea de gand sa le aseze cu Hager dupa pranz La unsprezece si jumatate i s-a intors fetita iar plangand.

- Intre doua si trei ies din casa Imi sare inainte Hager, vrand sa ma opreasca De ce? Pentru ce? Il vazusem eu soptind ceva cu Maria Imi arunc ochii la flori Nici nu se mai cunostea ce erau

Intreb pe Hager Se codeste, se incurca si in sfarsit imi spune ca a vazut el cu ochii lui pe slujnica azvarlind peste ele lesie ba ea era in usa, iesita pe jumatate A vazut-o Hager cum ii facea semn sa azvarle apa Intelegi tu, Mitica? peste florile ei - peste florile pregatite pentru mormantul ei

Atunci nu s-a mai putut stapani S-a repezit dincolo in curte era langa poarta a apucat-o de piept si a inceput s-o scuture cu putere:

"Ticaloaso! ticaloaso! ticaloaso!"

- Stiu ca a tipat s-a smucit a iesit pe poarta si a fugit pe ulita Asta a fost!

Se aprinsese povestind; apoi s-a asezat iar la masa, cu capul intre maini.

Moldoveanu, vazandu-l astfel, a inceput sa-l mangaie:

- Lasa, nene Pana

- Nu, nu, dragul meu. E ce-ti spui eu Asa am fost eu ursit de la Dumnezeu Peste doua ceasuri mi-a venit procurorul A ascultat-o pe ea a ascultat cateva fetite pe-o femeie care se gasea acolo I-am raspuns ca erau adevarate toate de cate i s-a plans, fara sa-i dau alte lamuriri Faca ce-or vrea

Erau foarte drept povestite cate se intamplasera, fara nici o adau- gare, ba inca nu-i aratase tinuta lui maret de linistita din timpul cercetarii.

Ceea ce nu stiuse sa-i spuie erau cele intamplate dupa savarsirea faptului.

De unde era sa stie cum dansa se urcase in intaia trasura intalnita cum, ajunsa acasa la prefect, aceeasi trasura dusese in goana pe gardist la prefectura pentru a chema degraba pe Alexandru Alger cum acesta, dupa doua vorbe soptite de gardist, isi lasase toate lucrarile si venise acasa Apoi scena dintre prefect si ea Plansul ei Istorisirea intrerupta, jumatate frantuzeste, jumatate romaneste: "Entends-tu? m-a batut clasa plina si o femeie strainaentends-tu?" Indignarea prefectului: "Mizerabilul, lasa ca avem noi ac de cojocul lui Nu mai plange, Lala draga" Si repede (inspirate de gingasia cu care dansa isi scotea corsetul ca sa se spele nitel pe fatA), cateva randuri aprinse de indignare: "Ori internat intr-un ospiciu de nebuni, ori bagat la inchisoare" Si raspunsul procurorului tot atat de repede venit, prin acelasi gardist, cu aceeasi trasura "Intr-un quart de ora merg la fata locului sa anchetez faptul."

Astea toate nu le stia Pana Trasnea si n-avea cum sa le povesteasca lui Mitica Moldoveanu
*

Proces cu rechizitor si cu ordonanta facuta in zbor nici nu s-a sfarsit vreodata mai repede decat acesta.

Si nici nu s-ar fi putut sa nu mearga asa cand, cu toate staruintele lui Moldoveanu, invinuitul nu facea un semn de aparare, cand tot orasul era ridicat in picioare de rascoala impotriva "brutalitatii mons- truoase, indreptate asupra cui: asupra celei mai dragalase fiinte, in fata careia iti venea sa ingenunchi si sa i te inchini" - si cand in capul tuturor era prefectul judetului si Ionita Protopopescu, acum reales primar in locul lui Urlateanu

Si chiar daca ar fi primit sa mearga si sa se apere, ce ar fi putut face vorba masurata, linistita si nepartinitoare a lui Moldoveanu, pusa alaturi de inflacararea deputatului Vasiliadi, aparatorul ei (care datora acest serviciu prefectului, in schimbul nevestei, pe care i-o luase cu vreo trei ani mai-nainte)?

Ce le-ar fi putut spune Moldoveanu magistratilor - dintre care cel mai vechi abia era venit de un an de zile in localitate - cand tot targul urla impotriva purtarii invinuitului? Dar ce? Stiau si copiii de sase ani de ce mizerabilul maltratase pe biata tanara, statornica in virtute Chiar daca ar fi primit sa mearga sa se apere, si daca Moldoveanu, plin de revolta, le-ar fi strigat ca erau minciuni, ca era ingrozitor sa se faca dintr-o fapta buna a unui om o arma impotriva lui, ca nu mai e de mirat daca dupa asa lucruri, gasesti intr-o buna dimineata oameni buni, nascuti din parinti buni, ascutindu-si dintii pentru a putea trai intr-o lume in care ticalosia e atotstapanitoare Ei si? Dar indignarea orasului? dar staruinta prefectului si a lui Ionita Protopopescu? dar acuzarea lui Vasiliadi?

Ar fi fost de luptat impotriva unui chip ingeresc, cu parul tuns baieteste, cu ochi frumosi, umezi de lacrimi: chipul ei, parul ei, ochii ei, care sta nevinovata in sala de sedinta? Si avea o rochita de toata frumusetea si o palarioara de toata nostimada!

Ar fi putut sa dezgroape, ca s-o puna alaturi de viata unui Proto- popescu si a tuturor de soiul lui, viata curata si patriarhala a generatiei lui Pana Trasnea, fara ca procurorul sa nu fi soptit: "Une leçon de géologie alors?"

Cu ce i-ar fi impiedicat de a-l osandi la o luna de inchisoare, in afara de amenda si de despagubiri fata cu dansa? Cu istorisirea vietii lui? Cu invierea celei atat iubite, care se dusese pe vecie? Cu descrierea amanuntita a poamelor, a altoaielor de trandafir si a lobeliilor albastre ca marea de la Triest?

Poate ca daca Pana Trasnea s-ar fi invoit sa fie aparat, i-ar fi induiosat Moldoveanu, de le-ar fi putut arata cum in clipa in care se judeca procesul el isi stropea linistit tiparoasele Poate ca da si totusi nu! Caci i-ar fi fost cu neputinta ca, numai cu vorba, sa-i faca sa sufere durerile altuia - sa-i faca sa traiasca zi cu zi o viata de douazeci si opt de ani, senina si neclintita ca mersul stelelor pe cer.
*
In zadar i-a scris Moldoveanu, care acum era bolnav, cu o mana tremuratoare, trei-patru scrisori, prin care il jura sa faca opozitie, sa faca apel.
Avusese un singur raspuns: "Faca ce-or vrea".

Si acelasi raspuns l-a avut si plansul lui Hager. Sarmanul neamt. Ii venise rau in ziua de judecata Acum se certa cu lumea in targ si se silea sa le arate ca se facuse onetreptate Si se zbatea si vorbea asa cum putea, pe cand ei faceau haz de romaneasca lui: "Ia lasa asta Bei cinci picaturi?" Iar seara, dupa apusul soarelui, cand treceau in stol lastunii peste biserica si peste ruinele palatului domnesc, se ducea de plangea singur in fundul livezii, pe malul garlei, de unde se auzeau, venite din departare, ca din alta lume, sunetele clavirasului pe care canta Pana Trasnea
*
Cand a venit omul legii sa-l ia, cerandu-si iertare si aratandu-i mandatul, l-a gasit in gradina rasadind niste verbine Hager a pus mana pe o grebla Maria a iesit in usa si a inceput sa tipe dar Pana Trasnea a rugat-o sa taca, a luat grebla din mana lui Hager, l-a pus sa-i toarne sa se spele pe maini de pamantul de care era plin, si-a indreptat palaria si a iesit din gradina urmat de omul legii.

Hager a fugit, strigand, spre fundul curtii, Maria, alba si incovoiata, plangea, cu capul rezemat de poarta, acelasi plans batran al ei Florica, speriata, se tinea de sortul slujnicei iar el, cu fruntea-n sus, si-a urmat linistit drumul pe sub salcamii de langa ulucele scoalei.





Pana Trasnea Sfantul - Partea 01
Pana Trasnea Sfantul - Partea 02


Aceasta pagina a fost accesata de 640 ori.