Autori > Dimitrie Cantemir
Cartea a doa - Capul 6
CAPUL VI
Dovedéște-să traiul romanilor în Dachia de la Clavdie pănă la Probus Într-același an, leat 275, în carile au pierit Avrelian, s-au ales la împărăție Clavdie Tațitus, septemvrie 25 (precum din Vopiscus socotéște Calvizie). În vrémea acestuia, scrie Zosim, întrând în anul 276, precum tătarâi, de carii se temea Avrelian să nu între cu prada în Dachia, trecând Meotida (aceasta-i balta Azacului) peste Marea Neagră, au lovit la Asia, unde Pontul și Chilichie au prădat. Ce Clavdie încă cu oștile într-acolo aflândusă (căci de când ieșise cu Avrelian înapoi nu să mai întorsése) și împotriva lor mergând, tare i-au răzbit și i-au împrăștiiat. După izbândă,cu oștile spre Evropa întorcându-se și agiungând la Tarsos, l-au lovit frigurile, din care i s-au tâmplat și moartea, april 15, după ce împărățise 200 de dzile. În locul lui, Florian frate-său, ca cum împărățiia după moșie ar fi mărgând, singur să apucă de împărăție, ce aceasta oaste[a] nepriimind, au rădicat 225 225: 226: împărat pre Avrelia Prob. Florian, de inimă rea, această necinste a răbda neputând, după 60 de dzile singur vinile deschidzindu-și (Zosim scrie că slujitorii l-au omorât), au lăsat de i-au curs singile pănă au murit. Aicea să dovedéște că socoteala carea pusése Avrelian (adecă, că după mărsul lui cu oștile spre Răzsărit, Dachia de prădzile tătarâlor sprejenită să fie nu va putea) au ieșit greșită, și pre romani din Dachia în zădar i-au fost trecut Dunărea, de vréme ce tătarâi nu spre părțile Evropei, nici asupra Dachiii prădzile ș-au slobodzit (știind poate fi că într-această parte de multe ori lucrul pe voie nu li-au ieșit), ce alt drum peste mare ș-au deschis spre Asia, într-acolo Avrelian, poate fi, nici gândiia. Iară Zonora și tractul pe unde au trecut acei tătari, anume însămneadză, carile la Cartea 12, Cap. 28: „Schithii, dzice, trecând apa Fasis, au întrat în Asia, unde Pontul, Cappadochia, Galatia și Chilichia au prădat”. Iară apa Fasis iaste căriia acmu îi dzic Tiflis, carea desparte țara ghiurgiilor de Armenia cea mare. Irodot istoricul scrie precum mai denainte această apă au fost hotarul carile au fost despărțit Asia din Evropa, iară nu Boazul de la Țarigrad. Așé dară, după mărturiia acestor scriitori, curat să cunoaște că Dachia macar de tot deșartă au fost de lăcuitori, macar o parte, carii au fost mai la câmpi, peste Dunăre să fie trecut. Oricum au fost Dachia într-acea dată, vreo nevoie (de carea Avrelian ca un bun chivernisitoriu se temea și să păziia) de tătari n-au avut; de unde de credzut iaste că, după întorsul oștilor de la Asia, iarăși să fie trecut Dunăre în ceasta parte. Însă noi ce ar plăcea împotrivnicilor și după voia lor lăsind, să dzicem că tătarâi, știind că Dachia iaste acmu de oameni deșertată și pustie de lăcuitori, pentru acéia nici ce să caute întracea parte au avut; și așé spre Asia cu prădzile să să fie îndreptat. Această socoteală având oarece asămănare de credzut, trebuindune să purcédem înainte și altă povestire pre aceasta biruitoare în cursul istoricilor să aflăm, carea pre cititoriu să încredințédze că socoteala noastră carea întăi am dat au ieșit adevărată, și romanii iarăși lăcuitori în Dachia să fie rămas. 226 Leat 276 Leat 278 Evtropie, Cartea 9. Orosie,Cartea 7,Cap. 24 Leat 280 227:Cartea a doa - Capul 1
Cartea a doa - Capul 2
Cartea a doa - Capul 3
Cartea a doa - Capul 4
Cartea a doa - Capul 5
Cartea a doa - Capul 6
Cartea a doa - Capul 7
Cartea a doa - Capul 8
Cartea a doa - Capul 9
Aceasta pagina a fost accesata de 624 ori.