• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Guraleiul - Infatosarea intai

Infatosarea intai


Cucoana Zamfirita si Zoita



Cucoana Zamfirita

Postelnicul de-aice acum numai s-au dus;
De astăzi dimineaţă un milion mi-au spus.
Văzând că nu-i alt chip mai sigur spre scăpare
De guralei aşa nesuferit de mare,
Eu înadins cu trebi m-am şi însărcinat
Şi-aşa abia-abia de dânsul am scăpat.

Zoita

Cucoană, cum de n-am şi eu ceva crezare,
Când zic că dumnealui tăcere nici nu are,
Spuind necontenit şi vrute şi nevrute
La cei ce au păcat să stea ca să-l asculte,
De ranguri mari şi mici, de domnii ce au fost,
Istoriseşte mii, ca cum ar fi de rost
Şi intrigi mai ales adeseori lucrează:
Le face mare haz, le şi adiverează.
Iar când îl oblicesc cu vro minciună vie,
Atunci se apără şi zice că nu ştie.

Cucoana Zamfirita

Aşa cum este, drept.

Zoita

Eu judec ca o slugă,
Dar pare-mi-se, zău, că vorba acea lungă,
Precum postelnicul necontenit o are,
Mult scade la boieri din chipul lor cel mare.
Şi eu adevărat acum mărturisesc,
Că la postelnicul nimica nu găsesc
Din cele ce-ar putea ceva făgădui
Ca pe vre o femeie să poată birui.
Măcar că dumnealui către mata arată
Că multă dragoste în inima sa poartă
Iar totului apoi, o mare neunire
La a dumilorvoastre deprinderi şi la fire.
Mata eşti prea tăcută, iar dumnealui limbut;
Mata eşti nostimă, iar dumnealui cam slut;
Şi mai în scurt zicând: nepotriviţi sunteţi.
O, ce deosebire la aga Nouleţ!
El de familie, adevărat, nu-i mare,
Pentru aceasta nici avere nu prea are;
Dar ce om priimit şi foarte delicat,
La minte înţelept, la vorbă măsurat.
Şi dintre toţi acei ce pe mata te vor,
Eu socotesc că el ar fi mai bunişor.

Cucoana Zamfirita

Adevărat, aşa-i, eu mă unesc cu tine,
Dar după întâmplări, acela-i pentru mine
Pe care tiţa mea a vrea să-l hotărască.

Zoita

Doar n-are dumneaei cu dânsul să trăiască.

Cucoana Zamfirita

Eu trebuie să n-am nici chic de cunoştinţă
Când nu voi preţui plecarea cea de tiţă
Cu care dumneaei de-a purure s-arată
Lăsându-mi starea sa acum şi prin diiată,
Şi cu postelnicul nu-i vorba în zadar,
Fiindcă tiţa mea îl are la nazar.

Zoita

Doar numai pentru vist şi pentru vorba multă
Cu care dumnealui neobosit se luptă,
Răpind de la femei, cu strâmbătate mare,
O clironomiceasc-a lor numai plecare.
Apoi, stăpâna mea, mă rog de iertăciune,
Dar eu de pe acum adevărat voi spune;
Că la mata atunci, zău, nu pot să slujesc,
Pentru că trebuie curând să zăluzesc!

Cucoana Zamfirita

Da ce pot face eu?

Zoita

Cum, ce? Să hotărăşti
Că după dumnealui a merge nu vroieşti.

Cucoana Zamfirita

Ia uită-te de vezi, cu butca cine vine?

Zoita

Întocmai nimerit: cucoanele bătrâne.




Guraleiul - Infatosarea intai
Guraleiul - Infatosarea a doua
Guraleiul - Infatosarea a treia
Guraleiul - Infatosarea a patra
Guraleiul - Infatosarea a cincea
Guraleiul - Infatosarea a sasea
Guraleiul - Infatosarea a saptea
Guraleiul - Infatosarea a opta
Guraleiul - Infatosarea a noua
Guraleiul - Infatosarea a zecea


Aceasta pagina a fost accesata de 591 ori.