• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Guraleiul - Infatosarea a treia

Infatosarea a treia


Zoita si Postelnicul Guriianu


Postelnicul
(nevăzând pe Zoita)

Da zău că-i curios pe toţi să-i ocoleşti
Şi pentru două graiuri pe nime să găseşti.
Am fost la hatmanul şi nu era acasă;
Iar visternicul, atunce vrând să iasă,
Nici nu m-au priimit...

Zoita

Mă rog să aib iertare,
Cu cine dumneta grăieşti aşa de tare?

Postelnicul

A, Zoiţico, tu! Da ce mai faci, fetică?
Eu la stăpână-ta am vorbă mititică:
Pe mine dumneaei m-au fost însărcinat
Să fac câte ceva; dar nu am apucat
A isprăvi nimica. Închipuieşte-ţi, zău,
De astăzi dimineaţă de când alerg mereu
Pe bieţii căişori i-am obosit de tot
Şi butca mi-au stricat potcitul cel de pod,
La Trisvetitele am fost la liturghie;
De-aici m-am repezit un ceas pe la agie;
Apoi la Podu-Roş, apoi prin Păcurari --
Ia judecă, mă rog, ce sărituri tot mari.
De-aice am vroit să mă arăt la Curte;
Dar acolo văzând că sunt trăsuri prea multe,
Nici nu m-am pogorât. M-am dus la vistierie;
Am fost pe la Divan, am fost prin Sărărie,
Am fost prin Tătăraşi...

Zoita

Asemene şi eu,
De astăzi dimineaţă de când alerg mereu;
Pe jos pe la feciori, pe la găinărie,
De-aici la cuhnii, de-aici la chelărie,
Apoi pe la cămări, apoi la garderob,
Ba scoate rochia, ba scutură salop,
Aleargă-n sus, în jos şi ia la toate seamă,
Mă pogărăsc pe scări, cucoana iar mă cheamă!
Norocul meu au fost că un boier limbut,
Nemăsurat deşert, şi guralei ştiut,
Fiind la dumneaei, au tot istorisit,
Încât duduca mea curat au ameţit
Ş-aşa de răul lui s-au dus şi de acasă.

Postelnicul

Apoi ascultă-mă, să-ţi spun eu, jupâneasă;
Aşa obrăznicie de-acum să nu mai faci,
Că te voi învăţa cu gura să mă taci.

Zoita

Asemene ştiinţă nici dumneata n-o ai.

Postelnicul

Pricini de supărări poftesc să nu-mi mai dai.
Şi cum de îndrăzneşti să-ţi baţi de mine joc?
Atâta numai, zău, tu ai acum noroc,
Că pe stăpâna ta eu foarte o slăvesc,
Nădăjduind curând soţie s-o numesc.
Şi întru adevăr, boier aşa ca mine,
Pereche orişicui la socotinţă vine.
Dar eu am auzit ceva de Nouleţ!
Îmi pare însă greu să mă alăturez
C-un om aşa de mic şi foarte neştiut,
Ce nu-i prin casă mare la nume cunoscut.
De dânsul nu mă tem nici cât de puţintel.
(Se uită spre uşă).
Dar cum s-au nimerit de vine singur el!

Zoita

Apoi fiindcă eu acum sunt de prisos,
Mă duc, lăsându-te la gură sănătos.

(Se duce.)




Guraleiul - Infatosarea intai
Guraleiul - Infatosarea a doua
Guraleiul - Infatosarea a treia
Guraleiul - Infatosarea a patra
Guraleiul - Infatosarea a cincea
Guraleiul - Infatosarea a sasea
Guraleiul - Infatosarea a saptea
Guraleiul - Infatosarea a opta
Guraleiul - Infatosarea a noua
Guraleiul - Infatosarea a zecea


Aceasta pagina a fost accesata de 655 ori.