Autori > Nicolae Filimon
Nenorocirile unui slujnicar - Capitolul 07 - Lupul isi schimba parul, iar nu obiceiul
Craiova, 1860 noembre 20
Iubite amice!
Tăcerea ta cea obstinată la atîtea scrisori ce ți-am espediat probează pînă la evidență marea indiferință ce ai pentru amicii tăi. Această conduită, neputînd să o iau decît ca o dovadă că voiești să rumpi orice relație cu amicii tăi, hotărîsem să încetez de a mai strica în darn hîrtia și negreala, minus bulinele și taxa transportului.
Cu toate acestea, evenimentele de mai multe feluri ce se petrec de la un timp în capitala Olteniei mă silește să iau pana în mînă, chiar în contra sentinței poetului italian:
"Un bel tacer tutta la vita onora"
și să-ți scriu această leteră, care are să formeze începutul unei corespondențe regulate sau rumperea definitivă a relațiunilor amicale dintre noi.
Încep dar această leteră, arătîndu-ți că demoralizarea și corupțiunea în care a căzut o mare parte din concetățenii noștri m-a făcut să deviu mai sceptic decît Carneade, filosoful grec. Am pierdut speranța, nu știu ce să mai crez despre viitor.
Îmi aduc aminte cînd îmi ziceai că patriotismul este o floare delicată, care se pălește și moare pe dată ce o atinge aburul arzător și pestifer al corupțiunei și al viciului!...
Îmi aduc aminte iarăși cînd făceai analiza acestui sacru sentiment. "Privește pe românii din ziua de astăzi - îmi ziceai - unde este temerea de Dumnezeu, amoarea de dreptate, modestia și lipsa de egoism a părinților voștri? Unde este devotamentul lor pentru patrie, acel izvor nesecat al tuturor virtuților, prin care își apăra țara de cotropitori? Unde sînt căpitanii lui Mircea și Mihai cari, dupe ce se luptau ca leii la Rovine și la Călugăreni, se întorceau la vetrile lor plini de întristare că n-au lucrat de ajuns pentru fericirea patriei lor?... Atunci țara era respectată de străini, iar românul rădică capul în sus cu mîndrie!... Ce mare schimbare!... Astăzi nobilul nu se mai gîndește decît la viața de Sardanapal în care trăiește și caută plăceri noi în moliciune și desoluție, fără să gîndească cît de puțin dacă mijloacele prin care își procură acele plăceri sînt oneste sau nu!... Plebeul imitează pe nobil în toate!... Clerul a ajuns a fi numai o zicere goală, iar comersantul vinde cu cumpene strîmbe și sărăcește lumea întreagă prin falimente."
Atunci te luam drept un mizantrop, căci capul meu era încă plin de visuri poetice, nu cunoșteam încă lumea. Acum însă, cînd am studiat pe om mai bine, îți declar că împărtășesc în toate opiniunile tale. Astăzi, dupe opiniunea mea, tot se mișcă prin ambițiune, vanitate și interes; patrioții adevărați, a căror inimă nu s-a corupt încă de veninul viciului, sînt foarte puțini.
Noi, oltenii, am dus totdeauna o viață simplă și laborioasă; dar la zile de restriște, patria ne-a găsit la locul nostru, hotărîți a muri pînă la unul pentru apărarea religiei și a căminului părintesc.
De cîtva timp, însă, pseudopatrioții și ambițioșii s-au înmulțit și pe la noi; nu este loc public, nici adunare privată în care să nu auzi discuțiuni pasionate și pline de egoism.
Între acești oameni fără pudoare se deosibește un june numit Mitică Rîmătorianu, o adevărată lepădătură a capitalei București, trimisă Craiovei de primul minister constituțional.
Acest june în aparență trece de cel mai înfocat patriot și de cel mai onest om din toată lumea; cu toate acestea, el fură de la stat și de la particulari mai rău decît în timpii trecuți, cînd abuzul și corupțiunea erau încurageate.
Cunoști, desigur, vărsarea de sînge întîmplată în Craiova la 7-8 noembre. Cred că știi ca și mine cauza ce a produs aceste zile de doliu pentru multe familii din orașul nostru. Ei bine, amice, eu, împreună cu cîțiva dintre ai noștri, ce trecem în ochii unora de oameni fără sentimente și parias ai societății, am făcut tot ce am putut ca să liniștim spiritele, îndemnînd pe concetățenii noștri la paza legilor; dar, pe cînd credeam că vom fi susținuți de liberalii despre cari îți vorbii, aflarăm cu destulă mîhnire că cea mai mare parte dintre dînșii își fumau țigările și își sorbeau ceaiul la otelul Minerva, cu cea mai mare liniște, iar Mitică Rîmătorian, căpetenia lor, gusta plăcerile amorului în brațele unei slujnice din hanu lui chir Panait!...
Afecționatul tău amic,
Arcadie Rasolescu
Nenorocirile unui slujnicar - Capitolul 01 - Slujnicaria
Nenorocirile unui slujnicar - Capitolul 02 - Mitica Ramatorian
Nenorocirile unui slujnicar - Capitolul 03 - Cafeneaua din pasagiu
Nenorocirile unui slujnicar - Capitolul 04 - Rezi
Nenorocirile unui slujnicar - Capitolul 05 - Tradarea
Nenorocirile unui slujnicar - Capitolul 06 - Tortura cu nuiele si caramizi
Nenorocirile unui slujnicar - Capitolul 07 - Lupul isi schimba parul, iar nu obiceiul
Nenorocirile unui slujnicar - Post-scriptum
Aceasta pagina a fost accesata de 756 ori.