Autori > Ibraileanu Garabet
Critica sociala extrema: Caragiale (2)
"... aceasta lume de stransura aclasele de susi misuna aci deasupra unui element etnic hotarat. Sub tot acest Babel exista o limba romaneasca, care-si are geniul ei; sub toata aceasta vultoare, vecinic miscatoare, exista un popor statornic, care-si are calitatile si defectele lui specifice, bunul lui simt, o istorie plina de suferinte, nevoi, simtiri si gandiri proprii".
Inca o data: din viata acestui popor a extras el tragedia, din viata "stransurii", comedia vietii romanesti.
Amintesc, in treacat, si cele spuse de Caragiale acum, in 1907..., in brosura sa, in care da ca solutie desfiintarea starii actuale si chemarea tarii ca sa spuna ea ce vrea -iasa ce-o iesi din vointa ei...
Din toate acestea, la un loc, se pare ca am avea dreptate, daca am conclude ca junimistul Caragiale a satirizat in opera sa noua stare de lucruri, miscat de "suferintele si nevoile" claselor de jos, indeosebi ale taranimii.
... Indeosebi ale taranimii, caci mica burghezie din Muntenia, mai ales din orasele "revolutionare" Bucuresti si Ploiesti, a fost un instrument in mainile patruzecioptistilor si a capatat imediat si ea fizionomia si atitudinea moderna, asa cum apare in schitele lui Caragiale.
Si, poate, din cauza ca l-a durut inima mai cu seama de taranime, care pe atunci n-avea de suferit de la evrei, si nu de mica burghezie -- poate din cauza aceasta Caragiale n-a fost antisemit. Daca nu cumva din cauza, ori, si din cauza ca, acestei puternice inteligente antisemitismul i-a repugnat ca o manifestare instinctiva, aproape zoologica; din cauza ca acest nobil intelectual n-a voit sa aiba nimic comun cu bacanul din colt, cum se zice, furios ca e concurat de evreii mai aprigi in lupta pentru trai.
E inutil sa mai facem aici aprecierile noastre asupra atitudinii ce a avut Caragiale in fata evenimentelor istorice care au transformat Romania, caci n-am face decat sa repetam ceea ce am spus despre Eminescu si despre socialisti.
Caragiale reprezinta, ca si acestia, critica sociala extrema a liberalismului, facuta in numele celor mici si obijduiti de formele noi.
Prefata - editia I
Prefata - editia a II-a
Momentele introducerii culturii apusene
Veacul al XIX-lea. Factorii culturii romanesti din acest veac
Recunoasterea necesitatii criticii
Amestec de curente contradictorii: G. Asachi
Evolutia spiritului critic - Locul Junimii in aceasta evolutie
Evolutia spiritului critic - Deosebirile
Primul junimist: Costache Negruzii
Un junimist patruzecioptist: Vasile Alecsandri
Critica sociala extrema: Eminescu
Critica sociala extrema: Socialistii
Alexandru Odobescu
Critica sociala extrema: Caragiale
Critica sociala extrema: Caragiale (2)
Incheiere
Aceasta pagina a fost accesata de 533 ori.