• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Foile si carbunele

(P. Viennet)


Lang-o lemnarie, unde sta gramada
Una peste alta, rau amestecate,
Surcele si aschii, a securii prada,
T;andari si gateje, doage rasturnate,
Multe ciopliture
Si sfaramature
D-orice fel de lemne, mobile stricate, -
Un groscior carbune, cat nuca de mare,
Dar viu, arzand bine, cazu d’intamplare
Din harbul cu spuza, sau chiar din lulea
Unui satean care se ducea acasa
Sau sa-si faca focul, sa-si cate de masa,
Sau cine mai stie ce treaba avea.
Aci prea aproape, dupa drum, nevoi
Erau niste foi,
Al caror stapan
Era un jupan
Mester spoitor,
Care spre repaos capu-si rezemase
Chiar pe lemnarie, si somnu-l furase.
“Ce soarta te-asteapta, sarmane carbune!
Curand te vei stinge si, negru taciune
in zece minute, bun n-a sa mai fii
Decat pe perete sa scrie cu tine
Si sa rnanjareasca care cum ii vine,
Sa faca la pozne dracii de copii.
Dar ce mai renume cand m-ai asculta!
Eu sa suflu-n tine, si tu-n lemnarie
Sa te opresti tinta si sa-ncepi a da
Colea un foc teapan! Ce mai barbatie!
Ce nume ti-ai face chiar in istorie!
Gazetele toate tare-ar bucina! “
Foile ca naiba astfel ii vorbea,
Si bietul carbune ce nu se gandea?
Licurea acuma mereu de trufie
Si de bucurie;
N-apuca sa zica fatalul sau da,
Si-ncepu sa sara sub iutea suflare,
Ce in suierare
Drept intre surcele flacara-l mana.
S-aprinser-acestea, s-apoi lemnaria
Lua foc intreaga, valvoarea se-ncinde,
in aer se nalta, volvura se-ntinde,
Satul e-n pericol, si megiesia
Toata se desteapta,
Soarta-ntreag-a Troiei in spaima asteapta.
Hei! acum veti zice
Ca-al nostru carbune a catat sa fie
Foarte multumit?
Saracul parlice!
Plesnit in scanteie l-acea grozavie,
De tot impartit,
Cine-l mai cunoaste in focul cel mare,
Care si mai tare
il facu cenusa in vreo-nghesuire?
Pieri fara nume, fara pomenire!...
Si foile iara, cuprinse de foc,
Lasate in loc
D-al lor jupan mester, care, spaimantat,
A fost si tulit-o din somn desteptat,
Arsera si ele
Cu lemn si cu piele,
Devenind cenusa fara de suflare.
Iata-va exemplu, si dati ascultare
Voi, care suflati certele civili,
Foi sa nu mai fiti.
Si voi, june inimi, organe docile,
Care drept carbune la suflari serviti,
Dupa scelerati
Nu va mai luati.





Foile si carbunele


Aceasta pagina a fost accesata de 600 ori.