• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

La Elvira

D-ajuns! Nu mai chem soarta; nici lacrimi, nici suspine
N-au imblanzit destinul; si ora mi-a sunat!
Cantarea mea din urma si lira-mi a-ntonat.
Dar canta, a mea lira, accentele-ti sunt line.
Vezi colo unde raul suspina trecator
Sub salcea plangatoare ce trist se despleteste,
E neted locu-acuma si iarba verde creste;
Iar maine...-o movilita, o piatra... sub ea, dor.
Ici trista filomela si tineri pasarele
Sub salcia umbroasa din svol se vor lasa
E pace; si repaos, racoare vor afla
Si ma va plange vocea duioasei turturele.
Caci p-a mea piatra muta adesea va veni
A-si racori durerea la unda-nseninata,
Si-n jurul lirei mele, de ramuri atarnata,
Al sau cuib solitariu si vaduv a-si cladi.
Caci am iubit ca dansa, si calda mea tarana
De focul meu va arde, mormantu-mi va salta:
Dasupra-i pasarela cu dor va repeta
Suspinele-ti ardente aci langa fantana.
E noapte-a mea dilecta, caci ziua-mi a apus.
Cand luna bland, senina prin frunze va patrunde
Si lin se va rasfrange jos, colo, p-ale unde
Si cand adie mistic zefiru-n svol pe sus,
Cu valul alb ca gazul, cu manta onduioasa,
Cu parul tau de aur ca raze rasfirat,
Vin', scumpa mea Elvira, si sanu-ti infocat
Lipeste-l d-asta lira si muta, si duioasa.
Cu degetu-ti de roze, d-albetea unui crin,
Desteapta-n ea un sunet, Elvira-namorata;
Cu-acel sunet imita pe coarda-nfiorata
Cantarea mea din urma si ultimul suspin.
Eu, desteptat d-ast sunet din lunga-mi lunga pace,
in saltul de viata pe loc m-oi avanta,
Ca spirit al credintei in juru-ti voi svola,
Cu-a ta credinta-ndata intr-una ma voi face.
Si-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi
Acele fierbinti lacrimi, a ochilor rouare;
Cu tine dimpreuna voi intona cantare
Ca-n asta de pe urma a despartirii zi.






La Elvira


Aceasta pagina a fost accesata de 570 ori.