Autori > Radulescu Heliade


Serafimul si heruvimul



Serafimul si heruvimul

sau

mangaierea constiintei si mustrarea cugetului



 Bland serafim! o, inger! ce este-a ta solie?
Care iti este slujba? Ce vrei aicea jos?
Pacea vestesti tu lumii? Pacea aduci tu mie?
Ce flacari pui in sanu-mi, o, serafim frumos?!
Ochii tai... e seninul,
Buza ta e zambirea,
Fata ta e blandetea,
Ca pieptu-ti nu e crinul;
Dragoste ti-e privirea,
Totul esti frumusetea.
Fiinta-ti lumineaza,
Marirea te-nconjoara,
Linistea te-nsoteste:
Pasu-ti de nainteaza,
Slava-mprejuru-ti zboara,
Preajma-ti pace vesteste.
Frumos serafim! imi place
La tine a ma uita,
in ochii tai a cata;
Lumina lor este lina!
in ochi-mi izbeste plina
Blanda lor, senina pace.
Tu ma inveti cantarea,
Tu imi insufli pieptul,
Tu imi arati cararea
Care merge d-a dreptul
La fiica armoniei.
Lira ta e cereasca,
Glasul ei m-aripeaza,
Fiinta-mi pamanteasca
in zborul sau cuteaza
La scaunul veciei.
si-n somnu-mi, si aievea fiinta-ti ma-nsoteste;
Chipu-ti mi-e fat-oriunde, in preajma mea el zboara
Din soare se repede, din luna straluceste,
Dupa pamant se nalta, din ceruri se coboara.
Pe la fantani m-asteapta, cu unda se rasfrange,
Cu frunza imi sopteste, cu zefirul suspina,
Cu valea imi raspunde, cu patima mea plange,
Cu dealul se inalta, cu campul se alina.
Cu floarea se da-n leagan, cu iarba undoiaza;
Livedea il arata, dumbrava-l subascunde;
in ziua si in noapte, la umbra si in raza
Nu e naluca,-mi spune, ma mangaie oriunde.
Durerea mi-o adoarme, lacrima el mi-o sterge,
si pe pamant, si-n ceruri nadejdea mi-o arata.
Cu glasul constiintei el inainte-mi merge,
Bland, dulce, vesel; s-aspru nu l-am vazut vrodata.
Frumosi iti sunt ochii! frumoasa ti-e fata!
Frumos iti e zborul, o, inger ceresc!
si de-mi este draga, de-mi place viata,
E d-ast sfant nesatiu ca sa te privesc.
Fie ca-n veci astfel s-am a ta fiinta!
Fata ta sa-mi raza pana la mormant,
Ochii-ti sa-mi aprinza supusa-mi credinta,
Lumina-ti luceasca la slabu-mi cuvant!
Cand va bate ceasul intoarcerii mele,
Cand la judecata ma voi arata
(Momente ce omul le simte mai grele),
Tu s-atunci, o, inger, dar! ma vei urma!
* * *
Razboinice, viteze, heruvim infocate,
implinitor prea strasnic urgiilor ceresti!
Repede inger!
Ochii tai scanteiaza,
Bratul tau e puterea,
Sabia-ti flacareaza,
Crunta iti e vederea,
Fata ta e fior!
in urma-ti e dreptate,
in preajma-ti strasnicia;
Glasul tau ma strabate,
Totul esti vitejia
si fulger arzator!
Heruvim! ma-nfioreaza
inmultita ta vedere,
Multii tai ochi privegheaza
Ca singura prevedere.
Eu te vaz, si ma sfiesc.
Inima-mi nu te uraste,
Tremura l-a ta ivire
si-n adancul ei se naste
O fioroasa cinstire,
Un foc arzator, ceresc!
Eu vaz in tine pe-mplinitorul
Acelei drepte urgii ceresti,
Eu vaz in tine pe pazitorul
Vechii rastriste cei stramosesti.
Astfel al lumii batranul Tata
Din pomul vietii c-a cutezat,
L-a fericirii poarta-ncuiata
Plangea pacatu-i cel neiertat.
Tu-mi opresti raiul, mi-aduci aminte
A mea greseala, si ma-ngrozesc!
Limba ta tace, n-auz cuvinte,
Dar iti ard ochii, ei imi vorbesc.
Cand viforul se scoala, cand cerul se manie,
Cand negura se-ntinde, cand norii se-mpletesc,
Cand focul serpuieste d-a lungul in tarie
Cu fulgerul, atuncea cu groaza te privesc.
Cand marea se rascoala, volbura-ntaratata,
Cand undele-i muginde se nalta spumegand,
Fiinta-mi ca o barca de cuget spulberata
Pe fiescare stanca te vede – amenintand.
si cand fumega muntii, vulcanul cand turbeaza,
Cand flacari rotitoare pana la ceruri zbor,
Cand tremura pamantul, vazduhul scanteiaza,
Al meu suflet te vede in orice meteor.
Pe orice spaimanteaza s-ameninta viata,
in orice loc de groaza, acolo te zaresc:
Ca tunetul ti-e glasul, ca fulgerul ti-e fata!
Fulger in mine trece cand ochii-mi te-ntalnesc!
Viforul bubuie, zboara,
Crivatul vajaie, trece,
Tremurul salta, doboara,
Trasnetul arde, petrece
Cu cugetul cand vii.
Grindina bate, raneste,
Stingerea pasu-i urmeaza;
Seceta seaca, sterpeaza,
Foametea rumpe, racneste,
Boalele zbiara, turbeaza,
Moartea doboara, coseste
Osanda tu cand tii.
Arata-mi osanda, in veci ma mustreaza,
Nu imi ierta vina catusi de putin;
in a mea viata tu ma indrepteaza
Cand fapte si ganduri rele ma intin.
insa cand grozavul al meu ceas va bate
si cand vei da semnul, o, drept heruvim,
Atunci ti-adu-aminte ca tu esti un frate
Cu-al meu bland si dulce, frumos serafim.





Serafimul si heruvimul


Aceasta pagina a fost accesata de 764 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio