• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Serafita

Esti dulce ca viata, si viata fara tine
Nu are nici valoare, nici ratie d-a fi.
Tot ce e om si stie vedea-ntre rau si bine
Da viata sa te aiba, prefera a muri.

Esti bella, caci esti fructul iesit din prestiinta
Ce oferi femeia in paradis la om,
si preferi sa moara umana-i neputinta
Spre a gusta din tine, din al stiintei pom.

Esti bella, Serafita, bellissima-ntre zee!
Tu esti al frumusetei si gema, s-ornament;
Te vaz si vaz Olimpul, gradinele-empiree,
Esti fericirea lumii si centru-n firmament.

A cerului rugina, polara constelatie,
in giurul tau gravita zei, universu-ntreg,
Pe calea propagarii, pe calea de creatie;
Esti misticul triang ce-ador si inteleg.

Imaginea-ti ma-nfioara d-angelica extaze.
Nu e asa de dulce nici insusi primu-amor;
Tu esti a lui sorginte, viata s-a lui baze,
Al divelor orgoliu, adornamentul lor.

Orgoliul Iunonii si Iris de speranta,
Paladiul Minervei, al Proserpinei foc,
Splendoarea Aurorei, a Vinerii baldanta,
Gradina inflorita l-al gratielor foc.

in sanu-ti se procree misterele intime,
Ardoarea parinteasca, amorul filial,
Fierbintea tinerete, amorul conjugal,
O, mater tinerela virtutilor sublime!

Din sanul tau emana blandetea, haritatea,
Tot ce e simpatie, or gratie, or dor,
Tot legamantul sacru ce strange societatea,
Tot ce numim fratie, tot ce numim amor.

Din sanul tau emana simtirea-egalitatii,
Tot estrul care face din om un semizeu
si insusi eroismul, taria libertatii.
Pandora esti, dilecto, cu verul Prometeu.

Esti vergina-ntre stele, esti Venus-Urania
in prima ta creare, si-un Iupiter gelos,
Voind a ma combate, comise parodia
Cutiei dezastroase. Malicios Titan!

A! bella esti, dilecto! si capellura-ti blonda,
De voluptate peplu, ca crinii lui Amor,
Cu buclele lui Phebu te-ammanta, te circonda
Electric radioasa. Te-acopera, ca mor!

Coraliul e palid si rozele n-au soare,
Nici rumen n-au, nici lacrami atatea mii de flori
Pe lang-a tale buze, umide, rumeoare,
inamorat ridente, umbrite de fiori.

P-aceste buzisoare al sau arc de coraliu
Amoru-a pus custode; si limbulita ta
Strabate ca prin late d-olimpian seralliu
Mai repede, ardente decat sageata sa.

Aci afla Amoru puterii sale locul
Din punta astei darde, sorginte de simtiri;
Din ast focariu sacru isi imprumuta focul
S-aprinza olocaustul divinilor uimiri.

La singura-ti vedere delirul creatiunii
Cu totul ma coprinde, ma simt zeu din atom,
intreg realitate, nu fruct al fictiunii,
si fur din ceruri focul spre a crea pe om.

Sau daca esti, dilecto, acel viu tabernacol
Al templului vivente din coasta construit,
in verva Eloimilor, sa dea primul oracol
Spre-a lumii populare, progresul infinit,

Atunci eu in extaze, tremand in a ta fata,
Sunt somnul sacerdote, eu consacrat deplin
Spre a deschide poarta ce duce la viata,
Eu execut misterul in sanul tau divin.




Serafita


Aceasta pagina a fost accesata de 644 ori.