• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Coconul Dragan

Fratica, scumpul jumatatoi al coconitei Dragane, s-a fost chemat si dumnealui coconul Dragan si noi nici nu stiam. E mult de cand se impartasise publicului portretul acestei coconite si lumea nu stia nimica despre boierul dumneaei, pentru ca nu era asa iesit la obraze. Trebuie insa sa vorbim ceva si de dumnealui, caci acum e intre oameni.

Coconul Dragan e un fel de badaran boierit, care se tine mereu de moda veacului. in vremea de mai nainte, dupa cum am zis, era un neiculita de minune, om al trebii, scotea lapte din piatra, pupa pe roman in bot si-i lua din punga tot; sau, daca nu vrea hotul de roman sa-i dea, atunci... atunci tarnuit, scuturat, cu parul valvoi ti-l baga (dupa limba dumnealui) la obedeala, ii da fum de ardei, si lasa-l in pace apoi... De cand am scapat de acele vremi afurisite, dupa care suspina toti Draganii din tara, coconul Dragan se facu un patriot grozav, nabadaios, numai foc si inima albastra pentru patrie (insa numai cand nu e in slujba, ca sa se stie).

Acum, slava Domnului ca e in slujba; si a fost mare bucurie in casa dumnealui, caci slujbulita i-a fost cam bunicica, de mult era aprins de patriotism ca sa o dobandeasca. Lumea zice ca, cand s-a pus in aceasta painisoara si s-a dus acasa, ar fi intrat cu un aer foarte greu si ingamfat si semana, povestea aluia, ca ar fi zis: "Bucura-te, poarta, bucura-te, scara, bucura-te, usa!" s.c.l.; noi insa nu credem. Coconita dumisale acum a luat un aer cumsecade, dar de vestitul "bata-te Dumnezeu!" inca nu s-a dezbarat.

Coconul Dragan e in slujba acum si e numai foc, plin de activitate, un diplomat iscusit; alearga in sus, in jos; cand il cauti, il vezi cu gazete in mana; cand il cauti, se face ca e zapacit, capul ii e cat o banita, tot cu dusii dupa lume are d-a face. Va fi facand vreo treaba? Dumnezeu stie, ca noi nu vedem nimic, si nici dumnealui nu vede mai nimic, mai vartos din ale trebii. Are cativa subalterni ce si-au pierdut cumpatul de cand a venit pe capul lor, pentru ca coconul Dragan e mandru, badaranul: ca Satan, tantos, mojicos, nu-i ajunge nimeni nici cu stramurarea la nas; mai vartos cand se gandeste la evghenia dumisale, il apuca capul. infrunta, striga, ba inca (dupa limba dumnealui) si ocaraste, cand nu e vremea nici de infruntat, nici de strigat si cand bietii oameni nu s-ar lasa una cu capul (cu iertaciune) sa-i ocarasca. Coconul Dragan zice ca stie si carte: nemteste, frantuzeste, pasareste, afara de romaneste, pentru ca, cand era copil, cartea romaneasca era cartea mojicilor, si dumnealui bine vedeti dumneavoastra ca este evghenis ca aceia. Cand te duci la dumnealui, sau acasa, sau la slujba, de se va intampla sa fii ceva mai ipochimen, sau cel putin fecior de boier, il vezi mai dezlegat la limba; cand il cauti e vorba multa, adica saracia omului; iar de vei fi d-alde terchea-berchea, e posac ulubeasnea. Subalternilor sai le masoara vrednicia cu un cot al sau deosebit de genealogie si de evghenie. Cand a intrat in slujba, si-a facut o lista de toti impiegatii sai, ca sa vaza cate nume se sfarsesc in an si in esc si cate nu; si iar cele in ansi esc cate au reputatie istorica si cate nu; si apoi cele cu reputatie istorica, cate sunt ciocoiesti si cate boieresti, si iar din cele boieresti cate se pot apropia oarecum de dumnealui si cate nu, si felurimi de asemenea bagari de seama genealogice si stiintifice, pentru ca este si versat mult in stiinte; intr-o zi spunea unui prieten ca stie si teologia, caci la carte curat este zis ca "nu este robul mai mare decat stapanul sau".

Sa-l vedeti acum cum cauta treaba: Vine cate un scriitor, ii infatiseza vreo hartie mai bine sau mai rau scrisa, cum a dat Dumnezeu in zilele noastre; coconul Dragan sta posomorat, ingamfat ca un curcan; se uita la dansul sa vaza fecior de boier este sau nu; sa zicem ca nu este - atunci:

    - Ce sunt hartiile alea?

    - ...O hartie la...

    --N-am vreme acum; nu vedeti voi ca nu-mi mai vaz capul de treburi? Ce sunt mojicii astia! Ei gandesc ca noi, boierii, suntem hamali ca dansii!

Scriitorul iese pufnind de ras. Vine altul.

    - Dar tu, ce-ai acolo?

    - ...Hartia... stiti dumneavoastra, catre...

    - Ad-o-ncoa! - si i-o smulge din mana cam necajit, cam cu o demnitate dregatoriala.

      -  Ce scrisoare e asta? v-ati luat si voi dupa baietoii aia ce ies din scoala? Na, citeste! (Coconul Dragan se stie ca de cand era copil nu prea stia bine sa citeasca de mana, cu toata pricopseala dumnealui.)

Scriitorul citeste. - Nu-ti e sintesis bun, logofete! Mergi de mai invata buchile! Ce vorbe sunt alea: va veni?! Ce va veni?--o sa vie, ma! Mergi de-ti indrepteaza hartia, ticalosule, si prescri-o bine; vezi de pune stigmes d-alea mai multe, ca sa se inteleaga mai bine.

Intr-o zi coconul Dragan sta la vorba, adica la taifas, cu un favorit al sau foarte pricopsit - pentru ca se innebuneste dupa pricopsiti, mai vartos cand dumnealor ii spun ca coconul Dragan este cel mai mare patriot. Pricopsitul acesta e Lumea zice trebi; noi punem insa aci limba dumnealui. un fel de gagauta de bonton, care umbla bananaind si vorbeste muscandu-si buzele, un domnisor care stie de toate: e si politic, si diplomatic, si patriot, si liberal, dupa vremi, si om al trebii (de l-ei cata), si literat, un dezmetic ce se inteapa de a trece totdauna cu duh. La acest taifas dregatorial mai veni si un strain de aceia ce n-au nici o patrie, ce se intereseaza de toate patriile si mai vartos de Tara Romaneasca, unde gaseste toate d-a gata, un domnisor ce s-amestecat in toate, vorbeste de toate: de politica, de comerciu, de arte, de stiinte, de literatura, si mai vartos e foarte amator de limba romaneasca: cand o vede impestritata si corcita, ii place de minune si uraste pe toti cati se ocupa sa o curate si sa o reguleze. Cate-trei se facura o treime ca aceea.

Iata si un scriitor din cei juni, smerit si plin de geniu - pentru ca geniul cel adevarat e totdauna smerit.

    - Nu vezi c-avem treaba? ce mi-ai venit cu hartia aia? - se rasti coconul Dragan.

    - E grabnica; e raspuns la...

    - Hei, ad-o-ncoa - citeste!

Junele citeste. intre alte vorbe, nu stiu ce se vorbea despre Regulamentul organic, sau drept politic. Coconul Dragan, ce asculta ca un cotoi in cenusa, ardica capul si zice junelui sa indrepteze vorbele organic si politic si sa puie organicesc, politicesc.

    - Ce ziceti, domnilor, n-am dreptate?

    - Ai dreptate, zisera deodata amandoi dalcaucii. Atata astepta s-auza si coconul Dragan, caci dumnealui are si bunatatea asta de a nu prea se increde pe parerea dumisale; atat, zic, astepta, si unde se scoala odata nabadaios:

    - Hai! auzit-ai? organicesc, ma! politicesc? pe romaneste; ce vorbe sunt astea? V-ati luat toti dupa Eliad ala. Du-te si schimba vorbele, ca va ia dracu pe toti! Hai! organic! organicesc, ma! organicesc, invata romaneste!

    - Organic si politic e mai romaneste, domnilor, zise junele cu smerenie.

    - De unde pana unde romaneste? zisera cate-trei deodata; care e cuvantul?

    - Cuvantul este ca dumitale, domnule literat, oamenii iti zic dezmetic, iar nu dezmeticesc, iar dumitale, care esti strain, venit de ieri, d-alaltaieri p-aici, iti zic venetic, iar nu veneticesc; si dumitale, cocoane Dragane, de cand esti in slujba, zau, toata lumea iti zice lunatic; crede-ma, sa te creaza Dumnezeu, ca pe nici un roman n-am auzit sa-ti zica lunaticesc.

Domnii cei doi, iscusiti si literati, ramasera cu gurile cascate; coconul Dragan, la astfel de jucarii de vorbe e totdauna om al lui Dumnezeu: nu intelege mai nimic. Pe urma, dupa ce va lua seama bine vorbei, atunci sa-l vedeti. Acum atat i se paru, ca scriitorul e cam limbut, si-l dete afara zicandu-i sa-si prescrie hartia.

ii ramasera insa in ureche vorbele lunatic si lunaticesc si intreba cam pe departe pe favoritii sai; ei, dupa cateva deslusiri, il facura sa inteleaga obraznicia bietului baiat de a cuteza sa spuie coconului, de fata, ce zice lumea de dumnealui. O astfel de impertinenta, de a spune dregatorilor ce se vorbeste si se face p-afara, nu se poate suferi; si nu stim acum ce soarte asteapta pe bietul copil neincercat cu slujba.

Multe istorii de astea mai are coconul Dragan. Colectia anecdotelor si nabadailor sale ar forma cateva volume foarte nostime, intocmai ca dumnealui; pentru ca si dumnealui e nostim. in numerele viitoare vom da cateva anecdote; si suntem gata a primi orice anecdota de felul acesta, care va imbogati colectia noastra, atat in proza cat si in versuri. Asemenea anecdote sunt foarte folositoare pentru formarea junilor dupa niste modele si tipi asa de progresivi ca coconul Dragan, care cu adevarat e Dragan si in nume, si in fapte. Nu radeti insa, caci Dragan pe limba dumnealui va sa zica Agapie, si ma rog sa-l iubiti.


(1844)





Coconul Dragan


Aceasta pagina a fost accesata de 710 ori.