Autori > Radulescu Heliade
Suvenirul - Alphonse de Lamartine
Ziua se duce s-altele vin,
si fara urma se strecor toate;
Dar sa te stinga nimic nu poate
Dintr-al meu suflet de tine plin.
Anii mei repezi, viata-mi traita
Le vaz gramada in urma-mi stand,
Precum stejaru-si vede cazand
in preajma-si frunza cea vestezita.
Fruntea-mi de vreme toat-a albit,
Sangele-mi rece abia prin vine
Curge, ca unda ce-n loc o tine
Sufletul iernii cel amortit.
Dar chipu-ti tanar, tot intr-o stare,
in veci tot tanar il voi privi,
in veci in sanu-mi n-o-mbatrani:
El, ca un suflet, varsta nu are.
Nu, tu din ochii-mi nu ai lipsit;
si cand privirea-mi cea neclintita
De tine-aicea fu parasita,
Dodata-n ceruri eu te-am zarit.
Acolo-ntocmai s-acum frumoasa
Te vaz ca-n ziua ce ma lasasi
si la cerescu-ti locas zburasi
Cu aurora cea racoroasa.
Dar, frumusetea-ti, chipu-ngeresc
si-n ceruri inca tot te urmara:
Din viata ochii-ti ce incetara
De nemurire raze lucesc!
Zefirul dulce cu-a sa suflare
inca iti sufla paru-undoios,
Ce-n trasuri negre de ebanos
Recade-n sanu-ti fara-ncetare.
Umbra acestui val mincinos
si mai mult chipul ti-l indulceste,
Ca dimineata ce se iveste
Din valul noptii intunecos.
Cerescul soare vine, sfinteste
Cu ale noastre zile ce zbor;
si-ntr-al meu suflet al meu amor
Nu are noapte, in veci luceste.
Minut nu este, nu fac un pas
si-mi esti aievea infatisata:
De ma uit, unda chipu-ti mi-arata;
D-auz, zefirul poarta-al tau glas.
Pe cand pamantul doarme, viseaza,
D-auz prin frunze vantul soptind,
Parca din buze-ti auz iesind
Sfintele-ti vorbe ce ma-nviaza.
De-mi ardic ochii si-n sus privesc
Aceste stele invapaiate,
P-a noptii panza imprastiate,
in toata steaua eu te zaresc.
Daca zefirul, cu-a sa miscare,
Din flori ma-mbata cu-al lor miros,
Atuncea pieptu-mi neputincios
Rasufla insasi a ta suflare.
Cand trist, in taina, la altar merg
Sa rog Fiinta mangaietoare,
Atuncea lacrimile-arzatoare
Mainile tale simt ca le sterg!
Cand dorm, tu-n umbra esti cu-ngrijire
s-asupra-mi aripile-ti alin;
Visele toate din tine-mi vin,
incat viata simt in dormire.
Ah! fie-n somnu-mi ca mana ta
Sa-mi taie firul zilelor mele!
s-atunci din visuri dulci, amari, grele,
Doamne!... in sanu-ti m-as destepta!
Ca doua raze stralucitoare
si ca suspinuri ce se unesc,
A noastre suflete unu-mplinesc.
si eu... sunt inca cu rasuflare!
(1829)
Suvenirul - Alphonse de Lamartine
Aceasta pagina a fost accesata de 656 ori.