Autori > Calistrat Hogas
Pe drumuri de munte - Floricica (continuare)
Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghidușă, de
te umfla râsul, se așezase dinaintea pianului și scherzando, andante,
staccato, veloce, con brio... se alinta cu degete ușoare pe clapele albe
și negre ale pianului și, din gamele-i nebunatice și stâlcite, simțirea
nu lipsea!... Magda era tipul desăvârșit al femeii, care, sub forme
ușoare și nestatornice, ascunde înțelesuri temeinice și adânci!...
Floricica, plecată sub lumina lămpii pe o catifea vișinie, își cosea pe dânsa gândurile cu fire de aur...
Eu?... Eu stăteam răsturnat și liniștit în colțul știut al canapelei și, prin norii viorii ai fumului de țigară, mă sileam să pătrund în adâncul depărtat al lumii de gânduri ce frământa poate atâtea capete vesele și înflorite sau melancolice și visătoare... "...Același cap îl pleci ș-acum Pe mâna-ți de copil; Și-ntipărit e-n umbr-același Dumnezeiesc profil! ... Ș-acum din visu-ți te deștept Cu-aceeași sărutare; Ș-același rumen trandafir Pe fața ta răsare!..."
Cugetam eu privind pe Floricica cum stătea plecată și cum, pe fundul de lumină, era săpat în linii de umbră profilul ei dumnezeiesc!...
Cu toate acestea, cum era ea de cufundată în acul și ața ei... mi se părea că văd pe Venera împletind la colțun...
— Unde ți-e albumul, cuconiță Floricico? întrebai eu de departe — te rog să mi-l dai, că am să-ți scriu ceva pe el; cine știe dacă voi avea prilejul de a-ți mai face versuri de acum înainte; mâini plec pe coclauri și...
— Și ai să te întorci iar pe aici, zise ea oprindu-și acul la mijlocul unei împunsături și întorcând capul spre mine.
— Dacă nu mă ia dracu, poate... Magda se și sculase repede de la piano, luase albumul de pe masă și mi-l pusese pe genunchi împreună cu un creion mic.
— Numai te rog, zise Floricica, să faci bine să nu-mi scrii vro ghidușie, cum ai totdeauna obiceiul de a-mi scrie pe albumul meu.
— Nu, nu! de astă dată m-am hotărât să fiu foarte serios...
Magda își reluă locul la piano, Floricica sfârși împunsătura începută și-și urmă lucrul, dl Georges scotea cordele pe nas, fetele căscau gura, eu... făceam versuri... Ideal pierdut: Ai, desigur, ochii negri, gura mică, nasul fin, Ș-un oval tăiat cu artă de vrun maestru divin! Mersul tău, înfățișarea, trandafirii de pe buze Mi-amintesc pe cea mai dulce dintre cele nouă Muze. Tot ce vede ochiul, gândul, în cereasca ta făptură, Mai presus mă-nfiorează, decât tot ce e-n natură! Ah! Aș pune firmamentul sub picioare-ți pedestal... Și să fac — aș vrea — din tine strălucitu-mi ideal!... Și așa cum te-ar încinge nimbul tău dumnezeiesc, O întreagă veșnicie aș voi să te privesc!... Decât spinul, Floricico, crește veșnic lângă roză, Poezia șchiopătează și se schimb-ades în proză... Ești frumoasă, Floricico... O minune-ntre minuni!... Lasă dracului andreaua... Nu cârpi seara colțuni!...
Magda citi cu glas tare, și strofei din urmă îi dădu o intonație așa de naturală, și la: "Nu cârpi seara colțuni", dădu cu dosul mâinii o așa de măiastră lovitură peste catifeaua Floricăi, încât zbură biata catifea tocmai în fundul odăii.
Se stârni un colosal hohot de râs, iar bietul dl Georges rămase la mijlocul unei boscării începute.
— Vezi, bădie, că iar mi-ai scris ghidușii pe albumul meu? Dacă-s eu nebună și ți-l dau!...
A doua zi dimineață, și eu și Pisicuța apucarăm drumul muntelui...
Floricica, plecată sub lumina lămpii pe o catifea vișinie, își cosea pe dânsa gândurile cu fire de aur...
Eu?... Eu stăteam răsturnat și liniștit în colțul știut al canapelei și, prin norii viorii ai fumului de țigară, mă sileam să pătrund în adâncul depărtat al lumii de gânduri ce frământa poate atâtea capete vesele și înflorite sau melancolice și visătoare... "...Același cap îl pleci ș-acum Pe mâna-ți de copil; Și-ntipărit e-n umbr-același Dumnezeiesc profil! ... Ș-acum din visu-ți te deștept Cu-aceeași sărutare; Ș-același rumen trandafir Pe fața ta răsare!..."
Cugetam eu privind pe Floricica cum stătea plecată și cum, pe fundul de lumină, era săpat în linii de umbră profilul ei dumnezeiesc!...
Cu toate acestea, cum era ea de cufundată în acul și ața ei... mi se părea că văd pe Venera împletind la colțun...
— Unde ți-e albumul, cuconiță Floricico? întrebai eu de departe — te rog să mi-l dai, că am să-ți scriu ceva pe el; cine știe dacă voi avea prilejul de a-ți mai face versuri de acum înainte; mâini plec pe coclauri și...
— Și ai să te întorci iar pe aici, zise ea oprindu-și acul la mijlocul unei împunsături și întorcând capul spre mine.
— Dacă nu mă ia dracu, poate... Magda se și sculase repede de la piano, luase albumul de pe masă și mi-l pusese pe genunchi împreună cu un creion mic.
— Numai te rog, zise Floricica, să faci bine să nu-mi scrii vro ghidușie, cum ai totdeauna obiceiul de a-mi scrie pe albumul meu.
— Nu, nu! de astă dată m-am hotărât să fiu foarte serios...
Magda își reluă locul la piano, Floricica sfârși împunsătura începută și-și urmă lucrul, dl Georges scotea cordele pe nas, fetele căscau gura, eu... făceam versuri... Ideal pierdut: Ai, desigur, ochii negri, gura mică, nasul fin, Ș-un oval tăiat cu artă de vrun maestru divin! Mersul tău, înfățișarea, trandafirii de pe buze Mi-amintesc pe cea mai dulce dintre cele nouă Muze. Tot ce vede ochiul, gândul, în cereasca ta făptură, Mai presus mă-nfiorează, decât tot ce e-n natură! Ah! Aș pune firmamentul sub picioare-ți pedestal... Și să fac — aș vrea — din tine strălucitu-mi ideal!... Și așa cum te-ar încinge nimbul tău dumnezeiesc, O întreagă veșnicie aș voi să te privesc!... Decât spinul, Floricico, crește veșnic lângă roză, Poezia șchiopătează și se schimb-ades în proză... Ești frumoasă, Floricico... O minune-ntre minuni!... Lasă dracului andreaua... Nu cârpi seara colțuni!...
Magda citi cu glas tare, și strofei din urmă îi dădu o intonație așa de naturală, și la: "Nu cârpi seara colțuni", dădu cu dosul mâinii o așa de măiastră lovitură peste catifeaua Floricăi, încât zbură biata catifea tocmai în fundul odăii.
Se stârni un colosal hohot de râs, iar bietul dl Georges rămase la mijlocul unei boscării începute.
— Vezi, bădie, că iar mi-ai scris ghidușii pe albumul meu? Dacă-s eu nebună și ți-l dau!...
A doua zi dimineață, și eu și Pisicuța apucarăm drumul muntelui...
Pe drumuri de munte - Floricica
Pe drumuri de munte - Floricica (continuare)
Pe drumuri de munte - Spre Nichit
Pe drumuri de munte - Parintele Ghermanuta
Pe drumuri de munte - Parintele Ghermanuta (continuare)
Pe drumuri de munte - Singur
Pe drumuri de munte - Singur (continuare)
Pe drumuri de munte - La Tazlau
Aceasta pagina a fost accesata de 446 ori.