• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cidul - Actul 01 - Scena 04

ACTUL I

SCENA a IV-a


Contele, Don Diego

Contele


A regelui favoare vă dete în sfîrșit
Un rang ce pentru mine era mai potrivit:
Vă face guvernorul principelui Castilii…

Don Diego


Prin naltul semn de cinste ce mi l-a dat familii
Cît e de drept arată, și face cunoscut
Că știe să plătească servicii din trecut.

Contele


Și regii sînt tot oameni ca noi, ca orișicare,
Și ei pot să se-nșele, și-această-mprejurare
Slujește ca o vie dovadă curții-ntregi
Că meritul de astăzi e rău plătit de regi.

Don Diego


Să nu vorbim de-un lucru menit să nu vă placă.
Favoarea sau vreun merit dac-a putut să-l facă,
Respectul către rege nu iartă nimănui
De a cîrti-mpotriva unei voinți a lui.
Sporiți-mi cinstea asta mai bine cu-alta nouă:
Să-mpreunăm a noastre vechi neamuri amîndouă!
Aveți o fată numai, eu numai un fecior:
Ne-ar înfrăți de-a pururi căsătoria lor.
Fiți bun dar și primiți-mi de ginere feciorul.

Contele


Partide mai de seamă-i păstrează viitorul
Și spre-alte culmi s-aspire e azi îndrituit
De noua demnitate la care-ați fost suit.
Îndepliniți-o, faceți pe prinț ca să cunoască
Cum trebuie o țară un domn s-o cîrmuiască,
Să stea în fața legii smeriți supușii săi,
Să-nsufle-n buni iubire și groază în cei răi;
Uniți aceste daruri cu-acele de războinic:
Îi arătați cît trebuie să fie de destoinic,
S-ajungă-n meșteșugul lui Mart fără egal;
Cum să petreacă zile și nopți întregi pe cal,
Să doarmă cu armura și cum să dea asaltul,
Și orișice izbîndă s-o aibă el, nu altul.
Prin pilde, nu prin vorbe îl faceți în sfîrșit
Ca să ajungă-aieve un domn desăvîrșit.

Don Diego

Spre-a învăța din pilde, în ciuda lumii rele,
Ajunge să cunoască povestea vieții mele.
Acolo, în trecutul din fapte mari urzit,
El va vedea cum trebuie-un neam călăuzit,
Cum iai o cetățuie, îți rînduiești oștirea
Și pe isprăvi mărețe întemeiezi mărirea.

Cu mult mai mare este puterea pildei vii,
Învață rău din carte un prinț a cîrmui,
Și-al anilor tăi număr nu a putut să facă
Nimic ce n-ar fi-n stare o zi de-a mea să-ntreacă.
De-ai fost viteaz pe vremuri, azi cel viteaz sînt eu
A țării cea mai tare proptea e brațul meu;
Tresar înspăimîntate Grenada și-Aragonul

Cînd fulgeră-a mea spadă; ea ocrotește tronul;
De n-aș fi eu, ați trece curînd sub alte legi:
Curînd dușmanii voștri ar fi ai voștri regi;
Pe zi, pe ceas, victorii cîștig peste victorii
Și lauri peste lauri adaug vechei glorii.

Umbrit de brațu-mi prințul ar mai avea apoi
Prilejul să-și încerce curajul în război
Și-ar învăța să-nvingă, văzîndu-mă pe mine,
Și pentru ca să poată cît mai curînd, în fine,
Să-și pună în lumină aleasa lui ființă
Și caracterul nobil ce-l are…

Don Diego


Am știință; Slujiți pe rege bine, doar v-am văzut luptînd
Și comandînd sub mine întîi; și-acuma, cînd
A vîrstei slăbiciune a stins in mine focul,
Mărturisesc că-mi țineți cu vrednicie locul;
Ca să cruțăm atîtea cuvinte fără rost:
Voi azi sînteți eroul ce eu pe vremi am fost.
Monarhul însă-n astă întrecere firește
A vrut să dovedească pe cine prețuiește.

Contele


Voi mi-ați răpit aceea ce meritasem eu!

Don Diego Deci cu atît mai mare era meritul meu!

Contele


Mai demn e cine poate mai multă rîvnă pune…

Don Diego

A fi respins nu-i tocmai un semn din cele bune.

Contele


Ați amăgit pe rege prin intrigi de curtean.

Don Diego

Mi-a fost trecutul mare unicul partizan.

Contele


Cred că etății voastre îi dete precădere.

Don Diego

Curajul e măsura ce-o are în vedere.

Contele


Atunci onoarea asta era un drept al meu.

Don Diego


Cin’ n-a putut s-o ieie n-a meritat-o.

Contele


Eu?

N-am meritat-o? Spune!

Don Diego
Voi.

Contele
O, de-a ta îndrăzneală
Vei fi silit, n-ai teamă, să-mi dai tu socoteală.
Și chiar în clipa asta, moșneag înfumurat!

(Îl pălmuiește.)

Don Diego
(scoțînd spada)
Sfîrșește, ia-mi și viața, vai! dup-acest stigmat,
Întîiul ce pătează a rasei mele faimă!

Contele
Atîta slăbiciune crezi tu că-mi face spaimă?

Don Diego
Puterile mă lasă în ceasul cel mai greu!

Contele
Păstrează-ți totuși spada; ăst rușinos trofeu
De l-aș lua cu mine, ți-ar face numai fală.
Urmeze dară prințul a vieței tale școală
În ciuda lumii rele deprinsă a cîrti,
În paginele-acele învață-l a citi;
Pedeapsa meritată de vorba-ți temerară
Îi va sluji, firește, drept o podoabă rară!




Cidul - Actul 01 - Scena 01
Cidul - Actul 01 - Scena 02
Cidul - Actul 01 - Scena 03
Cidul - Actul 01 - Scena 04
Cidul - Actul 01 - Scena 05
Cidul - Actul 01 - Scena 06
Cidul - Actul 01 - Scena 07
Cidul - Actul 02 - Scena 01
Cidul - Actul 02 - Scena 02
Cidul - Actul 02 - Scena 03
Cidul - Actul 02 - Scena 04
Cidul - Actul 02 - Scena 05
Cidul - Actul 03 - Scena 01
Cidul - Actul 03 - Scena 02
Cidul - Actul 03 - Scena 03
Cidul - Actul 03 - Scena 04
Cidul - Actul 03 - Scena 05
Cidul - Actul 03 - Scena 06
Cidul - Actul 04 - Scena 01
Cidul - Actul 04 - Scena 02
Cidul - Actul 04 - Scena 03
Cidul - Actul 04 - Scena 04
Cidul - Actul 04 - Scena 05
Cidul - Actul 05 - Scena 01
Cidul - Actul 05 - Scena 02
Cidul - Actul 05 - Scena 03
Cidul - Actul 05 - Scena 04
Cidul - Actul 05 - Scena 05
Cidul - Actul 05 - Scena 06
Cidul - Actul 05 - Scena 07


Aceasta pagina a fost accesata de 668 ori.