• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Visul unei nopti de vara - Actul 03 - Scena 01

Actul III

Scena I

În padure. Titania doarme.

Intra Quince, Snug, Bottom, Flute, Snout si Starveling.


Bottom:
Ei, suntem toți în păr?

Quince:
Suntem în păr, suntem în păr! Și iată un loc minunat pentru sindrofia noastră! Luminișul acesta verde va fi scena, iar în dosul mărăcinilor de colo, culisele – și o să repetăm piesa înainte întocmai cum vom face-o în fața ducelui!

Bottom:


Peter Quince!

Quince:


Ce e, zurbagiule?

Bottom:


Vezi că-n comedia aceasta a lui Pyram și a Thisbeei sunt niște lucruri care n-au să fie pe placul tuturor. Mai întâi, Pyram ăsta vrea să tragă spada și să ucidă, ceea ce n-are să facă plăcere damelor, ce zici de asta?

Snout:


Pe legea mea, au să se sperie cumplit.

Starveling:


Eu cred că am putea să tăiem măcelul de la urmă.

Bottom:


Ba nicidecum. Am aflat eu tertipul ca toate să meargă strună. Scrieți-mi un prolog în care să se spună publicului că nu ne pricinuim nicio meteahnă lovindu-ne cu săbiile și că Pyram nu se ucide cu adevăratelea. Și ca toată lumea să fie împăcată, mai spuneți acolo că eu, Pyram, nu sunt Pyram, ci Bottom, țesătorul! Și așa scutim publicul de orice neplăcere!

Quince:


Bine, vom avea un prolog de felul ăsta! Și va fi scris în stihuri de câte opt și șase picioare.

Bottom:


Mai pune două, să fie opt și opt.

Snout:


Dar nu credeți că s-ar speria damele de leu?

Starveling:


Ba se vor speria, de bună seamă.

Bottom:


Scumpi maeștri, gândiți-vă bine. Să aduci, Doamne ferește, un leu printre femei, e ceva grozav! Nu e pe lume fiară mai înfricoșată ca leul viu, și cată să ținem sama de asta.

Snout:


Să se scrie un alt prolog ca să se arate că nu e leu adevărat.

Bottom:


Da, și cel care-l joacă să-și spună numele și să facă așa ca să i se vadă fața prin gura leului. Prin coama leului să vorbească. Să spună, de pildă: "DOAMNELOR!" sau "FRUMOASELOR DOAMNE" , sau "V-AȘ RECOMANDA", sau "V-AȘ RUGA SĂ NU VĂ SPĂRIAȚI", "SĂ NU TREMURAȚI. DACĂ V-AȚI ÎNCHIPUI CĂ SUNT LEU ÎN CARNE ȘI-N OASE, AȘ MURI DE NECAZ. NU SUNT AȘA CEVA. SUNT OM CA TOȚI OAMENII". Și aci să-și dea pe față numele. Să spună răspicat: "SUNT Snug, TÂMPLARUL!"

Quince:


Bun. Așa să fie. Dar mai sunt două lucruri grele de făcut. Mai întâi, cum aduci, mă rog, luna-n casă? Știți doar că Pyram și Thisbeea se-întâlnesc noaptea pe lună?

Snout:


Dar va străluci luna în noaptea în care vom juca?

Bottom:


Un calendar! Un calendar! Căutați în almanah! Căutați luna! Găsiți lumina lunei!

Quince:


Da, e lună mâine-seară.

Bottom:


Atunci n-aveți decât să lăsați o fereastră deschisă în odaia în care jucăm. Luna va bate prin fereastră.

Quince:


Da. Sau unul din noi ar putea să intre în scenă cu o povară de mărăcini și un felinar și să spună că el desfigurează și reprezintă Luciul Lunei. Alta la rând. Ne trebuie un zid în odaia cea mare, deoarece, după cum spune istoria, Pyram și Thisbeea își vorbesc prin crăpătura unui zid.

Snout:


Nu vom putea nicicum să aducem co-geamite zid pe scenă. Ce zici de asta, Bottom?

Bottom:


Se poate prea bine ca cineva să facă Zidul. N-are decât să se mânjească cu puțin moloz și tencuială, și să-și răsfire degetele uite așa; prin deschizătura acestora vor șopti Pyram cu Thisbeea.

Quince:


Atunci, toate merg strună. Haideți, stați
jos, copii ai mamelor voastre, și începeți repetiția. Pyrame, dumneata începi. După ce-ți sfârșești tirada, treci după tufiș și așa fiecare la rândul său.

Apare Puck in fund, la stanga.

Puck:


Ce nătărăi! Să facă-atâta larmă!
De-abia a prins Crăiasa să adoarmă!
A! Teatru! Ia să-l fac pe spectatorul,
Și de-oi avea prilejul, pe actorul!

Quince:


Hai Pyram! Tu, Thisbeea, înaintează.

Bottom:


Aceste flori atâta de grețoase...

Quince:


Grațioase! Grațioase...

Bottom:


Cu miresme grațioase,
Ca răsufletul tău, Thisbeea, dulce și frumos miroase.
Dar auzi! Un glas acolo! Ce să însemneze oare? Stai! Oprește-te o clipă. În curând voi reapare.

Iese.

Puck (aparte):


Un Pyram mai ciudat ca orișicare!

Iese.

Flute:


E rândul meu acuma? Să vorbesc?

Quince:


Firește. Ai priceput bine? El s-a dus numai să vadă ce zgomot a auzit și se întoarce numaidecât.

Flute:


"O, preastrălucita Pyram, ca un crin de alb și pal,
Și mai roșu decât roza pe cotorul triumfal,
Cel mai falnic dintre tineri, mai drăguț dintre evrei,
Și fidel ca cel mai sprinten cal ce-n veci nu obosește,
Vin, Pyrame, la mormântul lui Nini de mă găsește."

Quince:


Mormântul lui Ninus, omule! Dar nu trebuie să spui asta acum. E un răspuns al lui Pyram. Dumneata recitezi tot rolul dintr-o bucată, cu replici cu tot. Intră iar, Pyrame, dumneata începi la: ... "cal ce-n veci nu obosește...".

Flute:


Uf! "... Și credincios ca cel mai sprinten cal ce-n veci nu obosește..."

Puck se-ntoarce. Bottom vine cu el, purtand pe umeri un cap de magar.

Bottom:


"Dac-aș fi frumos, Thisbeo, aș fi tot numai al tău..."

Quince:


Grozăvie! Minune! Drace, suntem toți fermecați! Scumpi maeștri, să fugim! Ajutor!

Ies toti afara, afara de Bottom.

Puck:


Acum vă iau la goană și la joc!
Prin tufe, bălți, la vale și la deal,
Prin bunget și prăpăstii, și în orice loc
M-oi face când un câine, când un cal,
Când porc, când urs fără de cap, când foc,
Și mormăi, grohăi, rânchez, ard
Ca urșii, porcii, câinii, caii, focul!

Iese.

Bottom:


Oare de ce fug ei de mine? Au pus la cale vreo păcăleală ca să mă sperie?

Snout se intoarce.

Snout:


Vai, Bottom, ești preschimbat de tot. Ce văd pe gâtul tău?

Bottom:


Ce să vezi? Ia, un cap de măgar! Pe-al dumitale, nu-i așa?

Quince se intoarce.

Quince:


Zeii cu tine, Bottom. Zeii cu tine! Te-au preschimbat!

Pleaca.

Bottom:


Acum înțeleg eu șiretenia lor. Vor să facă din mine un măgar, ca să mă sperie, dacă s-ar putea. Dar n-am să plec de-aici, uite-așa. Am să mă plimb în sus și-n jos, ca să vadă ei că nu mi-e frică.

Canta.

Mierloiu-n negru înveșmântat,
Portocaliu la cioc,
Și sturzul meșter la cântat,
Vrăbioiul la joc...

Titania (desteptandu-se:


Ce înger mă deșteaptă dintre flori?

Bottom (cantand):


Vrăbietele și cinteza,
Cristeiul, cucul sur...
Ce bărbățel ar cuteza
Să-i afle vreun cusur
Și-ntr-adevăr, cine-ar putea să-și pună mintea cu o pasăre așa de smintită, când îți strigă în față: cucu!

Titania:


Mai cântă, muritor frumos, mai cântă
Cântarea ta auzul mi-l încântă
Și ochii mi-s orbiți de-a ta făptură!
M-ai cucerit la cea dintâi vedere
Și inima mea dornică îmi cere
Să-ți jur că te iubesc peste măsură!

Bottom:


Pare-mi-se, doamnă, că nu prea ai cuvânt
să-mi vorbești astfel; dar la drept vorbind, mintea și dragostea nu prea fac tovărășie-n ziua de astăzi. Vedeți că mă pricep la glume când vreau.

Titania:


Ești înțelept pe cât ești de frumos!

Bottom:


Asta nu. Nu-s nici una, nici alta. Dar de-aș avea destulă înțelepciune să pot ieși din pădurea aceasta, aș fi destul de înțelept ca să mă folosesc de ea!

Titania:


O, nu dori să pleci de lângă mine,
Chiar fără voia ta, să știi, te voi reține.
Eu sunt din altă lume, sunt din țara
În care înflorește primăvara,
Și uite! Te iubesc! Cu mine vei rămâne...
Vei fi slujit de ceata mea de zâne
Ce-ți vor aduce perle din abisuri,
Și-ți vor cânta când, desfătat de visuri,
Vei adormi pe așternut de flori
Și te voi face apoi să nu mai mori,
Asemenea cu duhul din văzduh.
Să vină-ncoace fiecare duh!
Veniți, Mazariche, Tort-de-Paianjen, Molie și Bob-de-mustar!

Mazariche, Tort-de-Paianjen, Molie si Bob-de-mustar intra pe la mijloc, in stanga.

Mazariche:
Și eu!

Tort-de-Paianjen:
Și eu!

Molie:
Și eu!

Bob-de-mustar:
Și eu!

Toti:
Ce vrea stăpâna?

Titania:
Purtați-vă frumos cu-acest străin,
Jucați sub ochii lui și faceți tumbe
De stă pe loc sau vrea să se preumble;
Aduce-ți-i smochine din pădure,
Căpșuni și struguri purpurii și mure,
Prădați de miere harnicele-albine,
Alcătuiți lumânărele mici
Din ceara care-o poartă prin stupine
Și-aprindeți-le de la licurici
Spre-a-i lumina când doarme ori se scoală.
Umbriți-i ochii cu albe-aripi de fluturi,
Ferindu-i de-ale lunii reci săruturi,
Și fiecare-n față-i să se închine
Cu toată cinstea ce i se cuvine!
Mazariche:
Slavă ție, muritorule!
Tort-de-Paianjen:
Slavă!

Molie:
Slavă!

Bob-de-mustar:
Slavă!

Bottom:
Din toată inima vă mulțumesc, domnișorii mei, binevoiți, vă rog, să-mi spuneți cum vă cheamă?

Intaiul spiridus:
Tort-de-Paianjen!

Bottom:
Aș dori să fac cunoștință mai de aproape, musiu Tort-de-Paianjen! Dacă m-oi tăia cumva la deget, am să apelez la mata. Numele matale, cinstite domnișorule?

Al doilea spiridus:
Mazariche!

Bottom:
Spune-i, mă rog matale, salutări din parte-mi doamnei Păstaie, mama mătăluță, și lui co-nu’ Vrej, tatăl mătăluță. Acum scarpină-mă puțin la ceafă, musiu Mazariche! Aș dori să facem cunoștință mai de-aproape. Numele dumitale, domnișorule?

Al treilea spiridus:
Bob-de-mustar!

Bottom:
Scumpe Bob-de-mustar, cunosc răbdarea matale. Uriașul Roastbeaf a-nghițit ca un mișel o sumedenie din fameliunea dumitale. Amabilitatea matale, te asigur, mi-aduce lacrimi în ochi. Doresc să facem cunoștință mai de-aproape și cu mătăluță, scumpe Bob-de-mustar!

Titania:
Veniți acum și-l duceți la culcare!
Scăldată-n lacrimi însă luna-mi pare,
Și când ea plânge, florile plâng toate
De jalea vreunei fete înșelate!
Un farmec lege-i limba și-l adoarmă!
Purtați-l lin de tot și fără larmă!

Ies toti.

(Toti intra sub umbrarul ce se deschide in fundal. Raze de luna verzi, rosii si viorii se amesteca-ntre ele; cand au intrat cu totii, umbrarul se inchide)





Visul unei nopti de vara - Actul 01 - Scena 01
Visul unei nopti de vara - Actul 01 - Scena 02
Visul unei nopti de vara - Actul 02 - Scena 01
Visul unei nopti de vara - Actul 02 - Scena 02
Visul unei nopti de vara - Actul 03 - Scena 01
Visul unei nopti de vara - Actul 03 - Scena 02
Visul unei nopti de vara - Actul 04 - Scena 01
Visul unei nopti de vara - Actul 04 - Scena 02
Visul unei nopti de vara - Actul 05 - Scena 01
Visul unei nopti de vara - Actul 05 - Scena 02


Aceasta pagina a fost accesata de 611 ori.