Autori > Eugen Lovinescu
Memorialistica - Constantin Stere
Revelatia cea mai mare a ultimilor ani a fost aparitia in literatura a vechiului luptator socialist sau numai social, a basarabeanului Constantin Stere. O lisa de talent literar notorie nu parea a-l indica la batranete pentur creatia artistica. Cele opt volume ale romanului In prajma revolutiei constituie totusi cel mai mare monument memorialistic al literaturii noastre, minat doar de vointa ciudata a romantarii unui material imens, si mai interesant daca ramanea in nuditatea lui autentica; la aceasta l-a indemnat poate si sfiiciunea de a-si prezenta propria lui familie in culori nu totdeauna armonioase, in primele volume, cat si impulsiunea de a-si satisface resentimentele fata de numerosi contemporani, in ultimele; in primul caz, rezerva l-a ajutat, intrucat i-a dat mai multa libertate in zugravirea ambiantei familiale, de la Napadeni si a fixarii neuitatelor portrete, al Smaragdei Teodorovna si al lui Iorgu Rautu, parintii lui; in al doilea, romantarea i-a striat, intrucat i-a dat libertatea unor atacuri impinse la caricatura si pamflet, pagubitoare valorii lor artistice.
Nu e in posibilitatile cartii de fata a analiza fiecare din aceste volume de autobiografie spirituala inviorata de un mare suflet epic ce inglobeaza o epoca si o galerie nesfarsita de tipuri de toate categoriile sociale, din care reiese deosebit de adancit si de multiplu tipul revolutionarului intelectual, zugravit, dealtfel, atat de des in literatura rusa, obisnuit, asadar, acolo, dar cu totul nou in literatura noastra. Vom aminti doar suma cuprinsul volumelor, odata cu caracterizarea lor. In primul, Smaragda Teodorovna, ni se zugraveste casatoria nepotrivita a Smaragdei Cacioni, fetita de 16 ani, cu batranul mosier de la Napadeni, Iorgu Rautu, de unde se obarsesc Sonia, Tosia si, in sfarsit, impotriva vointei mamei, Vania, eroul romanului, fata de care Smaragda avea sa arate o repulsie implacabila, o ura chiar, in scenele penibile, ce l-au facut poate pe autor sa prefere valul fictiunii epice in locul infruntarii pieptise a memorialisticii directe; la aceasta trebuie sa fi impins si incercarile de diversiune amoroasa ale Smaragdei (cu ajutorul mult experimentatei Natalia Chirilovna Voronin) cu contele Przewicki, intrerupte brusc prin imbolnavirea (tocmai in momentul intalniri iubitilor) si apoi prin moartea fetitei mai mari, Sonia; e aci un element de fabulatie melodramatica ce strica impresiei generale de autenticitate. Intoarsa la caminul conjugal, Smaragda intra in pacea simturilor, mai avand doi copii, pe Costea si Masa. Lasand la o parte elementul romantios, volumul se sustine prin puternica zugravire a ambiantei familiale si a conflictelor de varsta si de temperamente ale celor boieri moldoveni.
Volumul al doilea, Vania Rautu, incepe adevarata istorisire a formatiei si vietii autorului. Suntem, la inceput, inca la Napadeni, in mediul rural al tovarasilor de copilarie, al tiganului Tanasica si al Irinei, fata lui Dumitru Moraru; apoi, odata cu scoala, facem cunostinta cu mediul de la Chisinau, cu galeria de profesori, pedagogi, camarzi, cu primele atitudini poporaniste si intiere in miscarea socialista si chiar cu inrolarea lui, la 14 ani, in falansterul comunist al evreicei Sarah Blumberg si cu misiuni propagandiste la Odesa si Harcov ... Urmarit de politie, e adus de Natalita la Napadeni, de unde fuge iarasi la Chisinau, ca sa fie arestat si deportat in Siberia. Volumul intereseaza prin zugravirea mediului revolutionar, intr-o galeire de tipuri foarte mari (ziaristul Manin, Moise Roitman etc) si prin aparitia primelor figuri feminine, in care scriitorul avea sa se arate atat de stapan pe mestesugul lui portretistic (Natalita Chirilovna, din primul volum, Ileana, Verocica sau Undina etc.)
In Lutul nu ni se zugraveste numai viata din inchisoare, ci si elementele diverse ce intra in formatia sufleteasca a tanarului revolutionar rus, in care aspiratiile internationale se altoiesc pe trunchiul individualitatii lui nationale; formatia lui sufleteasca ne e zugravita, atsfel, si prin invatamintele trase dinr egimul penitenciar, dar si prin lecturi si dezbateri consemnate sub forma de jurnal. Importanta volumului se leaga, asadar, mai mult de elementele psihologice si morale, decat de elementele epice... Nu lipsesc, fireste, nici acestea, precum nu lipsesc nici portretele feminine atat de reusite: TaniaLungu, cu care se casatoreste in inchisoare ca in toate romanele rusesti, Fany Perlov, spalatoreasa Aculina. In genere, conceptia erotica este pura, cu o baza mai mult morala si ideala decat senzuala.
Cele doua volume urmatoare, Hotarul si Nostalgie, cu viata de deportat in Siberia si calatoria de intoarcere, constituie partea cea mai trainica a acestei mari epopei memorialistice. Daca scriitorul parea refractar poeziei, aplecat fiind mai mult asupra vietii morale si problemelor sociale, in aceste volume el devine si un mare poet al naturii, un vizual, cu masuri descriptive cu totul nebanuite, zugravirea Siberiei, a tundrei imense, cu viata ei dezolanta, peregrinarile cu saptamanile pe fluvii si lacuri inghetate sau bantuite de soliuri, fauna, flora, zilele si noptile nesfarsite, oamenii locului, totul se involbureaza intr-un suflu de mare poezie descriptiva, in care fraza, in genere neingrijita si fara efecte artistice a scriitorului, prinde culoare si ritm... E una din cele mai mari transfigurari a unei persoalitati, determinata prin insasi forta subiectului ce-i impune, astfel, legile si o transforma... Figurile de revolutionari se intetesc si ele, impuse, la fel, de mediul acesta intesat de revolutionarii intregului imperiu. Teroristul Colea Sagin, Arcadie Tartanov, carausul Spirea Varnacul, Chitaiul, chinezul din Serghinsc, fara sa mai pomenim de ilustrul Lenin, aparut sub numele lui Artamov Danilov etc; iar intre femei, neuitata Maria Ivanovna Culiceva, iarasi Undina, Maria, Varvara Simionova, din aceeasi linie a puritatii morale a eroului. In linistea Siberiei, formatia sufleteasca a lui Vania Rautu se continua in sensul desfacerii de miscarea revolutionara rusa si a desteptarii constiintei lui nationale si a implantarii in suflet a convingerii misionare ca trebuie sa ridice la viata nationala pe moldovenii din Basarabia si sa vina in Romania ca sol al dezrobirii fratilor de peste Prut...
Marea fresca memorialistica este terminata aici, nu numai natural, ci chiar sub o forma de potentare si de apoteoza a talentului sau. Autorul ne-a mai dat, totusi, inca trei volume, Cuibaresti, In ajun, Uraganul, in care viata lui Vania Rautu e urmarita de la trecerea Prutului. Toate aceste volume pot fi inlaturate nu numai fara pierdere, ci chiar si cu mare castig, pentru unitatea ciclului, si pentru acel caracter de obiectivitate epica, pretuita in celelalte volume, in parte si fiindca materialul e departe de noi si deci necontrolabil. Odata cu venirea in tara, romanul lui Stere se transforma intr-o cronica politica si sociala, cunoscuta si controlabila, in care resentimentele bine stiute ale barbatului politic atat de incercat de soarta si de oameni si de imensele lui ambitii si aspiratii se dezlantuie sub forma caricaturii si a pamfletului, fara crutare, dar si fara acea vehementa si caldura ce ridica nedreptatea pana la arta. Caricaturile scriitorului, usor de individualizat, raman in afara de estetica si pateaza puritatea sufleteasca a a omului... Tot figurile feminine salveaza unele parti ale acestui pamflet politic; aparitia onestei, purei Eliza Orleanu in viata lui Vania Rautu, devenita mama copiilor lui, si episodul idilic de la Florenta cu Yvonne aduc o mireasma fie de poezie conjugala, fie de fina senzualitatea de sine statatoare.
Moartea a impiedicat pe autor de a-si incheia opera prin volumul al IX-lea: din punct de vedere literar, nu e o pierdere. Romanul lui memorialistic era de mult, sfarsit, odata cu volumul al cincilea.
Memorialistica
Memorialistica - Constantin Stere
Memorialistica - Dumitru C. Moruzi
Memorialistica - Eugen Lovinescu
Memorialistica - Nicolae Iorga
Memorialistica - Radu Rosetti
Aceasta pagina a fost accesata de 868 ori.