Autori > Anton Pann
Despre sanatate si boale - Despre sanatate si boale
E mai bună sănătatea
Decât toată bogătatea.
Că
Când ești sănătos, bărbat,
Ești îndestul de bogat.
Dar și
Când nu-ți sună-n buzunare.
Pătimești de galbinare (galbeni n-are)
Și de friguri grele-n pungă,
Cu scuturătură lungă.
Căci
Nu e altă mai grea boală
Decât când e punga goală.
Atunci
Este bolnav foarte greu
Și ar mânca tot mereu.
Că
Cu toat-a lui gemătură,
Duce lingura la gură.
De aceea
Bolnavul credință n-are
Când geme cerând mâncare.
Dar însă
Nu-ntreba pe om la boale:
Voiești să-ți dau pernă moale?
Sau:
Numai bolnavul se-ntreabă
(Vrei să-ți dau cutare treabă?)
Cum a-ntrebat țiganul pe fiul său:
- Ce-ai mânca, tată? spune!
- Of! cum aș mânca căpșune!
- Lungește-i, Doamne zilele
Pân-o crește căpșunele!
Asta se potrivește cu:
Trăiește, murgule, pan' la Paști,
Ca să-ți dau iarbă verde să paști.
Căci
Toate la vremea lor date
Sunt ca și o sănătate.
Și
Lucrul la timp dăruit
Prețuiește îndoit.
Că
Geaba binele cu sacul,
După ce moare săracul!
Precum zice el:
După ce-nchiz ferestrele,
Joace-mi măcar măiestrele.
Că
Ce folosește orbului obrazul frumos?
Ci
Când mi-e foame, să-mi dai pâine,
Iar nu-mi zice: vino mâine.
Și când mi-e sete să-mi dai apă,
Iar nu fierea după ce-mi crapă.
Unii însă zic:
Bolnavul zice o mie,
Doftorul face ce știe.
Iar babele
Nici nu-l scoală după boală,
Nici nu-l lasă să moară.
Ele mai zic că
Boale să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule.
Însă,
Leacul fie ori nu fie,
Colacul babii să știe.
Și pe urmă,
A murit că i s-au isprăvit zilele.
Că
Cămașa veche umbli să o cârpești și mai rău o spargi.
De aceea, la orice,
întreabă pe pătimaș,
Nuntreba pe drumaș.
însă,
La orișice bolnav greu,
Doftorul e Dumnezeu.
Dar oricum,
Nimenea n-o să trăiască,
Lumea să o moștenească.
Nimenea n-a dat zapis cu Dumnezeu cât o să trăiască.
Că
Lumea e înșelătoare,
Moartea hoață, răpitoare.
Și
în deșert sunt toate
Dacă este moarte!
Că
Astăzi câți mâncăm și bem
Și mâine numai suntem!
Și
Vremea toate le mistuiește!
Că
Mulți copaci pe dinafară se văd frumoși
Și pe dinlăuntru sunt putrezi, scorburoși.
Și apoi,
E mult de la mână pan' la gură, dar de astăzi până mâine!
Rar găsești
Om tare de sfânt.
Și cum zice vorba:
Are nouă suflete, ca pisica.
Sau să poți zice:
Moșul traiul ș-a nimerit!
Și ca vultur a-ntinerit!
Și
S-a lungit firu-i de ață,
Pentru puțină viață.
Și
Avu zile grămădite
Cât carul cu patru vite.
Și
Era să-i cânte popa,
Dar a sărit groapa.
Și
Târâș-grăpiș bietul moș
Sări afară din coș (coșciug).
Sau:
Cam târâș, cam grăpiș,
Ajunge la suiș.
&
Picioarele-și împiedica,
Dar sărind rupse piedica.
Și
A fost până la calea-ntoarsă.
Că
I-avut Dumnezeu de știre
Și l-a păzit de pieire.
Dar mai mulți sunt care
Au umblat, tot au umblat,
Până când pe brânci au dat.
Și
Când a dat fugă, atunci s-a isprăvit pământul.
Și
N-a zăcut degeaba, deși nu muri în grabă.
Că
Nu i-a fost boala sănătoasă.
Cum a zis un băiat:
Nu este prea bine vacii
(I-a trecut baba cu colacii),
Că vine tata, îmi pare,
Cu pielea ei în spinare.
S-a îngroșat gluma,
C-o să-i plângă urma.
Că
I-a cântat popa aghiosul.
în sfârșit:
Nimic nu e ca sănătatea.
Că
Boala intră ca prin roata carului
Și iese ca prin urechea acului.
Și atunci,
Ce folosește bolnavului patul de aur!
Dar este
Parigorie de om bolnav.
Zicând că
Omul și din necătare
Moare și zile când are.
Despre sanatate si boale - Despre sanatate si boale
Despre sanatate si boale - Povestea vorbii
Aceasta pagina a fost accesata de 631 ori.