Autori > Hasdeu Petriceicu
Lui N. Nicoleanu
Râde omul cât e june;
Cât e june, omul plânge;
Si râzând-plângând,
Cânta cântece nebune,
Cânta cântece de sânge,
Cânta vrând-nevrând!
Râsu-i o speranta plina,
Plânsu-i urma de speranta
Rupta din apus:
Iar speranta-i o gradina
De-unde cântecul se nalta
Drept la Cel-de-Sus!
Însa iata fara veste
Focu-n spuza se preface,
Spuza piere-n vânt:
Când speranta nu mai este,
Tace plânsul, râsul tace...
Cum vrei sa mai cânt!
Am ajuns o cazatura
Si privesc cu nesimtire
Împrejurul meu:
Fara teama de tortura,
Fara dor de fericire,
Voi sa cuget eu!
Suflet vested, minte rece,
Mi-a ramas atâta-n lume
S-o tot cântaresc:
Orice tipa, orice trece,
Ca despoi de mândru-i nume,
Masca sa-i rapesc!
Tot ce-i falnic, tot ce-i mare,
Tot ce-ti place în natura,
June cântaret,
Nu-i asa precum se pare!
Totul merge cu masura!
Totul are pret!
Ziua zboara, noaptea vine;
Când din marea vietii june
Vei sosi la mal,
O sa vezi si tu ca mine,
Si ca mine tu vei spune:
Searbad carnaval!
Pân-atunci râsul si jalea
Te-mpresoara si te-mbata:
Cânta! Nu-nceta!
Cântecul deschide calea:
Cine n-a cântat vrodata
Nu va cugeta!
(1866)
Lui N. Nicoleanu
Aceasta pagina a fost accesata de 606 ori.