Autori > Hasdeu Petriceicu
Luntrea
Si râde, si plânge, si-ntocmai ca luntrea usoara,
Plutind pintre valuri
Departe de maluri
Se zbuciuma inima mea.
Când luntrea, o, Doamne, se-nalta si iar se coboara,
Ajunge odata
Mereu leganata
Doritul liman a vedea.
Si eu am o tinta, dar timpul ce fuge si zboara
Lasa-ma-va oare
Pe cai miscatoare
S-ajung sovaind pân’la ea?
Când luntrii se-ntâmpla ca groaznicul vânt o doboara,
Cui pasa sa stie
În lumea cea vie:
Cu ce si-ncotro se ducea?
Ci-n mine s-ascunde ferita de toti o comoara:
D-a fi sa se-nece
În unda cea rece,
Mai bine, ah, nu se nastea!...
Si râde, si plânge, si-ntocmai ca luntrea usoara,
Departe de maluri
Plutind printre valuri
Se zbuciuma inima mea!...
Luntrea
Aceasta pagina a fost accesata de 584 ori.