Autori > Reteganul Pop
Salvina - Capitolul 02
În Bucium e datina că pe la sărbători mari, cu deosebire pe la Paști și Rusalii, joacă în luncă tot poporul, tineri și bătrîni. Aduc muzicanții cei mai buni din Abrud și ies la luncă, unde întind horă mare cîte 2-3 zile dupăolaltă. Seara intră în vro șură din apropiere și tot joacă pînă la miezul nopții. Atunci se împrăștie fiecare pe la casele lor, unde dorm pînă a doua zi cătră amiază, atunci mănîncă, beau și prind a ieși la luncă, unde muzica-i așteaptă cu zicăli muntenești. Vinul curge din buți în urcioare, din urcioare în păhare și din păhare în guri tinere și bătrîne. Tot satul e atunci în luncă.
E lesne de priceput cum de buciumanii își aleg chiar lunca drept loc de petrecere. Viața ei și-o petrec tot în băi, în pămînt, la lumina șterțului ori a lumînărei de seu. Acum, într-o zi sfîntă și luminată cum e cea a Paștilor și Rusaliilor, dacă-i timpul frumos, nu ai mai băga pe buciuman sub scut să fie orice-a fi. Se bucură și el să fie la largul, la luncă, în aerul cel liber al lui Dumnezeu sfîntul, la lumina sfîntului soare, să vadă vinul de la Ighiu spumegînd în păhară și să asculte muzica țiganilor din Abrud și pocnind în degete și cu păharul în dreapta ridicat deasupra capului să iuie după ceteră:
Zi, țigane,
Că-ți dau carne
C-o murit un cal în deal.
În luncă își petreceau buciumanii la sărbători mari și pe acele timpuri, ca și în ziua de azi. Fiecare cătun din cele șase, are lunca sa, care din veac e cunoscută, ca lunca petrecerilor. În Montări lunca petrecerilor e chiar peste drum de la biserică și de la casa parohială.
În ziua de Ispas însă se adunau pe acele vremi fruntașii tuturor cătunelor Buciumului la Dosul Vulcoiului, unde este un poderei larg plin de stînginită, care pe la Ispas e înflorită de parcă-i nins cîmpul. Mirosul florilor de stînginiță fermecă pe buciumani și cînd știu că a înflorit, ies roiuri-roiuri călări și merg la Dosul Vulcoiului unde fac focuri zdravene, frig miei întregi, fac balmoș, care bucată nime nu o mai știe face bine ca buciumanele, frig pui, duc vin și lăutari și petrec acolo pînă-n de seară în cea mai mare voie bună.
Un alt loc de întîlnire al buciumanilor în zilele de sărbătoare de vară, este Detunata. Acolo încă-i vezi suind duminicile și sărbătorile, cu mîncări, băuturi și lăutari, căci să se știe: buciumanii sînt plini de voie bună, ei iubesc mîncarea și băutura bună, iubesc femeile frumoase, dar pier după muzică. Un muzicant bun e în stare să scoată cu arcușul lui pînă și cel din urmă ban din punga buciumanului.
Așa era acum sînt o sută de ani și așa e pînă în ziua de azi.
E lesne de priceput cum de buciumanii își aleg chiar lunca drept loc de petrecere. Viața ei și-o petrec tot în băi, în pămînt, la lumina șterțului ori a lumînărei de seu. Acum, într-o zi sfîntă și luminată cum e cea a Paștilor și Rusaliilor, dacă-i timpul frumos, nu ai mai băga pe buciuman sub scut să fie orice-a fi. Se bucură și el să fie la largul, la luncă, în aerul cel liber al lui Dumnezeu sfîntul, la lumina sfîntului soare, să vadă vinul de la Ighiu spumegînd în păhară și să asculte muzica țiganilor din Abrud și pocnind în degete și cu păharul în dreapta ridicat deasupra capului să iuie după ceteră:
Zi, țigane,
Că-ți dau carne
C-o murit un cal în deal.
În luncă își petreceau buciumanii la sărbători mari și pe acele timpuri, ca și în ziua de azi. Fiecare cătun din cele șase, are lunca sa, care din veac e cunoscută, ca lunca petrecerilor. În Montări lunca petrecerilor e chiar peste drum de la biserică și de la casa parohială.
În ziua de Ispas însă se adunau pe acele vremi fruntașii tuturor cătunelor Buciumului la Dosul Vulcoiului, unde este un poderei larg plin de stînginită, care pe la Ispas e înflorită de parcă-i nins cîmpul. Mirosul florilor de stînginiță fermecă pe buciumani și cînd știu că a înflorit, ies roiuri-roiuri călări și merg la Dosul Vulcoiului unde fac focuri zdravene, frig miei întregi, fac balmoș, care bucată nime nu o mai știe face bine ca buciumanele, frig pui, duc vin și lăutari și petrec acolo pînă-n de seară în cea mai mare voie bună.
Un alt loc de întîlnire al buciumanilor în zilele de sărbătoare de vară, este Detunata. Acolo încă-i vezi suind duminicile și sărbătorile, cu mîncări, băuturi și lăutari, căci să se știe: buciumanii sînt plini de voie bună, ei iubesc mîncarea și băutura bună, iubesc femeile frumoase, dar pier după muzică. Un muzicant bun e în stare să scoată cu arcușul lui pînă și cel din urmă ban din punga buciumanului.
Așa era acum sînt o sută de ani și așa e pînă în ziua de azi.
Salvina - Capitolul 01
Salvina - Capitolul 02
Salvina - Capitolul 03
Salvina - Capitolul 04
Salvina - Capitolul 05
Salvina - Capitolul 06
Aceasta pagina a fost accesata de 555 ori.