Autori > Stefan Iosif
A fost odata - Partea 02
II.
Vazut-ati Oltul, spumegand la maluri
Cand, sus la munte, ploile dureaza?
Cum cerul toamna se insenineaza
Mutand lumina de pe vai pe dealuri,
Apoi, deodata iar mi se-nnoreaza -
Asa norocul: vine si se duce,
Si-o zi nacazuri multe poate-aduce!
Si uite-asa ... Era o veselie
Cum n-a mai fost de cand se tine minte!
Hei, sa vedeti apoi ce-o sa mai fie!
Si numai voi sa stati frumos, cuminte:
Povestea mea abbia d-acu se-mbie!
Ce mari minuni se fac de-aci-nainte!
Oh! ... mi se urca sangele la tample
Cand ma gandesc amu ce-o sa se-ntample!
Era p-atunci o datina batrana
Ca toti crestinii - fie cat de frunte -
Isi boteza copiii- ntr-o fantana
Ce izvora din stanca unui munte.
Dar nu-ti era p-acolo la-ndemana:
Cresteau paduri stravechi, din vremi carunte,
Si furnicau pustiurile-acele
De fiare si de facatori de rele.
Doamne p-aceste locuri fioroase
Un capitan in fruntea unei cete
De doisprezece hoti ce-si adunase:
Toti uriasi la stat si largi in spete,
Doar ii zareai si-ti da fiori prin oase...
Nu ... nu mai spun ... nici nu m-as incumete
Sa-i spun asa cum mi s-arata-n minte
Ca n-am asa de groaznice cuvinte!
Si, iaca! .... v-ati inspaimantat degeaba,
Ei, bata-va norocul sa va bata!
Ori ati uitat - asa se vede treaba!
Ca-s basme vechi din vremuri de-altadata?....
Nu tremurati, ca nu va lasa baba!
Fiti, dragii mei, cu inima barbata!
Nu doisprezece! ... Nouazeci si noua
Pofteasca! Nu va fie frica voua!...
Asa ... fusese-n slujba-mparateasca
Cel capitan, si-n rand cu ghinararii,
Viteaz ... Ce l-a facut s-o paraseasca
Si sa se prinda frate cu talharii?
Un greu blestem, o patima draceasca -
Asa sopteau pe la palat mai-marii -
L-a-mpins pe cai gresite, spre pieire,
De l-a-nasprit la suflet si la fire...
Umblase poteri multe si viteze,
Degeaba! n-au putut nimic sa-i faca...
Ajunse vremea nici sa mai cuteze
Picior de om p-acolea sa mai treaca:
Venea crestinul, bietul, sa boteze,
Si cat intra in codri ... iaca, iaca,
Ii napadeau jivinele pagane
Si-l ucideau in cale ca pe-un cane.
Mult starui deci biata-mparateasa
Pe langa sotul ei cu rugi desarte;
Mai bucuros sa faca slujba-n casa
Decat sa mearga-n codru asa departe!
Dar imparatul zice: "Lasa! lasa!
Invat eu pe talhari cum sa se poarte!
Ba nici socot pe capitan sa-si puie
Cu mine mintea ... ca nebun doar nu e!"
Voia apoi sa stie tara toata
Ca n-are le puteri asa de proaste!
Si de cu sara fu porunca data
Sa urce streji prin munte, pe sub coaste,
Sa sune trambiti, tobele sa bata!
El insusi, cu vreo doi viteji din oaste,
Va sta la margine de drum, de paza,
In vreme ce copilul se boteaza...
Ba nu se multumi cu-aceste toate!
Ci porunci s-alcatuiasc-un nume
Dintr-un colan de pietre nestemate,
Si cel mai mare margaritar din lume
Il prinse-n copcii din argint lucrate
La gatul pruncului ... scria anume
Ca-i fiu de imparat vestit ... si alte,
Cum pana azi se fac la curti inalte...
Pornir-apoi ... Era o zi senina
De mai ... Pe uliti, multa lume-aleasa,
Si de cantari cetatea-ntreaga plina...
Vai, numai intristata-mparateasa
Mai si-amintea de visu-i din gradina;
In haina ei cea alba de matasa,
Cu pruncu-n brate se ducea-n tacere,
Cum merge mieluselul la junghiere!...
Incet, acum, pe cai intunecate,
Se pierde-alaiu-n inima padurii...
Fosneau usor doar frunzele miscate...
Chiar pe la pranz, in bobta caldurii,
Blestem de sus! - Atin-te, imparate,
Ca din pamant rasar pe loc pandurii,
Se-ncaiera vartos, acopar calea...
De pocnete de pusti rasuna valea!
Alearga-mparateasa-nspaimantata.
Boteaza pruncul la fantana-n graba...
Se-ntoarce-apoi ... dar tot mai departata
S-aude larma luptei, tot mai slaba...
Se face-n urma liniste deodata...
Ce s-a-ntamplat? ... Cu spaima ea se-ntreaba...
Nici urma de-mparat, nici glas de cete...
Vai, ce fior prin inima ii dete!
"Talharii i-au rapus de buna sama..."
Ingana ea, se uita-n jur cu frica.
Ei, ce te faci acu, pierduta mama,
Cu prunc la san, prin codri, singurica?
Pe Dumnezeu in ajutor ea-l cheama...
O, spune-i tu, pustie turturica
Ce canti pe creanga: Incotro s-apuce?
Poteca asta oare unde-o duce?...
Sa stea pe loc? ... Sa mearga inainte?
Mai bine in fantana sa se-ntoarca...
In somn, micutul suradea cuminte,
Asa frumos ... Era un inger parca!
Ce ganduri mandre ii mijesc prin minte?
Ce visuri albe sufletu-i incearca?
Imparateasa isi uitase plansul:
Zambea si ea, privind cu drag la dansul!
Dar apele sa cante incepura,
Gonindu-i vraja ce-o ademeneste...
Se uita trista iar ... nici o faptura.
Cand, iata, copilasul se trezise:
Nedumerit, cu degetelu-n gura,
Deschide ochii-albastri, plini de vise...
Imparateasa, lin, pe term s-aseaza
Si-i canta lin de tot, si-l alapteaza:
"Dormi, baietel
Infasatel,
De grija ceru-ti poarte
Sa cresti viteaz,
La minte treaz,
Si neatins de moarte!
Izvorul lin
Sub cer senin
Sa mi te-adoarma-n soapte,
Si zanele,
Stapanele,
Sa-ti cante peste noapte.
Si florile,
Surorile,
Sa-ti aromeasca somnul,
Si ingeri mici
Sa stea aici,
Trimisi din cer de Domnul!"
Asa cantand, cu glas plin de durere,
Parea c-asculta fermecat izvorul...
Visau si brazii-n tainica tacere...
Curand adoarme iarasi pruncusorul.
Un stuf de flori era-n apropiere:
Acolo-si culca frumusel odorul.
L-acopere plangand si mai asteapta,
Sa vada de cumva nu se desteapta!
Ar vrea sa plece, inima n-o lasa,
Tot cata-n urma, se intoarce iara...
Ingenunchind, se roaga cuvioasa:
"Preasfanta maica, pururea fecioara!
Nu te-ndura de-o biata pacatoasa!
Ea-ti da-n pastrare singura-i comoara.
Oh, apara-mi de orce rea primejde
Nadejdea unei vieti fara nadejde!"
Apoi se duce ... pentru totdeauna!
In zare-acuma soarele se stinge.
Ea intra-n codru tot plangand intruna.
Apusul printre ramuri se rasfrange...
Dar iata-n drum o urma ... inca una...
O razaq ratacita ... Nu, e sange!
Inchide ochii, ca sa nu mai vada!
Sa clatena si cade jos gramada...
*
Cand s-a trezit din somn, zacea culcata
Pe-un tol curat, sub niste bolti negrite,
De doisprezece hoti inconjurata,
Drepti, nemiscati, cu fetele smerite...
Tipand, vrea sa se scoale-n sus, speriata,
Dar n-o ajuta bratele slabite;
Atunce unul face-un semn, si hotii
Ies rand pe rand, in liniste, cu totii.
Acela, unul singur, ramasese.
S-apropie, si umilit, se-nchina
In fata tinerei imparatese,
Ca omul ce se stie plin de vina.
Bolborosea cuvinte nentelese,
Dar fata lui mi-i chiar de tot straina...
O mai vazuse ea odata ... Unde?
Imparateasa nu-si stia raspunde,
Se uita lung la el, se uita bine.
Frumosii ochi s-aprind mari de manie;
"Nelegiuitule, ce vrei cu mine?
Piei dinainte-mi, om plin de urgie!"
Dar, capitanul (altul doara cine?)
Cazu-n genunchi atunci, plangand amarnic,
Si de iertare se ruga zadarnic...
Tacu apoi; si amandoi tacura.
Obrazul ei parea ca e de ceara.
Deodata, omul dintr-o saritura
Se scoala crunt, racneste ca o fiara,
Privirea-i aspra scapara de ura,
Si toti talharii repede-alergara.
"Luati-o! Aruncati-mi-o in fiare!
Imparateasa, n-ai sa-mi scapi din gheare!"
Degraba, doi talhari pe maini o poarta
Si-o lasa-n fundul unei hrubi desarte.
Acolo zace-acum, si parca-i moarta...
Aude-n vis, departe-n vis, departe -
Un prunc scancind! ... Vuieste lung o poarta!
De-acu-nainte are-n lume parte
De-un pic de apa si de-un drob de pine,
S-o duc-abia, sarmana, d-azi pe mane!...
Vedeti, copii, cum sortile-s schimbate!
Gogeamite imparateasa mare
Avea pe lume slugi nenumarate,
La semnul cel mai mic sub ascultare;
Tacamuri de-aur si mancari bogate,
Ducea-n iatacuri trai cu desfatare...
Si-acu .... ce viata jalnica petrece
In inchisoarea umeda si rece!
A fost odata - Partea 01
A fost odata - Partea 02
A fost odata - Partea 03
A fost odata - Partea 04
A fost odata - Partea 05
A fost odata - Partea 06
Aceasta pagina a fost accesata de 517 ori.