• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

A fost odata - Partea 05

V.


Era acu Gheorghita-al meu in floare,
Cu par balai ca mandra dimineata
Si ochi adanci ca vanata cicoare.
Cand ii zareau faptura lui mareata,
Oftau de drag duioasele fecioare,
Si-n taina toate si-l doreau de mire...
Ci el trecea pribeag si in nestire...

Pe ganduri, astfel, intr-o zi cu soare,
Ca de-obicei, prin codri rataceste.
Deodat-aude-un fosnet, hulet mare,
Si-un porc mistret, turbat, se napusteste
Dinspre tufis, trecand in goana mare;
Un calaret pe urma lui zoreste
Cu arcu-ntins ... pe loc il si pravale,
Dar alt mistret ii sare darz in fata.

S-arunca fiara groaznica, de-ai crede
Ca e pierdut de-acuma vanatorul.
Atunci si Gheorghe cel viteaz, cum vede
Ca e primejdie, si-aiapta zborul!
Cu sabia goala-n mana se repede,
Si ca un fulger cand brazdeaza norul,
Hirsti! taie-n doua fiara, si-astfel scapa
Pe vanator, cand moartea-i sta de-o schioapa.

Chemati de bucium, rand pe rand s-arata
Alti vanatori. Toti la un loc s-aduna
Si fapta lui de toti e laudata
Cand o aud. Apoi cu voie buna
Se pun la masa si poftesc indata
Pe Fat-Frumos cu dansii impreuna.
El n-asteapta sa-l cheme-a doua oara
Si fac un chef sa-i mearga vestea-n tara.

Era - cum zic - o mandra zi de vara,
Si cum spori caldura in amiaza,
De la o vreme toti isi dezbracara
Zabunele, si beau si ospateaza.
Isi lapada si Gheorghe asadara
Pieptarul lui, dar nu stiu cum s-asaza,
Ca baierul camasii i se rumpe,
Vadindu-i salba cea cu pietre scumpe.

Un vanator ce-i sta vecin la masa,
Se uit-atunci de-aproape la margele
Si vede scris ca-i fiu de-mparateasa
Si numele ce sta sapat pe ele.
(Era chiar argintarul ce lucrase
Si-nchipuise slovele acele)
Atunci pricepe totul si le spune
Si celorlalti acea mare minune.

Cum au aflat acea mare minune,
Mesenii toti pe loc se si ridica
Si-n jurul lui incep sa se adune.
Iar Gheorghe nu mai stie ce sa zica
De intrebari ce fiecare-i pune.
Si nici mirarea lui nu este mica
Vazand ca dintre ei cel mai cu vaza
S-apropie plecat si cuvanteaza:

"Multi ani voiosi in pace si dreptate
Sa ne traiesti, slavite imparate!
Si afla ca batranul imparat
Al astor locuri s-a sfarsit de dorul
Ce-l mistuia cand isi pierdu feciorul...
Si-n locul lui pe mine m-a lasat,
Pan' ce s-a dovedit mostenitorul.

Dar Domnul nostru preamarit sa fie,
Ascunsa-i voie nimerea n-o stie!
El te-a trimis in cale-mi negresit
Ca sa ma scapi de groaznica pieire
Si sa cunosc in tine cu uimire
Pe fiul imparatului iubit!
Marire celui preainalt, marire!"

Voinicul pare ca-i din alta lume,
Sta zapacit si-ntreaba cu mirare:
"Dar cum puteti sti, oameni buni, anume
Ca eu sint fiul craiului de care
Imi povestiti?" "Pe salba-i scris un nume.
Intreaba si tu, ca-l stie fiecare...
Chiar Domnul insusi ni te-a scos in cale;
Veniti si va-nchinati mariei-sale!"

Ceilalti curteni, la vorbele aceste,
S-au dus la Gheorghe si i se-nchinara,
Ca unui vrednic imparat ce este,
Apoi cu dansul la palat plecara.
Cat ai clipi, neasteptata veste
Cutreiera in lung si-n lat prin tara,
Si la palat alearga tot poporul,
Cu mare drag, sa-si vada domnitorul.

Vuia pe ultii, nesfarsita gloata,
Primind cu flori si cantece voioase
Pe cel ce mort a fost si inviat-a,
Pierdut era, si, iaca, se aflase...
Ca nu era si-mparateasa, biata,
Sa-si vad-acu feciorul ce-l lasase
In stuful inflorit odinioara!...
Sarmana, poate trage-acum sa moara...

Dar imparatul tanar - cum se suie
In scaunul domnesc - aduna sfatul
Si cauta noi intocmiri sa puie.
Mult se-ntrista si planse-amar baiatul
Cand oamenii au inceput sa-i spuie
Povestea maicii lui, si de-mparatul,
Tatine-sau, cum s-a sfarsit de jale.
Pierzand nadejdea batranetii sale.

I-au spus ei toata jalnica poveste,
Cum a plecat in codri cu ostire,
Dar l-au infrant talharii fara veste.
Si cum n-a avu de-atuncea nici o stire
Nici despre soarta mandrei lui neveste,
Nici despre prunc ... si, cum, de grea mahnire,
Sarmanul imparat innebunise,
Apoi mormantul peste el se-nchise!

Ei banuiau ca-mparateasa-i roaba,
Si poate inca s-o gaseasca vie
(Asa ghici din carti si-o biata baba
Ce se aflase la imparatie)
Atuncea Gheorghe porunci degraba
La oaste toti feciorii sa se scrie;
Si-alcatuindu-si oaste-nfricosata
Porneste spre padurea-ntunecata.









A fost odata - Partea 01
A fost odata - Partea 02
A fost odata - Partea 03
A fost odata - Partea 04
A fost odata - Partea 05
A fost odata - Partea 06


Aceasta pagina a fost accesata de 501 ori.