Autori > Eugen Lovinescu
Poporanismul - Viata romaneasca
Formularea doctrinei poporaniste in mod ceva mai concret si cu intentia de a impune literaturii romane o directiva precisa, in orice caz de a-ndrepta fortele literare intr-un spirit comun, nu s-a infaptuit decat prin aparitia Vietii romanesti, in martie 1906. Poporanismul pleaca, fireste tot de la confuzia etnicului cu esteticul, adaugand si obligatia scriitorului de a arata o atitudine de simpatie fata de popor. Lipsa de valoare estetica a acestei "atitudini" n-a scapat insa nici poporanistilor; afirmata darz, teoretic si practic, in faza prepoporanista, prin atacuri aduse unor scriitori banuiti de a preamari "lipitorile satului" sau de a nu avea simpatie fata de taranime; devenita ceva mai vaga in programul Vietii romanesti, atitudinea s-a redus apoi in practica aproape la nimic.
Din chiar primul numar al Vietii romanesti gasim insa afirmatia, principiul artei nationale si a "specificului national", punct de rezistenta al poporanismului si consecventa lui cea mai temeinica; afirmat in primul rand "specificul national" era sustinut cu aceeasi perseverenta si dupa douazeci de ani.
Teoria "specificului national" reprezinta un loc comun, existent la toti scriitorii de mai inainte, la Kogalniceanu ca si la Maiorescu, la N. Iorga ca si la cei mai noi teoreticieni ai autonomiei artei. Originalitatea poporanismului a constat doar in a-i fi dat o aplicatie curenta si limitativa si in a o fi folosit apoi ca o arma impotriva "poeziei noi:' si sub aceasta forma gasim in poporanism o atitudine potrivnica evolutiei literaturii romane spre autonomia esteticului.
Daca prin revendicarile sale sociale, poporanismul a avut un caracter democratic, in materie economica si literara a reprezentat, ca si samanatorismul dealtfel, o miscare reactionara: a lega literatura unei tari, in plina revolutie burgheza, de clasa cea mai inapoiata sub raportul civilizatiei inseamna a lucra impotriva mersului normal. Nu e vorba de dreptul legitim la expresie estetica a sufletului rural, ci de ideologia propusa in jurul unui astfel de literaturi cu tendinte reactionare. Oricare ar fi talentul unor scriitori poporanisti, ceea ce domina e sensul dezvoltarii artistice si nu oamenii. Intorcand spatele oraselor pentru a se uita numai la sate, poporanismul reprezinta ultima manifestare din seria destul de lunga a manifestarilor reactionare moldovenesti.
Lipsa de consistenta a doctrinei "poporaniste" sub raportul literar trebuie insa despartita de valoarea revistei Viata romaneasca. Publicatia ieseana a stiut sa se organizeze si sa devina cea mai buna revista a acestui patrar de veac, mentinandu-se in seria marilor noastre reviste culturale: Dacia literara, Propasirea, Romania literara, Convorbiri literare, toate moldovenesti. Daca poporanismul doctrinar nu s-a tradus prin aparitia unei literaturi poporaniste apreciabile, ceea ce arata lipsa de valoare creatoare a teoriilor, revista ieseana a contribuit la dezvoltarea literaturii romane si prin inmanuncherea multor forte literare si prin relevarea catorva talente noi.
Cu reaparitia Vietii romanesti dupa razboi, in urma unei cariere de aproape 26 de ani (1894-1920), "poporanismul" a fost ingropat de insisi autorii lui sub cuvant ca reformele agrare s-au implinit. O miscare literara ce-si considera misiunea terminata la crearea unor noi conditii de viata sociala se pune dincolo de cadrele literare.
Poporanismul - Curentul nou
Poporanismul - C. Stere
Poporanismul - Evenimentul literar
Poporanismul - G. Ibraileanu
Poporanismul - Viata romaneasca
Aceasta pagina a fost accesata de 734 ori.