Autori > Edgar Poe
Annabel Lee
De mult, de demult, pe-ai Timpului pasi,
intr-un tinut de miaza-zi,
O fata traia, c-un nume gingas:
Cu numele Annabel Lee.
si ea traia c-un gand, un singur gand:
Sa-mi fie draga si drag sa-i pot fi.
Eram un copil si ea o copila,
in cel tinut de miaza-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -
Eu si cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care cheruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.
si iata dar talcul pentru care de mult,
in cel tinut de miaza-zi,
Un vant sufla rece din nori, si raci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din departari,
si trist, fara cuvinte, mi-o rapi,
si-o-nchise-ntr-un mormant, pe veci de vecii,
Pe draga mea Annabel Lee.
Dar ingerii insisi din cer ne priveau
Cu-aprinsele lor gelozii;
De-aceea /temeiul e prea cunoscut
in ast tinut din miaza-zi/
tasni vantul rece-ntr-o noapte din nori
Ucigand si-nghetand pe-a mea Annabel Lee.
Dar dragostea noastra fu dragoste tare:
Nici altii mai varstnici ca noi -
Nici cei mai cuminti decat noi -
Nici ingerii-n nalta cereasca-nstelare,
Nici demonii din miaza-zi,
Desi ea e moarta, nu pot sa desparta
Un suflet de-alt suflet:
Pe mine de Annabel Lee.
Caci nici luna nu luce fara-n vis a ma duce
La frumoasa mea Annabel Lee;
De rasar dalbe stele, ochii-i vad dragei mele,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Cat e noaptea de grea, eu stau singur cu ea,
Cu draga-mi, cu draga logodnica mea,
La micu-i mormant din pustiu miaza-zi -
Mormantul lui Annabel Lee!
Annabel Lee
Annabel Lee
Annabel Lee
Annabel Lee
Aceasta pagina a fost accesata de 652 ori.