Autori > Edgar Poe
Annabel Lee
Ce-a fost
A-a intamplat, cu mult mai demult decat cu un an in urma,
intr-un regat de langa mare
Acolo unde traia o fata, cine-a mai sti,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gand pe pamant
Decat sa fie iubita de mine.
Am fost un copil si ea un copil,
in acel regat de langa mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,
cu mult mai mare decat o dragoste mare –
si a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celesta, de serafimi inaripati,
Jinduita de ea si de mine.
si asa, nu vitregiile, ci ingerii,
intr-atat de fericiti in Ceruri,
Pe ea si pe mine au prins invidie -
Da! – dintr-aceasta (pe atunci,
toti oamenii au stiut,
in regatul de langa mare),
Cum s-a pornit un ger, nascocit din norul noptii,
si a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.
Fiind pricina invidia,
in regatul de langa mare de-atunci, dintr-odat'
A suflat un vant ucigas din ceata inghetului spre ea,
Frumoasa mea Annabel Lee.
si-ale ei rude inalte au sosit si au luat-o
Pe un val urias si au dus-o departe
S-o-nchida sus intr-un mormant intre ape
‘N-Apus de-acel regat de langa mare.
Dar dragostea noastra era mai puternica
decat dragostea insasi,
Chiar mai puternica decat a celor batrani -
Cei din trecut, cu mult mai intelepti –
si nici ingerii din Ceruri de sus
Nici demonii de jos de sub mare
N-or sa poata vreodata-niciodata
sa rupa din sufletul meu
Sufletul frumoasei Annabel Lee;
Pentru tine, luna din grinzi,
nu-i important sa imi prinzi visul meu despre
Ea, frumoasa Annabel Lee;
Dar eu simt cum ma dor ochii ei luminosi,
dintre stelele niciodata ascunse de nor,
Ai frumoasei Annabel Lee;
si asa, toate noptile-n val, ma amagesc langa ea...
Oh! Draga mea - draga, a mea - viata, iubita mireasa,
in mormantu-i langa mare -
in cavou-i scufundat in mare.
Annabel Lee
Annabel Lee
Annabel Lee
Annabel Lee
Aceasta pagina a fost accesata de 581 ori.