Autori > Edgar Poe
Annabel Lee
Demult, intr-un regat langa mare,
De cand multi ani or fi,
Traia o fata, poate-o cunoasteti,
Pe numele de Annabel Lee;
Traia asta fata numai cu gandul
Sa ma-ndrageasca, s-o pot indragi.
Eu eram copil, ea era copil
In regatul ce langa mare luci;
Dar iubeam cu-o dragoste mai mult decat dragoste -
Eu si frumoasa Annabel Lee;
Pe care chiar serafimii din ceruri
Incepura a ne-o ravni.
Si iata de ce (e mult de atunci)
In regatul marii de ce veni
Un nor din care vantul sufland, o-ngheta
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Indata inaltele-i rude-o luara
De langa mine, departe tare,
Si-ntr-un mormant o asezara
In regatul acela de langa mare.
Fiind gloata ingerilor trista in ceruri,
La fericirea noastra ravni;
Da! acest desigur fu rostul
(Stiu toti ca altul nu putea fi)
Pentru care vantul, iscat din nor noaptea,
Ingheta si ucise pe Annabel Lee.
Dar dragostea noastra era mai tare cu mult
Decat a celor mai batrani decat noi,
Decat a celor ai intelepti decat noi,
Si nici chiar ingerii de sus ai cerurilor,
Nici demonii de jos, din fundul marilor,
Sufletul meu nu l-au putut desparti
De cel al frumoasei Annabel Lee.
Caci razele de aur ale lunii mi-aduc
Visuri cu frumoasa Annabel Lee.
Si cand stelele ies, scanteind vad ochii
Totdeauna frumoasei Annabel Lee.
In mareea inalta a noptii, asa, ma culc alaturi de draga mea.
Draga mea, viata, mireasa mea.
In cavoul de-acolo, din tara marii,
Tara cu mormantul in care e ea.
Emil Gulian
Annabel Lee (in original Annabel Lee) a vazut lumina tiparului la 9 octombrie 1849 in ziarul New York Tribune
Annabel Lee
Annabel Lee
Annabel Lee
Annabel Lee
Aceasta pagina a fost accesata de 662 ori.