Autori > Alecu Donici


Fabula I - Focul si statuia de ceara



    Un vărsător de ceară ca meșter iscusit
    A nimerit odată un chip desăvârșit.
    Delicatețea, părul și zâmbitoarea față
    Îi dă înfățoșărei un aer de viață,
    Dar din nenorocire el chipul a lăsat
    Pe lângă foc la care a fost și prelucrat.
    Nu este de mirare că statuia de ceară,
    S-a risipit îndată aproape stând de pară.

    De ai făcut un lucru și vrei ca să-l păstrezi
    Pentru viitorie, apoi să depărtezi
    Tot răul de-nainte-i și orice-mpiedicare,
    Căci altfel este numai zadarnică lucrare.




Prefata autorului
Satira I - Catre mintea sa
Satira II
Satira III - Catre Teofan arhiepiscopul Novgorodului
Satira IV - Catre muza sa
Satira V
Satira VI
Satira VII - Catre cneazul Nikita Iurievici Trubetkoi
Satira VIII
Oda I
Oda II
Oda III
Oda IV
Fabula I - Focul si statuia de ceara
Fabula II - Serpele si matca de albine
Fabula III - Camila si vulpea
Fabula IV - Uliul, paunul si cioful
Fabula V - Soarecul de tara si cel de oras
Fabula VI - Stigletul si canarul
Epigrame
Epistola I - Catra cneazul Nikita Iurievici Trubetkoi
Epistola II - Catra versurile mele


Aceasta pagina a fost accesata de 602 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio