Autori > Alecu Donici
Epigrame
La un egoist
Critică și sfătuiește Cleandru pe-oricine vede,
Unu-i leneș, altu-i grabnic, celălalt drept nu mai șede;
Cesta reguli nu păzește,
Cela nu se îngrijește
De nimic; ș-a lui purtare a să-l ducă la pieire.
Dar când ar vrea să se vadă și el fără părtinire,
Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată,
Ci egoismu-l îmbată.
Pesemne în lumea asta așa e dat să fim noi;
Un orb când duce pre altul, cad în groapă amândoi.
La icoana sfântului Petru
Ce stai cu cheia, Petre? - În rai voi să slobod
Răsăriteana ceată. - Dar celălalt norod
Ce-n lanțurile Papei s-au prins așa ușor?
- Eu n-am cu dânșii treabă; ei au chelarul lor.
La brut
Că ești cuminte, Brute, toți oamenii gândesc,
Că ești un nerod însă eu nu mă îndoiesc;
De-or întreba pricina, o pot spune de rost:
Când taci tu ești cuminte, iar când grăiești, un prost.
La Lida
Pentru ce Druz ia pre Lida, o bătrână hârcă, sură,
Ce în gingini molfăiește neavând nici un dinte-n gură?
- Pentru că plăcerea-i este să adune-anticități,
Vrea să aibă și pre Lida printre alte rarități.
La Erazdu
Prietene Erazde, ești prea capricios,
Privesc că nici o fată nu poate să-ți mai placă;
Cu toate-ai fost în vorbă și fără vrun folos.
Una nu e frumoasă, alta e prea săracă,
Aceasta n-are zestre sau nu-i de măritat,
Tot alegând nevastă, ai rămas ne-nsurat.
La cititorii satirelor
N-am voit cu-a mele satiri eu pre nime a jigni,
Ci defecte urâcioase m-am silit a prihăni;
De aveți însă dorință a nu vă cunoaște-n ele,
Vă-ndreptați, dacă se poate, de năravurile rele.
La Leandru
Cinci ceasornici de perete, și vro cincisprece de masă
Și de buzunar Leandru are întru a sa casă;
Toată ziua el nu face decât tot le regulează
Înapoi sau înainte, le întoarce și le-așează.
Din această osteneală ce folos poate să-i vie?
Nici un om ca dânsul bine câte ceasuri sunt nu știe.
La un nou boierit
Între numărul cel mare de boieri ce-avem, Silvan
Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman.
Oare pentru ce la oameni nu voiește să se-nchine?
- De când vindea lapte-n piață, el încă n-a uitat bine;
Cofăieșul de pe capu-i să-ngrijește-a nu scăpa,
Pentru-aceea el la nime nu-ndrăznește-a se pleca.
Prefata autorului
Satira I - Catre mintea sa
Satira II
Satira III - Catre Teofan arhiepiscopul Novgorodului
Satira IV - Catre muza sa
Satira V
Satira VI
Satira VII - Catre cneazul Nikita Iurievici Trubetkoi
Satira VIII
Oda I
Oda II
Oda III
Oda IV
Fabula I - Focul si statuia de ceara
Fabula II - Serpele si matca de albine
Fabula III - Camila si vulpea
Fabula IV - Uliul, paunul si cioful
Fabula V - Soarecul de tara si cel de oras
Fabula VI - Stigletul si canarul
Epigrame
Epistola I - Catra cneazul Nikita Iurievici Trubetkoi
Epistola II - Catra versurile mele
Aceasta pagina a fost accesata de 575 ori.