Autori > Stefan Iosif


Apostolul - Fragment 11




XI.

Isi aminti tot ce-i spusese
Piosul profesor
Cand si-a luat ramas bun de la el
Si i-a dat bani;
Isi aminti cu drag
De sfaturile lui.
Intra in scoli
Si invata cu sarguinta,
Si stralucea intre tovarasi
Ca luna intre stele.
Il admirau, ci nu-l iubeau colegii,
Caci inaltimea sufletului sau
Ii apasa prea tare;
Batjocura si pizma
Se ridicara impotriva-i
Si indreptara catre el
Sagetile lor otravite.

-De ce vreti voi sa ma jigniti?
Graia el bland, cu inima deschisa,
Adeseori catre baieti.
De ce ma vatamati, prieteni?
Eu nu invat pe seama mea,
Ci pentru voi invat.
Un altul va culege roadele
Invataturii mele,
Oricine altul, dar nu eu.
Dac-ati ceti in sufletul meu bine,
V-ati alipi de mine, dragii mei,
Si m-ati iubi atuncea deopotriva
Cum va iubesc si eu,
Si n-ati taia cu ura crangile
Ce vor aduce-odinioara
Dulci roade, dulce umbra voua,
Sarmani baieti, nestiutori ce sunteti!
Dar trebuie sa ma iubiti,
Odata tot ma veti iubi!

Ci rasete urmau
Acestor fel de vorbe,
Si ironia il ranea adanc.
Si s-a salbaticit incet de oameni,
Tot mai adanc s-a coborat in sine,
Si-i ocolea pe toti ... avea doar un prieten:
Singuratatea fara de prieteni;
Traia intre icoanele acelea
Pe care lumea le socoate
De fantasmagogii deserte,
Ci despre care el stia
Ca vietuiesc aievea;
Icoana lumei viitoare
Se oglindea in mintea lui.
Acolo, in singuratate,
Cetea nepregetat
Cum ar ceti un musulman Coranul,
Cum ar ceti evreul Biblia,
Asa cetea el zi si noapte
Istoria acestei lumi.
Istoria lumii! Ce minunata carte!
Tot altceva ceteste fiecare
In cartea asta.
Unuia slava, altuia blestem,
Unuia viata, moarte altuia,
Unuia-i zice astfel si-i intinde spada:
"Te du si lupta! Tu nu vei lupta in van.
Folositor esti omenirii".
Altuia: "Tu arunca spada,
Zadarnic ai lupta,
In veci va fi nefericita lumea,
Cum e de mii de ani incoace".

Ce a ceti intr-insa tanarul,
Si ce si-a zis, cand a inchis
Cu maini tremuratoare cartea?...
A zis asa:
"E mica poama strugurul
Si tot ii trebuie o vara pan' se coace.
Pamantu-i tot o poama,
O poama uriasa,
Si daca vrei boabe
Ii trebuie o vara, dar pamantului?
Vor trece mii de ani ori poate miliaone,
Odata totusi se va intampla,
Si oamenii atuncea ferice vor petrece
Pan' la sfarsitul lumii.
Se coace strugurul in razele de soare.
Ci pan' sa fie dulce, cate raze
Si-au risipit caldura vietii lor?
Atatea mii, atatea milioane raze...
Pamantul tot de raze e-ndulcit, dar
Nu-s razele de soare, ci
Sunt sufletele oamenilor.
O raza-i orce suflet mare, dar
Numai sufletul mare, si
Sunt rare sufletele mari;
Cum ati dori voi asadara ca
Pamantul sa ajunga mai curand
O poama coapta?
Simt ca si eu-s o raza
Ce nu se pierde in zadar.
O zi traieste raza;
Stiu ca atnci cand va sosi
Culesul cel de veci
De mult voi fi apus,
Si opera-mi de-o zi
S-o pierde-n munca uriasa,
Dar constiinta-mi da
Puterea vietei, mortei linistire,
Ca si eu, si eu sunt o raza!
La munca dar,
La munca, suflete!
Problema-i mare, timpul zboara
Si viata-i scurta.
Ce tinta are lumea? Fericirea!
Un drum spre asta? Libertatea!
Sa lupt dar pentru libertate,
Cum au luptat atatia inca!
De e nevoie, sangerez
Precum au sangerat atatia!
Primiti-ma, eroi ai libertatii,
Primiti-ma in randurile voastre,
Credinta jur in sfantul vostru steag,
Si daca e macar o picatura
De indoiala in sangele meu,
O izgonesc afara, chiar d-ar fi
In mijlocul inimei mele!"

Asa jura ... suflet de om
Nu auzise aste vorbe,
Dar Dumnezeu le auzi din cer,
Lua in mana-i cartea sfanta, unde
Stau insemnati martirii,
Si scrise-ntr-insa numele: Silvestru.







Apostolul - Fragment 09
Apostolul - Fragment 10
Apostolul - Fragment 11
Apostolul - Fragment 12
Apostolul - Fragment 13
Apostolul - Fragment 14
Apostolul - Fragment 15
Apostolul - Fragment 16
Apostolul - Fragment 17
Apostolul - Fragment 18
Apostolul - Fragment 19
Apostolul - Fragment 20


Aceasta pagina a fost accesata de 522 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio