• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Apostolul - Fragment 18

XVIII.


Sunt zece ani de cand
Sta intre cele patru ziduri!
Si zece ani sunt multi, chiar cand esti liber.
Dar acolo, in groaznica celula!
Cum ii crescuse barba, parul!
Adesea se uita sa vada, nu e alb?
Si totdeauna negru il vedea,
Dar era alb ca iarna tot,
Decat in bezna nu se cunostea.

Sunt zece ani, si pentru el
N-au fost decat o nesfarsita noapte,
Si astepta mereu s-apara zorile...
I se parea adesea ca
De veacuri sta, de mii de ani,
Acolo, si ca lumea a trecut de mult
De ziua si de apoi, de mult
S-a prabusit pamantul,
Si numai inchisoarea a ramas
Si l-au uitat pe el in inchisoare!
In inima-i murise suferinta
Si nu mai blestema pe Dumnezeu.
Ca nu-i venea in minte Dumnezeu,
Nici om, nimic...
Murisera in el parerile de rau,
Doar uneori plangea, atuncea cand
Se destepta din vis; din cand in cand
Il cerceta acea frumoasa aratare.
Icoana vecinic adorata a iubitei lui,
Dar cum se destepta,
Pierea vedenia in intuneric...
Atunci plangea robul, plangea.

Dar pentru ce nu-l cerceta baietul lui?
Ca el avea si un baiet:
De ce nu s-arata lui niciodata?
Asa se intreba si isi raspunse:
"Traieste inca fiul meu; aci
Vin numai morti
Vii numai tu, bland inger!
Traieste ... Trebuie sa fie mare,
Dar ce s-o fi ales din tine,
Sarman copil orfan al meu?
O, cine stie unde l-a impins mizeria,
O fi ajuns talhar si a pierit in streang...
Dar daca a urmat opera mea,
Si-acuma zace sub pamant,
Inchis si el ca tatal lui?
Si poate chiar in inchisoarea asta,
Si poate e vecinul meu?
O, fiul meu, ma mai iubesti?
Iti mai aduci aminte tu de mine?"

Dar ia auzi, ce zvon, ce note stranii!
Asculta robul, tot mai mult asculta,
Si e atat de adancit in ascultare,
Ca nu cuteza nici sa mai respire,
Si sufletu-i inchis se lumineaza,
Cum se deschide floarea-n soare,
Si prinde robul sa zambeasca
Intaia oara dupa zece ani!
O pasarica s-a oprit pe zidul temnitei,
Aproape de fereastra,
Acolo sta si canta mica pasare:
Ah, dulce, dulce ciripeste!

Si zise robul, ori gandi numai,
Nu indraznea sa spuie-o vorba,
Ca nu cumva sa fuga micul oaspe!
"Oh, Doamne, Doamne, ce bine ma simt!
Aud intaia oara ciripiri
De cand traiesc aci,
Si-i mult, asa de mult, d-atunci!
Mai canta, pasarica draga, canta!...
Cand te ascult, mi-aduc aminte
Ca am trait si eu odata, ca
Si azi traiesc,
Imi vine-n minte tineretea,
De mult pierduta tinerete.
Frumoasa primavara, floarea
Acestei primaveri, frumoasa dragoste!
Mai canta, pasarica draga, canta!...
Tu-mi redestepti durerile,
Dar totodata ma si mangai!
Si o durere mangaiata
Mai dulce e ca bucuria.
Mai canta, pasarica draga, canta!...
Dar cine te-a trimes aici?
Cine ti-a spus sa te cobori
Pe zidurile astea negre, unde
Blestemul doar coboara?...
O, Doamne sfinte, presimtirea asta
Pe mine ma omoara,
Cu fericirea ei prea mare ma omoara!
O presimtire am
Ca voi fi liber,
Si n-o sa mor sub boltile acestea, ci
Sub cerul liber si frumos...
Tu, pasare ciripitoare,
Tu, liber calator din lumea libera,
Tu esti solia libertatei!
Asa e, simt ca e asa,
Fii tare, inima, de nu te-a frant durerea,
Sa nu te-omoare bucuria.
Satula-i lumea
De jug si de ticalosie,
Si mai intai deschide portile
Mormintelor acestora.
Acei ce pentru libertate
Au patimit
Vor plange cei dintai de bucurie!
Tu, pasare ciripitoare,
Tu, liber calator din lumea libera,
Tu esti solia libertatei!"

In broasca portei scartaie o cheie,
Si pasarica zboara speriata;
Deschisa-i poarta, temnicerul
Ii spune robului: - Esti liber,
Gemu de bucurie robul
Si s-apuca de cap cu manile,
Parca voia sa-si tie in loc mintea,
Ce incepea sa-l paraseasca.

-Aci-i! striga copilaros de vesel,
Aci e! N-o lasai sa zboare,
Nu am innebunit ... Stiu tot
Ce s-a intamplat: sunt liber...
E liber deci poporul, patria?
-Ce ai cu patria, nemernice,
Raspunse temnicerul mormanind,
Fii multumit ca tu esti liber...

Dar robul nu-l mai auzi, ca mintea lui
Era departe ... intr-o clipa
Cutreierase jumatate lumea
Si cauta mormantul
In care doarme dulcea lui iubita.
"Intai la tine, moarta scumpa sufletului meu,
Intai la tine; cum m-ai cautat,
Asa am sa te caut eu acum,
Ca sa sarut pamantul
Ce-ti da odihna tie!...

Oh, ce mult tine pana sa-mi dezlege
Din lanturi mainile, picioarele;
Mai lungi sunt clipele acestea
De cum au fost tot anii lungi si tristi
Din inchisoare!"






Apostolul - Fragment 09
Apostolul - Fragment 10
Apostolul - Fragment 11
Apostolul - Fragment 12
Apostolul - Fragment 13
Apostolul - Fragment 14
Apostolul - Fragment 15
Apostolul - Fragment 16
Apostolul - Fragment 17
Apostolul - Fragment 18
Apostolul - Fragment 19
Apostolul - Fragment 20


Aceasta pagina a fost accesata de 457 ori.