Autori > Mihail Sebastian

Jocul de-a vacanta - Actul 01 - Scena 14

ACTUL I

SCENA 14

Aceiași, fără Jeff

Corina (se întoarce către mecanic): Uite, telefonul e colo. Crezi c-o să fie mult de lucru?

Mecanicul: Să vedem. (Se apropie de aparat, își scoate uneltele, deșurubează. Corina, lângă el, urmărește cu atenție operația, în timp ce-i vorbește.)

Corina: Ai venit cu autobuzul?

Mecanicul: Cu autobuzul… Numai că nu știam un’ să cobor. M-a dus, hăt departe, pân’ la Trei Izvoare, și d-acolo a trebuit să mă-ntorc pe jos. Am tot întrebat pe unul, pe altul, nimenea nu știe de pensiunea asta. Se vede că nu-i de mult pe aici.

Corina: S-a clădit astă-primăvară.

Mecanicul: Așa da. Că eu altminteri mă cunosc prin locurile astea. (A demontat cu totul telefonul.) Hi, drăcia dracului!.

Corina: Ce s-a întâmplat?

Mecanicul: Telefonul ăsta…

Corina: E grav? Nu poți să-l dregi?

Mecanicul: Ba bine că nu. Până numeri trei, e gata. Da să știți că aici a umblat cineva. Zău așa. Parcă-ntr-adins a făcut.

Corina (aruncă o privire scurtă spre Stefan).

Mecanicul: Vedeți șurubul acesta? 9Corina privește foarte atentă, absorbită de explicație.) L-a clătinat din loc, și s-a terminat.

Corina: Și nu se poate pune la loc?

Mecanicul: Ba l-am pus. Asta-i tot. (Învârtește manivela telefonului.)

Corina: Ce faci acum?

Mecanicul: Chem Oficiul Gheorghieni. Să vedem dacă răspunde.

Corina: Spune-i, te rog, domnișoarei de acolo că aștept un telefon azi dimineață.

Mecanicul: Alo! Alo! Oficiul… Alo! Gheorghieni… Domnișoara Bözsi… Da, eu… N-a fost nimic… Da, da, ascultă, e aici cineva care așteaptă un telefon… Să-i dai legătura când o veni… (Închide telefonul, apoi către Corina:) S-a făcut.

Corina: Acuma, dacă ai vrea — nu știu dacă te pricepi — dacă ai vrea să te uiți puțin la aparatul ăsta de radio, că nu merge deloc.

Mecanicul: Se poate sa nu mă pricep? Eu sunt de la București, domnișoară. (Se apropie de radio și-l cercetează, demontându-l.) A! Bine că-mi adusei aminte. A zis domnul diriginte de la Gheorghieni de la Poștă, că ce să facă cu scrisorile?

Corina: Care scrisori?

Mecanicul: Scrisorile pentru pensiunea Weber… S-au strâns vreo douășpe pân-acum.

Corina: Cum ce să facă? Să le trimită aici.

Mecanicul: Păi, le-ar fi trimis el, da’ a venit un domn de la dumneavoastră și a zis să le țină acolo.

Corina: Ce să țină?

Mecanicul:. Scrisorile. Zicea că jurnalele să le trimită-napoi la București, că nu mai e nevoie de ele, și scrisorile să le țină la Poștă la Gheorghieni, pân-o veni cineva să le ia…

Corina: Un domn? A spus asta un domn?… Da… da… adevărat… uitasem.

Mecanicul (care între timp a terminat examenul aparatului de radio): Cu ăsta e mai greu, cu aparatul ăsta. E de lucru. Antena unde e?

Corina: Sus, pe acoperiș.

Mecanicul: Pot s-o văd?

Corina: Sigur. Uite, du-te dumneata pe aici, pe la bucătărie. E o fată acolo. O cheamă Agnes. O să-ți dea o scară și tot ce-ți trebuie.

Mecanicul (și-a luat lada cu unelte și iese): Mă-ntorc mai târziu.