Autori > Mihail Sebastian

Jocul de-a vacanta - Actul 03 - Scena 12

ACTUL III

SCENA 12

Corina, Stefan

Corina (se apropie de el și-l sărută): Așa de rece? Așa de departe?

Stefan: Nu te recunosc, Corina. În rochia asta, cu pantofi, cu poșetă, cu pălăria asta, nu te mai recunosc. Parcă ești o fată întâlnită pe stradă, o fată frumoasă, după care întorci capul…

Corina: …și pe care o uiți…

Stefan: …pentru că a trecut mai departe, pentru că n-a vrut să se oprească.

Corina: …i-a fost frică să se oprească.

Stefan: Corina, te voi căuta…

Corina: Și eu te voi căuta, dragul meu… Dar te voi găsi? Niciodată n-am visat un vis de două ori.

Stefan: Un vis din care fugi de bunăvoie…

Corina: Pentru ca să nu se sfârșească singur. Voi reveni, Stefan. Totdeauna. Mereu. Va fi de-ajuns să închid ochii, pentru ca să revin. Și tu vei fi mereu aici, pe terasă, la locul tău pe șezlong, cu cartea în mână, leneș, visător și prost-crescut, cum te-am cunoscut în prima zi. În prima zi… Stefan! Vreau să-ți fac o ultimă rugăminte. O ultimă copilărie.

Stefan: Spune.

Corina: Nu veni cu mine la autobuz. Rămâi aici. Vreau să mă despart de tine aici. Uite-ți cartea. Uite-ți ochelarii de soare. (S-a apropiat de șezlongul lui, îl mângâie ca pe un om, cu gestul obișnuit al lui Stefan.) Șezi! Ca atunci. Ca în prima dimineață. Și citește. (Îi deschide cartea, el o privește și întoarce capul după ea.) Uită-te în carte, nu la mine. Te rog, Stefan, promite-mi că n-ai să ridici capul. Rămâi așa. Poate că nici eu n-am fost altceva decât o fată dintr-o carte, din cartea pe care o citești… Poate că, într-adevăr, totul n-a fost decât o părere, o glumă, un joc. (Se depărtează ușor de el, privindu-l mereu, până ce iese din scenă, în timp ce foarte încet se lasă cortina.)

SFARSIT