Autori > Eugen Lovinescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Camil Petrescu
Drama in trei acte Suflete tari (1922) a pus dintr-o data in circulatia teatrala pe Camil Petrescu. "Suflete tari" sun Ioana Boiu, jupanita orgolioasa, voluntara, dar si romantica, si Andrei Pietraru, bibliotecarul plebeu indragostit de dansa. Pivotul piesei sta in cucerirea fetei trufase de timul deodata exasperat. Neverosimila prin situatia si caracterele eroilor, cucerirea se desavarseste totusi in actul al doilea fara sa siluiasca prea mult credibilitatea. Pentru construirea piesei - aproape un act - au slujit si elementele luate din Le Rouge et le Noir si maniera forte in genul bernsteinian, folosita cu un mestesug aproape precoce. Ceea ce urmeaza dupa marele act al cuceririi e mai putin interesant: sovairile eroului revenit la timiditatea lui nativa, lipsa d etact fata de batranul Matei Boiu, desperarea de a se vedea surprins de Ioana dand o sarutare cameristei ce-l iubise platonic si acum pleca pentru totdeauna si sinuciderea lui in fata dispretului Ioanei, ni-l arata nu numai un suflet "slab", ci si putin interesant, Ramane din scena un act de intensitate dramatica, gradata cu destoinicie tehnica; o vioiciune de dialogprezenta oriunde si schitarea unor figuri secundare, cum e batranul Matei Boiu si Culai Darie, prietenul timidului indraznet numai pentru o noapte. Andrei Pietraru.
Faptul de a i se fi recunoscut unanim putinta de constructie scenica in felul bernsteinian, pe care o dispretuiesc toti cei ce n-o poseda, l-au determinat, probabil, pe scriitor, sa paraseasca genul genul "teatral", cu care isi castigase succesul, pentru a ne da piesa Mioara, in 3 acte si 4 tablouri (1926), cu foarte putin teatru si cu multa analiza psihologica, potrivita unei naratiuni epice. Subiectul e conflictul ivit in casnicia tinerilor casatoriti Radu si Mioara - la temelia caruia e desfigurarea eroului prin pierderea unui ochi. Studiul deformarii unui caracter si al dezagregarii lui prin infiltratia geloziei morbide (studiu pe care scriitorul l-a reluat apoi si intr-un roman) este, cu siguranta, bine facut, cu acele neinsemnate amanunte, care rod si transforma substanta sufleteasca. Tratarea este insa epica, statica, pulverizata in scene fara consistenta, privite in izolarea lor; cu toate calitatile ei literare; piesa nu putea reusi pe scena.
Numai dupa cativa ani, pe scena unui teatru particular, si-a putut juca autorul coemdia in trei acte Mitica Popescu, in care, intr-un cadru de situatii amabile, se desprinde o realitate sociala romaneasca, un tip de o specialitate oraseneasca sau numai ur bucuresteana, ce s-ar parea ca tinde sa devina expresia imperativa a romanului citadinizat si, mai ales, cafenalizat; amestec de flecareala, de dorinta de a epata, de butada fanfarona, cunoscute si din Caragiale, caruia scriitorul i-a adaugat, ca element inedit, bunatatea ascunsa din pudoare. Mitica se lauda, asadar, cu ceea ce nu ar esi isi acopera si cu discretie virtutile reale - in situatii usoare si in miticisme spirituale, dar de esenta psihologica. Piesa a fost insa prea usor tratata in vodevil si neverosimil pentru ca acest Mitica, sporit sufleteste, reabilitat, sa-l intunece pe vechiul Mitica, simplu garscon usuratec, integrandu-se sub forma aceasta mai complexa si mai onorabila in galeria tipurilor nationale.
Actul venetian, jucat tarziu pe scena Teatrului National, act evocativ al atmosferei epocii, de violenta, dar si de nuante psihologice, saturat insa de prea multa literatura romantica, s-a dovedit prea lung si poate chiar prea melodramatic pentru a fi avut succesul sperat de toti in anii de asteptare - iar ultima mare lucrare a acestui scriitor, prin esenta dramatic, Danton, admirabila evocare si chiar reconstructie a Revolutiei franceze, asteapta sau, mai bine zis, nu mai asteapta, de aproape zece ani, pentru a fi reprezentata.
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Anton Holban
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Camil Petrescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Gib Mihaescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Hortensia Papadat-Bengescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Ion Marin Sadoveanu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Ion Minulescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Liviu Rebreanu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Lucian Blaga
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Tudor Musatescu
Aceasta pagina a fost accesata de 712 ori.