• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Tudor Musatescu

Poet (Vitrinele toamnei, 1926), umorist foarte gustat si abundent prin ziare, reviste si volume (Nudul lui Gogu, Ale vietii valuri, 1932), romancier de intriga, structural (Mica publicitate, 1935), punctul de plecare al carierei dramatice a lui Tudor Musatescu se confunda cu punctul de plecare al insesi activitatii literare T.T.R. (1 acte in versuri) si Datoria (drama in trei acte) jucate la Craiova, dateaza din 1925. Nu le-am vazut si niciunu cred sa fi fost publicate. Cunosc din literatura si le-am si vazut Pantarola (comedie in 3 acte, Teatrul Mic, 1928) si Sosesc diseara (comedie in 3 acte. Teatrul Regina Maria, 1932, reluata la Tetarul National, 1936, sub titlul Chestiuni familiare) - ce prefigureaza maniera si talentul scriitorului in a combina situatii comice, fireste arbitrare, impanate cu vorbe de spirit de toate gusturile si calitatile. Pantarola, mai ales, cu atatea insusiri de vodevil, parea destinata unui mare succes, care, din neprevazutul ce se amesteca in toate evadarile teatrale, n-a venit. Cu un efect mai cenusiu la lectura, reprezentat pe scena Teatrului National in 1932, Titanic Vals a repurtat, in schimb, unul din cele mai mari succese cunoscute in istoria teatrului nostru. Cu elemente de vodevil si de burlesc, aceasta comedie ne zugraveste si icoana unei familii de mic functionar provincial in ce are ea mai caracteristic: o socara clasica ce dicteaza in casa (Chiriachita), o sotie energica si domnisoare (Dacia), un sot, om cumsecade, dar anulat in viata conjugala de vointe mai puternice deat a lui (Spirache), patru copii: Sarmisegetuza, Gena, Traian, Decebal, individualizati strict, june puslamale, afara de Gena, dintr-o prima casatorie a lui Spirache, rezervata, discreta, nobila. In sanul unui mediu atat de mediocru, cade norocul unei mosteniri de multe milioane; celelalte doua acte urmaresc transformarile aduse de un eveniment atat de neasteptatunor oameni proiectati in avere si vaza sociala. Schimbarea e viu zugravita, cu un umor iesit si din cuvinte, dar si din situatii, ce au provocat rasul pana si in scenele aproape mute (cum e scena finala a fotografierii familiei dupa succesul electoral al lui Spirache) - ceea ce dovedeste ca elementul comic e atat de binerisipit in incheieturile intregii piese incat putin mai trebuie pentur explozia rasului. Reluati dupa un numar mai mare de ani, in cadre de viata sociala mai largi, cu conflicte politice si amoroase mai complicate, dar si mai sarjate, aceiasi eroi nu s-au mai bucurat de aceeasi primire in Escu (1933), desi umorul nu era intru nimic mai scazut. Voind mai mult, punand chiar si o problema, cu toate ca mediul vietii de noapte oferea unele elemente comice, Licuricii (1934) si-au stins repede farurile. Aceste doua piese nici n-au fost, dealtfel, publicate.





Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Anton Holban
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Camil Petrescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Gib Mihaescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Hortensia Papadat-Bengescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Ion Marin Sadoveanu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Ion Minulescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Liviu Rebreanu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Lucian Blaga
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Tudor Musatescu


Aceasta pagina a fost accesata de 664 ori.