Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 10

ACTUL I

SCENA 10

Seful — Pascu — Profesorul — apoi D-ra Cucu

Profesorul

(Vine grabnic din stânga, pe peron, trece prin fața ferestrei, intră): Domnu Pascu. Aici erai? Credeam că n’ai venit?

Pascu
Se poate, dom’ Profesor?

Profesorul
Te-am căutat pe peron, afară, la trăsuri.

Pascu
Învălmășeală mare.

Profesorul
(Încet îngrijorat): Ai adus?

Pascu
(Întinzându-i pachetul): Poftim.

Profesorul
(Luând pachetul, rămâne o secundă nemișcat). Mulțumesc… Da… Mulțumesc… (Se uită la pachet, pe urmă la cei doi. Pe urmă trecând spre stânga, aproape de fereastră, la lumină, desface repede pachetul și scoate de acolo un volum mare, pe care-l râsfoește cu înfrigurare, ca și cum ar căuta o anumită pagină, un anumit lucru. Seful și Pascu schimbă priviri intrigate).

Pascu

(Scoțând din validă un alt pachet): Uite și pachetul cucoanei d-tale, dom’ Șef. L-am învelit în hârtie albastră, să nu le ‘ncurc.

Seful

Bravo! Să trăești. îmi pare rău că nu e nevastă-mea aici, că te opream la masă. Avem o rață pe varză o minune! A rămas dela prânz.

Pascu

Las-o pe altădată, că acuma sunt grăbit. Nu vezi câte bagaje am?

Seful

(Ieșind în prag): Ichime! Ichime! Ia pune mâna pe geamandanul lui domnu Pascu și du-l la trăsură. (Ichim vine din stânga, ia geamandanele lăsate pe peron în fața ușii și dispare tot în stânga. In acel timp, din dreapta, pe peron, apare d-ra Cucu.)

Pascu

Săru’ mâna d-ră Cucu. Să poftești mâine la magazin. Am adus noutăți.

D-ra Cucu

Nu mai calc în magazinul d-tale. Ai vândut fetelor dintr’a opta ruj de buze.

Pascu

Păi de! domnișoară Cucu. Eu sunt magazin general. Vând de toate și la toată lumea.

D-ra Cucu

Las’ că discut eu cazul d-tale. (Amenințătoare): In conferință!

Pascu
Îmi pare rău. Eu sunt magazin general… Vă salut. Mă duc… dom’ Profesor Miroiu? Nu veniți în târg? Vă duc cu trăsura.

Profesorul
(Cufundat în lectură, o clipă nu aude nimic. Pe urmă abia tresare, parcă l-ar fi strigat cineva din somn): Cum? (Privire vagă, năucită, apoi se reîntoarce la cartea lui).

Pascu
(Schimbă o nouă privire nedumerită cu Seful și ridică din umeri): 22 de mii.

Seful
22.

Pascu
Am plecat. M’am dus. Vă salut.

Seful
Salutare, dom’ Pascu, salutare. (Pascu pleacă prin stânga).

D-ra Cucu
Mă duc și eu. Dar am o rugăminte, domnule Ispas.

Seful
La ordin.

D-ra Cucu
Dacă vezi o elevă de-a noastră, ia-i numărul.

Seful
II iau. Dar nu mai stai la acceleratul de Sinaia?

D-ra Cucu
Nu că e târziu. Și uite, se întunecă. (Intr’adevăr, de câteva clipe lumina a început să scadă): Domnule Miroiu. Mergi în oraș? (Profesorul nu aude. E absorbit de lectură).

Seful
(Încet): D-ră Cucu! Știi d-ta ce carte citește Profesorul?

D-ra Cucu
De unde să știu? (Cu dispreț): O carte de-ale lui.

Seful
Știi cât costă? Știi câți bani a dat pe ea? (Tăcere pentru a-și pregăti lovitura). 22 de mii de lei.

D-ra Cucu
(Speriată): Nu mai spune.

Seful
Pe ochii mei (Repede, explicațiuni): Mi-a spus Pascu că el i-a adus-o dela București, 22 de mii. 22 de hârtii de câte o mie.

D-ra Cucu
E nebun.

Seful
Nu e lucru curat.

D-ra Cucu
(Făcând un pas): Stai că-l întreb.

Seful
(Oprind-o): Nu. Lasă-mă pe mine. Îl descos eu. Cu binișorul.

D-ra Cucu
22 de mii! Ce-o să fie mâine în cancelarie.

Seful
In cancelarie? Ce-o să fie în tot târgul!

D-ra Cucu
Eu nu mai stau. Nu, nu mai stau. La revedere, domnu Ispas… (O ia repede spre stânga): 22 de mii…

(Trece prin față ferestrelor, dispare)