Autori > Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 11

ACTUL I

SCENA 11

Seful — Profesorul

Profesorul a rămas lângă fereastră cu totul cufundat în carte. Nu aude nimic, nu vede pe nimeni.

Lumina a scăzut și mai mult. Seful îl privește în tăcere câteva secunde, pe urmă se apropie de el.

Seful
(Încet, cum ar trezi pe cineva din somn, îl bate pe umăr): Dom’ Profesor? Să-ți aprind lampa.

Profesorul
(Tresărind, năuc): Cum?

Seful
Zic, să-ți aprind lampa. S’a întunecat.

Profesorul
Nu, că mă duc.

Seful

Dar de ce? Stai aici liniștit.

Profesorul

(Strângând în mâini cartea, cu oarecare neliniște): Am de lucru… Am de citit…

Seful

Tocmai d’asta zic și eu. Iți aprind lampa… și nu te turbură nimeni. (Aprinzând o lampă de petrol, cu abatjour de pe birou): Mergem împreună mai târziu… Te duc eu în oraș. Ei, ia șezi… șezi.

Profesorul

(Puțin năucit, ezită… parcă ar pleca, dar cercul galben de lumină al lămpii îl atrage, deschide cartea din nou, o răsfoeste înfrigurat).

Seful

(Se îndreaptă spre ușă și strigă din prag): Ichim! vezi de lampioane. Și aprinde felinarul pe peron…

Acuma pică acceleratul și ne găsește cu felinarul stins… (Reintră, se apropie de profesor și se uită peste

umărul lui în carte): Frumoasă carte, dom’ Profesor?

Profesorul

(Tresărind): Cum?

Seful

Zic, frumoasă cartea pe care-o cetești?

Profesorul

(Evasiv): O carte veche.

Seful

De! Cărțile ca vinul. Cu cât îs mai vechi, cu atât îs mai ale dracului… Aveam și eu una mai de

mult, cu poze. Tu! ce poze!… A d-tale are poze?

Profesorul

Da. Adică nu… Niște planșe, niște hărți.

Seful

(Schimbare de ton): Dorn’ Profesor! Să nu te superi că te‘ntreb. E adevărat?

Profesorul

Ce?

Seful

22.000 ai dat pe ea?

Profesorul

De unde știi?

Seful

Păi dacă n’oi ști eu, cine să știe? Nu stau toată ziua aici la gară? 22?

Profesorul

(Simplu): Da.

Seful
Păi nu e mult?

Profesorul
Este… dar… ce era să fac ? Aveam nevoie de ea…

Seful
Ce-o să spue lumea în târg?

Profesorul
Ce să spue?

Seful
Păi de! 22 de mii sunt bani. Și, ca omu, te întrebi? de unde?

Profesorul
Am strâns. Economii, lecții particulare… de ani de zile aștept… (Puțin jenat) și m’am și împrumutat.

Seful
(Dojenitor): Păi vezi!

Profesorul
Dar mâine e întâiu… iau leafa dela liceu… și plătesc.

Seful
Patimă mare, dom’ Profesor… (Cu alt ton): Da barem face? Ce scrie în ea? Despre ce e vorba?

Profesorul
(Bănuitor, se ridică): E târziu… Mă duc.

Seful
Așteaptă, frate, că mergem împreună. Numai să treacă acceleratul și închid prăvălia.

Profesorul
Închizi ?

Seful
Adică, vorba vine. Până la noapte, la 11,35 nu mai am niciun tren. Și pe urmă-mi ține locul Antoniu, impiegatul.

(Între timp lumina a scăzut mult. Peronul aproape nu se mai vede prin fereastră. Se deslușește totuși umbra lui Ichim, care apare din stânga, cu un baston de lampagiu fi se oprește în fata felinarului)