Autori > Mihail Sebastian


Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 02



ACTUL II

SCENA 02


Profesorul - D-ra Cucu - Udrea


D-ra Cucu
(Intrând prin dreapta, e gata să se împiedece de stropitoarea rămasă lângă ușă): Ce e cu stropitoarea asta cu apă aici?

Profesorul

(Încurcat, venind după ea): Vroiam… Voiam să mă spăl.

D-ra Cucu
(Severa): D-ta te speli noaptea?

Profesorul
Da… însfârșit… uneori…

Udrea
(45— 50 de ani, "boem" de provincie, fără exagerare caricaturală însă, intrând): Păcat că n’ai fost la cinematograf. A fost frumos… frumos de tot. (Gata să povestească): Să vezi… El…

Profesorul
Lasă că-mi povestești mâine… Acum…

D-ra Cucu
(A înaintat în centrul încăperii, s’a oprit, miroase în aer): Dar ce e mirosul ăsta aici? (Adulmecă bănuitoare
aerul, trage pe nas): Miroase a ceva… a parfum.

Profesorul
Nu simt nimic.

D-ra Cucu
Cum nu simți? Miroase de te amețește.

Profesorul
Poate florile… Grădina… E fereastra deschisă.

D-ra Cucu
(Aplecându-se peste pervazul ferestrei, trage pe nas de câteva ori): Nu. In grădină nu miroase. Aici. (Face
câțiva pași prin odaie, intrigată).

Profesorul
D-ră Cucu… nu te supăra… e târziu… aș vrea să știu… cărui fapt datorez… înțelegi… la ora asta…

D-ra Cucu
Să nu ne grăbim. S’o luăm încet. (Ia loc pe un scaun): Domnule Udrea, ai cuvântul. (Udrea ia și el loc.
Singur Profesorul a rămas în picioare între ei, uitându-se dezolat, când spre unul, când spre celălalt, când cu mare neliniște spre ușa din stânga).

Udrea
(Cam jenat): Să vezi. Eu am fost la cinematograf.

Profesorul
(Nervos): Udrea, te Rog… scurt. Repede.

Udrea
Ei!... Și acolo am întâlnit-o pe D-ra Cucu.

D-ra Cucu
(Isbucnind): Da! Pe mine. Fiindcă tot eu săraca trebue sa fac poliție și la gară și la grădina publică, si
la cinematograf. Șapte fete am prins în sală. (Numărându-le pe degete): Iliescu dintr’a cincea, Ulmu
dintr’a șasea, Tatovici dintr’a patra B…

Profesorul
(Întrerupând enumerarea): D-ră Cucu… Dă-mi voie… eu cred…

D-ra Cucu
Sigur. Pe d-ta nu te interesează ordinea și disciplina.

Profesorul
Ba da… dar nu la ora asta.

D-ra Cucu
Foarte rău. Școala nu doarme, domnule Profesor.

Profesorul
Nici noaptea?

D-ra Cucu
Nici! Școala veghează. Școala știe tot. Vede tot!

Profesorul
(Neliniștit): Ce vrei să spui?

D-ra Cucu
Las’că vezi d-ta îndată. (Lui Udrea autoritară): Dă-i înainte, domnule.

Udrea
Ei, și cum îți spusei, la cinematograf dau peste domnișoara Cucu.

Profesorul
Udrea, pentru Dumnezeu, mai repede.

D-ra Cucu
Dar de ce mai repede? D-ta trebue să înțelegi, domnule profesor, că dacă eu, eu, dacă pun în joc numele meu, reputația mea… și intru în casa unui bărbat neînsurat noaptea?…

Udrea
(Paranteză): Tocmai de asta m’a luat cu dumneaei. Ca să nu vorbească lumea. Să nu se compromită.

D-ra Cucu
(Continuând): Trebue să fie la mijloc o chestiune foarte gravă.

Profesorul
O chestiune gravă? Nu înțeleg nimic.

D-ra Cucu
Te faci că nu înțelegi. (Către Udrea): Vorbește, domnule.

Profesorul
Vorbește Udrea.

Udrea
Vorbesc, dar dacă nu mă lăsați. (Reluând firul): Cum vă spusei… la cinematograf…

D-ra Cucu
(Tăindu-l scurt): Lasă-mă pe mine. (Către Profesor, închizătoare): Domnule Miroiu! Să nu încerci să
negi că-i de prisos. (După o secundă, răspicat): E adevărat ce am aflat?

Profesorul
(Cu neliniște crescândă): Ce ai aflat?

D-ra Cucu
E adevărat ce mi-a spus Ispas, Seful gării?

Profesorul
Ce ți-a spus?

D-ra Cucu
E adevărat că d-ta… (subliniând): d-ta… ai plătit 22 de mii de lei o carte pe care ți-a adus-o astăzi
Pascu dela București?

Profesorul
(Care a fost torturat de acest interogator și a privit mereu, pe furiș, cu spaimă, spre ușa din stânga, se luminează ușurat): Da.

D-ra Cucu
(Triumfătoare, către Udrea): Ei! Acuma vezi?

Udrea
N’am știut nimic. Nu mi-a spus nimic.

Profesorul
Nu ți-am spus, dar nu mi ai împrumutat tu 3.000 de lei?

Udrea
Ba da. (Către d-ra Cucu, explicativ): Din fondul serbării.

D-ra Cucu
(Teribilă): Din fondul serbării!

Profesorul
Mâine iau leafa. Ii dau înapoi.

D-ra Cucu
Și dacă-i dai înapoi?! Crezi că e deajuns? Crezi că asta e tot?

Profesorul
Nu văd ce ar mai fi.

D-ra Cucu
Nu vezi? (Sentențios): Domnule Miroiu, când cineva, un profesor! dă 22 de mii de lei pentru o carte, asta nu e lucru curat.

Profesorul
De ce? Eu cu banii mei fac ce vreau.

D-ra Cucu
Banii d-tale? Care bani? Ce fel de bani? Că, slavă Domnului, te cunoaștem. La birt ai rămas dator
8oo de lei încă de pe luna trecută.

Profesorul
De unde știi?

D-ra Cucu
Mi-a spus M-me Luiza, că am fost pe la ea. La frizer te tunzi odată în două luni.

Profesorul
(Trecându-si mâna prin pâr): Chiar săptămâna trecută.

D-ra Cucu
Haine nu ți-ai mai făcut de când te-am apucat. De șase ani le porți tot pe astea.

Profesorul
(Uitându-se la hainele pe care le poartă): Sunt curate… sunt bune.

D-ra Cucu
Și știi ce-am auzit? (Veninoasă): Că-ți cârpești singur ciorapii.

Profesorul
(Rănit, îndurerat): Asta e o infamie!…

D-ra Cucu
Și cămășile!

Profesorul
O infamie! (Privind mai mult spre ușa din stânga): Nu trebue să credeți. Spune tu Udrea.

Udrea
Asta nu e adevărat, d-ră Cucu. Pantalonii poate și-i calcă singur… dar cămășile… și ciorapii.

D-ra Cucu
(Care nu ține seamă de protestări): Las’ că știu eu ce vorbesc. Și atunci, te întrebi, 22 de mii de lei pe o
carte, nu e o nebunie?

Profesorul
Poate că da, dar e nebunia mea și nu datorez nimănui nicio socoteală.

D-ra Cucu
Te înșeli, d-le Profesor. Școala trebue să știe, trebue să afle. Școala. Și orașul. Și eu.

Profesorul
Ei bine, ai aflat. Nu era nevoie să vii pentru asta în plină noapte…

Udrea
Așa i am spus și eu. Stai domnișoară Cucu. Ai răbdare până mâine dimineață.

D-ra Cucu
(Lui Udrea): Până mâine dimineață? Crezi d-ta că aș fi dormit până mâine dimineață? (Lui Miroiu):
Nu domnule Profesor. Misterul ăsta trebue să se lămurească imediat. Pe loc. (Cu altă voce): Unde e
cartea?

Profesorul
Ce carte ?

D-ra Cucu
Cartea! Cartea pe care ți-a adus-o Pascu. Unde e?

Profesorul
E aici. (Gest vag, care nu arată nimic).

D-ra Cucu
S’o văd.

Profesorul
De ce?

D-ra Cucu
Cum de ce? Ca s’o văd.

Profesorul
Nu se poate.

D-ra Cucu
Nu se poate?! Vrei să spui că… refuzi să mi-o dai? să mi-o arăți.

Profesorul
(Mai mult timid, decât provocator): Da. Refuz.

D-ra Cucu
Ai auzit, domnu Udrea?

Udrea
Am auzit.

D-ra Cucu
Domnule Miroiu. Poate nu-ți dai seama de gravitatea situației. Eu voiu aduce cazul în fața
conferinței profesorale… dar mai întâiu, ca un gest de colegialitate…

Udrea
De pură colegialitate…

D-ra Cucu
… Am vrut să stau de vorbă cu d-ta.

Profesorul
Nu era nevoie.

D-ra Cucu
Iți mai pun o singură întrebare. Ce e cartea asta? De cine e? De unde vine? Ce scrie în ea? Ce
gânduri ai cu ea? De ce ai cumpărat-o?

Profesorul
(Tace, ridică din umeri).

D-ra Cucu
Taci? Nu spui nimic?

Profesorul
(Gest cu mâinile, ca și cum ar spune: De! Ce să fac?).

D-ra Cucu
Domnule Udrea! In casa asta se petrec lucruri mari. (In agitația ei a ajuns .în fața ușii din stânga.

Profesorul speriat, îi barează drumul).

Profesorul
Domnișoară Cucu… Domnișoară Cucu…

D-ra Cucu
E ceva suspect aici.

Profesorul
(Același joc): Suspect! Cum suspect!

D-ra Cucu
De mult e tot orașul cu ochii pe d-ta și se întreabă ce tot faci, ce tot dregi de te închizi mereu
singur în casă, ziua și noaptea. Dar acum o să iasă la lumină.

Profesorul
Să iasă, domnișoară, să iasă… dar mâine dimineață… nu acum. E noapte, e târziu…

D-ra Cucu
Cu alte cuvinte mă dai afară.

Profesorul
Nu, domnișoară Cucu, nu… dar d-tale nu ți-e somn?

D-ra Cucu
Mie nu mi-e niciodată somn.

Profesorul
Totuși e târziu…

D-ra Cucu
Nu e niciodată prea târziu. Iți mai pun o singură întrebare…

Profesorul
(Întrerupând): N’o pune că nu răspund.

D-ra Cucu
Bine. Cum poftești. Numai să nu-ți pară rău. Vino, d-le Udrea. Să mergem. (Iese furtunos prin dreapta. Udrea placid se ia după ea).

Profesorul
(Repede, tainic): Udrea! Rămâi. Am să-ți spun ceva.

Udrea
Nu pot. Trebue să conduc scorpia acasă.

Profesorul
Atunci întoarce-te. Am nevoie de tine.

Udrea
Bine. Mă întorc.

Vocea D-rei Cucu
(De afară): Domnu Udrea!

Udrea
Viu! Viu! (Cu vocea scăzută): Mă întorc, da’ lasă-mi poarta deschisă, ca să nu mai bat.

Profesorul
Da, da.

Vocea D-rei Cucu
Ce faci, domnule? Vii!

Udrea
Gata sunt. (Iese repede)




Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 01
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 02
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 03
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 04
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 05
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 06
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 07
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 08
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 09
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 10
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 11
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 12
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 13
Steaua fara nume - Actul 01 - Scena 14
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 01
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 02
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 03
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 04
Steaua fara nume - Actul 02 - Scena 05
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 01
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 02
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 03
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 04
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 05
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 06
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 07
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 08
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 09
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 10
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 11
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 12
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 13
Steaua fara nume - Actul 03 - Scena 14


Aceasta pagina a fost accesata de 914 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio