Autori > Mihail Sebastian


Ultima ora - Actul 01 - Scena 12




ACTUL I

SCENA 12

Andronic, Stefanescu, Pompilian

Andronic (după ce a intrat în boxă și a așteptat o clipă să fie remarcat): Bună ziua.

Stefanescu (fără să ridice capul din hârtii): Da.

Andronic: Îmi dați voie să mă prezint. Numele meu este Andronic.

Stefanescu (același joc): Da… (După o trecere de moment, ca și cum abia ar fi auzit numele rostit:) Cum ați spus?

Andronic: Andronic.

Stefanescu: Andronic, cu… (Face un gest cu mâna arătând spre gazetă.)

Andronic: Da.

Stefanescu: Luați loc, vă rog. Cu ce vă pot servi?

Andronic: Vedeți, domnule...

Stefanescu: Stefanescu…

Andronic: Vedeți, domnule Stefanescu, eu nu am plăcerea… vreau să spun nu am obișnuința… să citesc ziarul dumneavoastră… de altfel, în genere nu citesc ziare…

Stefanescu: Foarte hirte.

Andronic: Mă rog?

Stefanescu: Foarte bine că nu citiți ziare. Nici eu nu le-aș citi, dacă aș putea. Mă obligă meseria.

Andronic: Totuși… din întâmplare… mi s-a arătat în ziarul de astăzi un articol, semnat cu numele meu.

Stefanescu: Despre Alexandru cel Mare.

Andronic: Întocmai. E un articol ce trebuia să apară într-o publicațiune de specialitate: "Reviste de istorie antică". Nu-mi explic, nu înțeleg cum a ajuns aici.

Stefanescu: Nici eu nu-mi explic prea bine. Dar a ajuns.

Andronic: Din nefericire.

Stefanescu: De ce "din nefericire"? E compromițător?

Andronic: Nu. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. Dar… vedeți… e un articol de știință… și e oarecum nepotrivit… nelalocul lui într-o gazetă zilnică de informație, de politică…

Stefanescu: Și de scandal.

Andronic: N-am vrut să spun asta.

Stefanescu: Dar ați fi putut spune. Și n-ați fi greșit prea mult…

Andronic: În sfârșit… recunosc că mi-e penibil... da, penibil… ca articolul meu, care aduce o contribuție, îndrăznesc să spun, absolut nouă… poate epocală… la istoria lui Alexandru cel Mare… cel puțin într-un capitol al acestei istorii… să apară… așa cum a apărut. E penibil și poate chiar, în anumit fel, primejdios.

Stefanescu: Primejdios?

Andronic: Vedeți… eu sunt… poate știți… sau în sfârșit n-aveți cum ști… eu sunt conferențiar la facultatea de Litere… Catedra de istorie — istorie antică — este de câtva timp vacanță… S-ar putea crede, s-ar putea insinua că, publicând acest articol într-un cotidian, am încercat să provoc anumită rumoare în jurul numelui meu, în afară de cercurile universitare. E un procedeu neacademic, un procedeu neștiințific. Înțelegeți?

Stefanescu: Drept să spun, nu. Dar chiar dacă aș înțelege, de vreme ce articolul a apărut, nu văd ce mai putem face.

Andronic: Mă rog, acest articol a fost publicat din eroare?

Stefanescu: Da.

Andronic: Ei bine, nu s-ar putea da o dezmințire?

Stefanescu: Greu. O gazetă nu-și dă singură dezmințiri.

Andronic: Vreți să spuneți că ar trebui să mă adresez altui ziar?

Stefanescu: Doamne ferește! În niciun caz. La urma urmelor, ce ați putea spune în acea dezmințire? "Domnul Alexandru Andronic, confereați universitar, aduce la cunoștința publicului că nu este una și aceeași persoană cu domnul Alexandru Andronic autorul articolului din «Deșteptarea»".

Andronic: Nu. Ar fi de ajuns să spun că acel articol a apărut în "Deșteptarea" fără consimțământul meu, că a apărut dintr-o eroare regretabilă.

Stefanescu: Regretabilă pentru cine? Nu cumva pentru ziarul "Deșteptarea" și pentru cititorii săi, (umflând tonul) care din această eroare au fost obligați să citească un articol lung, plicticos, prost scris, un articol plin de neadevăruri, teorii false și aberații, un articol care…

Andronic: Dumneavoastră ați citit articolul?

Stefanescu: Nu.

Andronic: Atunci cum puteți afirma?…

Stefanescu: Nu afirm nimic. Vă arăt doar în ce mod s-ar putea să răspundem, în ce mod s-ar putea să fim siliți a răspunde. Nu, nu, domnule profesor, ascultați-mă pe mine: toată chestia n-are nicio importanță. S-o lăsăm așa cum este.

Andronic: Nicio importanță? Dar e tipărit!

Stefanescu (cu dispreț): Tipărit! (Cu oarecare amărăciune sceptică, blazată:) O gazetă trăiește o zi. Mai puțin decât atât. O dimineață, o oră. O gazetă moare cinci minute după ce a fost citită.

Andronic: Totuși, mie mi se pare că un cuvânt tipărit…

Stefanescu: Pentru că n-ați trăit, ca mine, treizeci de ani în redacții și tipografii. Pentru că n-aveți, ca mine, mâinile pline de cerneală. Pentru că n-veți, ca mine, un uruit continuu de rotative în urechi. Pentru că n-ați văzut, ca mine, pierzându-se în neant milioane de tone de hârtie tipărită. Mâine dimineață, astă-seară, nu va fi un om în București, în România, pe globul pământesc un singur om care să știe, care să țină minte că profesorul Andronic a publicat un articol fără să vrea într-o gazetă care l-a tipărit fără să știe. (Sună telefonul. Stefanescu a ridicat receptorul și vorbește aproape fără tranziție:) Da… Încă nu… Pagina doua, titlu pe trei coloane, bloc și aldine… Un singur clișeu… Merge numai la capitală. Încă nu… Da… (Închide telefonul.) Pompilian! Grăbește cursivul. Îi cere de la tipografie.

Pompilian (mai mult pentru el): Fir-ar al dracului de cursiv!

Andronic: Mi se pare că vă deranjez.

Stefanescu: Sincer vorbind, da. E ora la care facem gazeta. Gazeta de mâine. Pentru că cea de azi, pentru noi (gest cu mâinile) a murit.

Andronic: Nu s-ar putea ca în numărul de mâine să puneți, cel puțin, o erată?

Stefanescu: O erată: De ce?

Andronic: Pentru că, vedeți, articolul meu e plin de greșeli de tipar.

Stefanescu: Toată gazeta e plină de greșeli de tipar!

Andronic: Dar în cazul meu e un articol de știință. Sunt denumiri geografice, sunt date istorice. Nu mai înțelege nimeni nimic.

Stefanescu: Nici nu trebuie.

Andronic: Dați-mi voie să vă arăt. Sunt fraze fără sens. Bunăoară, bunăoară aici. (Citește:) "Vom arăta altă dată și păstrăm în acest scop probe pe care preferăm a nu le destăinui pentru moment — pe ce se întemeiază convingerea noastră că de la Prophtasia la Kabul, itinerariul eroului nostru a cunoscut faze insuficient studiate până azi și care ar merita să fie aduse la lumină." Ei bine, în loc de Prophtasia știți ce a apărut? În loc de Kabul știți ce a ieșit?

Stefanescu (ridică receptorul telefonului, care sună din nou): Da!… Încă nu… Bine, bine… (Răcnind:) Bine! (Închizând telefonul:) Termină, Pompilian, termină odată, că mă-nnebunește tipografia!

Pompilian: Vine, vine!

Stefanescu (către Andronic, expeditiv): Domnule profesor, dacă vreți erată, fie și erată. Treceți dincolo, la o masă, scrieți pe o bucată de hârtie și mi-o aduceți.

Andronic: O am aici. (Scoate din buzunar o hârtie.)

E gata scrisă.

Stefanescu: Cu atât mai bine. (Îi ia hârtia din mână și o pune pe birou, într-un colț.)

Andronic: Aș mai avea multe de spus…

Stefanescu: Dar nu acum.

Andronic: Sigur, nu acum… (Se pregătește să plece.)

Însă în ce privește onorariul…

Stefanescu: Ce onorar?

Andronic: Era un tânăr adineauri aici… zicea că se ocupă el…

Stefanescu: Ce tânăr? Ce onorar? (Sună telefonul. Ridică receptorul.) Da… Agopian?… Care Agopian? La administrație, nu aici. (Închide telefonul.) Dobitoc.

Andronic (intimidat de enervarea lui Stefanescu): Eu vă las. Am onoarea… (Iese)




Ultima ora - Actul 01 - Scena 01
Ultima ora - Actul 01 - Scena 02
Ultima ora - Actul 01 - Scena 03
Ultima ora - Actul 01 - Scena 04
Ultima ora - Actul 01 - Scena 05
Ultima ora - Actul 01 - Scena 06
Ultima ora - Actul 01 - Scena 07
Ultima ora - Actul 01 - Scena 08
Ultima ora - Actul 01 - Scena 09
Ultima ora - Actul 01 - Scena 10
Ultima ora - Actul 01 - Scena 11
Ultima ora - Actul 01 - Scena 12
Ultima ora - Actul 01 - Scena 13
Ultima ora - Actul 01 - Scena 14
Ultima ora - Actul 01 - Scena 15
Ultima ora - Actul 01 - Scena 16
Ultima ora - Actul 01 - Scena 17
Ultima ora - Actul 01 - Scena 18
Ultima ora - Actul 01 - Scena 19
Ultima ora - Actul 01 - Scena 20
Ultima ora - Actul 01 - Scena 21
Ultima ora - Actul 01 - Scena 22
Ultima ora - Actul 01 - Scena 23
Ultima ora - Actul 01 - Scena 24
Ultima ora - Actul 02 - Scena 01
Ultima ora - Actul 02 - Scena 02
Ultima ora - Actul 02 - Scena 03
Ultima ora - Actul 02 - Scena 04
Ultima ora - Actul 02 - Scena 05
Ultima ora - Actul 02 - Scena 06
Ultima ora - Actul 02 - Scena 07
Ultima ora - Actul 02 - Scena 08
Ultima ora - Actul 02 - Scena 09
Ultima ora - Actul 02 - Scena 10
Ultima ora - Actul 02 - Scena 11
Ultima ora - Actul 02 - Scena 12
Ultima ora - Actul 03 - Scena 01
Ultima ora - Actul 03 - Scena 02
Ultima ora - Actul 03 - Scena 03
Ultima ora - Actul 03 - Scena 04
Ultima ora - Actul 03 - Scena 05
Ultima ora - Actul 03 - Scena 06
Ultima ora - Actul 03 - Scena 07
Ultima ora - Actul 03 - Scena 08
Ultima ora - Actul 03 - Scena 09
Ultima ora - Actul 03 - Scena 10
Ultima ora - Actul 03 - Scena 11
Ultima ora - Actul 03 - Scena 12
Ultima ora - Actul 03 - Scena 13
Ultima ora - Actul 03 - Scena 14
Ultima ora - Actul 03 - Scena 15
Ultima ora - Actul 03 - Scena 16


Aceasta pagina a fost accesata de 769 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio